Tabăra de creaţie

PARTENERI MEDIA













Parteneri
PARTENERI

USR-Fil.Iaşi



Biblioteca Judeţeană “Gheorghe Asachi” Iaşi


Asociaţia Literară „Păstorel”


Editura PIM



Complexul Muzeal "Moldova" Iaşi








Ultimele subiecte
web trafic

universulprieteniei.org trafic.ro

===========================
Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata


Mihaela Suciu

Pagina 2 din 3 Înapoi  1, 2, 3  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Mihaela Suciu - Flash! -

Mesaj Scris de Mihaela Suciu la data de Mar Mai 17, 2011 8:02 pm

Doi amatori pe un site apolitic.
Flash!… “La început a fost cuvântul!”
Flash!… Iote că ambii au lichit poză! Discuţia lor se leagă în spirit glumeţ. Merge!
Flash!… Fiecare postează câte ceva, uneori în dialog alteori doar aşa.
Flash!... Na! Au dispărut.
Flash!… El de nebun se plimba cu un trandafir roşu prin oraşul în care plouă de trei ori pe săptămână; era ziua lui bună… cu soare; în suflet? Ea pauză. N-a sughiţat... băiatu-i galant!
No! că s-o voalat… filmul.

Schimb filmul!
Flash… Am plecat după tine!

Proză PA
avatar
Mihaela Suciu

Mesaje : 94
Data de inscriere : 17/04/2011
Varsta : 57
Localizare : Bacău

Sus In jos

Mihaela Suciu -Mesteacănul- (cadou de 1 Iunie)

Mesaj Scris de Mihaela Suciu la data de Mar Mai 31, 2011 11:29 am

Ai uitat tăcerea? Eu da. Au rămas versurile.
Ai uitat de dor? Eu da. A rămas o rimă... mor!

- Măi fată unde ai pus râmele alea?
- Erau viermi de export tată. Ai uitat? I-am pus într-un borcan cu mălai, borcanul în cămară pe raft după borcanele cu dulceaţă, să nu-l găsescă mama.
- Mama lor de viermi! Borcanul e gol!
- Normal, s-au transformat în muşte... le găseşti la export!

De ce mă-ndemni să zbor?

- De aia urla mă-ta că s-a umplut casa de bâzoi de carne?
- Da tată! că doar nu făcea vocalize pentru concert.

Partituri întregi, aceeaşi dorinţă, am lăsat bătrânului copac.
„Când ai o dorinţă, îmbrăţişează un mesteacăn, sigur ţi-o va îndeplini!”
Of! albul scoarţei mi se întipărise în obraz. Nu-mi păsa, visam şi surâdeam.
Tu nu ştiai, copacul meu ştia!


- Rămâi să scrii sau vii? Alege... rime sau râme?

Acum… mă doare talpa cât mă susţii pe palme.
La naiba, nu pot să scriu, tu îmi eşti Uni©vers, copil albit de vremi… nu vreau să zbor!
Nu-mi pasă! chiar dacă lumea o să-mi spună că umblu de nebună… Ştii? La noapte-i Lună Nouă!
Merg la pescuit! voi găsi peştişorul de aur.


- Tata, aşteaptă-mă!

O rimă pentru fericire?
Corect! Tuuu-copile!





avatar
Mihaela Suciu

Mesaje : 94
Data de inscriere : 17/04/2011
Varsta : 57
Localizare : Bacău

Sus In jos

Mihaela Suciu - Şotii -

Mesaj Scris de Mihaela Suciu la data de Mar Iun 14, 2011 8:38 pm

- Sărut mâna! Aveţi camere de închiriat?
- Aveam două, una s-a ocupat, cea mică, dar a rămas cea mare şi luminoasă. Te văd curată şi-o fire voioasă, nu vrei să intri? Aici e livada, multă verdeaţă şi grădina de trandafiri... ceva mai în faţă. E linişte, iar celălalt chiriaş nici nu ştii că există, îmi zise bătrâna ştergându-şi fruntea, c-o albă batistă.
- Aş fi vrut două camere, dar hai! s-o vedem...
Hmm, chiriaş... ? Da, camera-i frumoasă!

Trecuse timpul, veneam-plecam, cu celălalt locatar nu mă-ntâlneam (umbră tăcută) doar intuitiv simţeam prezenţa lui plăcută şi mai era ceva, mă urmărea... discret. Cu gazda mea mereu glumeam, iar ea-mi spunea:
- Ce râs cristalin ai fată! Râzi mereu. Tu nu plângi niciodată?
- Ei! Asta a fost... odată... şi chicoteam.
Are dreptate baba... aceeaşi...

Stam cu braţele întinse, eram la ferestră, mă legănam.
- Sărut mâna! mi-a zis timid, iar eu...
- Ssssst! Urăsc să mi se spună aşa, salută şi tu altcumva...
Planez... nu vezi? Sunt în ţările calde, iar jos plantaţii verzi... bananieri. Dar ce-ţi vorbesc, tu nu exişti azi... tu eşti doar... ieri.
Când m-am uitat, ia-l de nicăieri!... am ridicat din umeri.
Te-ai evaporat? Poate am visat sau eşti doar închipuirea mea. Vom vedea!

- Mamaie, minune!... au crescut banane în mărul din faţa casei! şi ca o hoaţă trăgeam de fiecare aţă, rupând una câte una. Din camera mică abia auzit, se strecura... "Lasciante mi cantare".
Ce aiurit, ăsta se crede pe alte meridiane!
La sfârşit cântai înveselit... “sărut-mânaaa, tatăl meuuu, sărut mânaaa mama-meaaa”... continuând cu... "şi-a rupt mânaaa tatăl meuuu…"
Eiii! nu zău. Ai curaj flăcău.

În faţa ta un castron cu cireşe, păreau delicioase, iar tu tacticos alegeai una câte una.
- Frumoasă dimineaţă! Iau şi eu! zic îndrăzneaţă.
- Sunt prea amare!
Ai ridicat sprânceana-n mirare... iar eu, ţuşti! în pom... m-am suit.
- Îmi culeg singură! Am mâini şi gură. Mă descurc.
Îndesam cu ciudă în sân, cireşele amestecate cu frunze. Un zâmbet ironic aveam pe buze.
Halal răspuns! Ce om ursuz.
Te-ai oferit galant să mă ajuţi ca să cobor. Te-am refuzat.
Eu pot să zbor.
Am sărit. Ce-i dacă puţin glezna s-a scrântit? Trece!
Da, văd cum ţi-a trecut razant privirea pe decolteul meu; aeroport anume lăsat să aterizeze privirile tale, dar tu tot galant, capul ţi-ai aplecat. Of, ce bărbat!

Zâmbind am băgat mâna în sân şi lasciv am scos două cireşe prinse laolaltă de cozile lor gemene. Când le-am gustat, erau aşa amare şi de necaz am făcut o grimasă pe obraz. Mi-am descheiat cămaşa, aşa, cam pe la brâu, lasând să curgă cireşele râu... pe picioare.
Ochii-ţi sclipeau ca două felinare... în drumul invers, de la picioare-n sus. La jumatea drumului s-au stins plăpând. De ce eşti tăcut?

M-am intors cu borcanul de dulceaţă. Nu m-ai întrebat nimic şi m-am trezit că-ţi zic:
- E de trandafiri. Nu-mi cere că nu-ţi dau, cere de la babă! E prea dulceee...! accentuând pe ultima silabă şi continuînd ideea... e ultimul borcan. Mai primesc din asta, doar peste-un an.
Oare o să-mi ceară? Nţţţ! Nici acum şi nici la vară. E prea finuţ!

- Of! Unde o fi băietul ăsta? Avea o plasă cu petale de trandafiri şi mă rugase să-i fac dulceaţă. L-am repezit, prea obosită, prea tracasată. Hei! Unde ai dispărut?
Vorbeşte singură, biata mamaia. Dar ce-o fi cu plasa aia?

Făceam baie şi apa-mi cădea pe trup în ploaie. Lungi şiroaie în meandre fine îmi împleteau braţele, gâtul, torsul... totul. Hopa! s-a oprit apa.
- Daţi-mi drumul la apă! Apă! Apă! Mama ei de apă, mă ustură ochii de clăbuc, de mă seacă!
- Stai niţel fată! Ietete, s-a spart o ţeavă...
Tu grăbit mi-ai adus o găleată plină ochi, iar eu chioară, nu fiu de deochi! arunc o vorbă la plezneală:
- Nu vezi că-s goală?
- Sărut mâna, domnişoară! abia şoptit.
Of! de ce... aşa timid? Tu încă nu ştii că Platon a murit, iar Atlantida nu este de găsit?

Mi-a prins bine apa aceea, reuşisem să mă clătesc, intru în cameră şi ce găsesc?... râuri, râuri de petale trandafirii întinse pe aşternut. Noroc! apuc să-mi spun, apoi strănut. Hapciu!
Doar n-o fi cele din plasa lui pentru dulceaţă?
O?! Iată!... unsprezece trandafiri roşii, sfioşi, păzeau mesajul tău răstignit de ghimpi: „Nu m-am jucat! Mi te-am dorit! Mă iartă! Poate am greşit”.
Unsprezece?... da! unul lângă unul...

- Mamaie, după ce-am ieşit din baie, am bătut la uşa vecinului, să-i mulţumesc. Mătuşăăă! Nu-mi răspunde. Nu l-ai văzut?
- Bag de seamă, l-am pierdut! Cred că iubeşte o fată, vorbea borborosind de una, ăăă... cum îi spunea? A! Da, Atlantida!... parcă aşa ceva. Nu vrei să închiriezi şi camera mică, e goală!
La fel şi tu... sufletul meu! Gol, cu dor şi greu. De ce nu-ţi iei un chiriaş, un suflet pereche?...
Cum, eu?..Aş! Nu mi-am găsit nănaş.
Uşoară la minte, deschisă la faţă, în zori iţi spun: ”Hai, scoală! că este dimineaţă.”, iar tu negru-posomorât: „Mai stau niţel, afară e urât!”... Un ying ş-un yang, un înger şi un drac... îmbrăţişaţi.
De ce zâmbesc mereu? doar tu, tu, tu ştii...
Mă ţin de şotii!
avatar
Mihaela Suciu

Mesaje : 94
Data de inscriere : 17/04/2011
Varsta : 57
Localizare : Bacău

Sus In jos

Re: Mihaela Suciu

Mesaj Scris de Rodica Rodean la data de Mier Iun 15, 2011 6:09 am

frumos si tare relaxant....multumesc Mihaela pentru aceste randuri

_________________
"Cel care este însotit de gânduri nobile nu este niciodatã singur"(Fletcher)
avatar
Rodica Rodean

Mesaje : 1506
Data de inscriere : 16/03/2011
Varsta : 64
Localizare : Iasi

Sus In jos

Re: Mihaela Suciu

Mesaj Scris de Marioara Visan la data de Mier Iun 15, 2011 6:35 am

Mihaela noastra e ea insasi o persoana foarte tonifianta, asa ca sufletul ei nu poate fi decat superb, te citesc draga mea Mihaela de fiecare data cu un zambet in suflet si asta este minunat, pentru ca nu stiu daca tu stii, zambetele sunt hrana sufletului, dar ce vorbesc eu? Sigur stii asta, dupa cum iti zambeste sufletul .Semn de lectura ,cum spune Dorina, si drag.

_________________

avatar
Marioara Visan

Mesaje : 551
Data de inscriere : 17/03/2011
Varsta : 61
Localizare : Iaşi

Sus In jos

Re: Mihaela Suciu

Mesaj Scris de liviu miron la data de Mier Iun 15, 2011 7:30 am

ma tot gandesc la chiriasul de langa tine si la momentul in care te-a botezat c-o galeata de apa ca sa te spele de...clabuc...o fost in chirie sufletului tau, o fi ramas pe dinafara...cine stie?
Placute si destinse momente stii sa creezi chiar daca sub joaca ta se ascunde multa tristete.
(sa spun ca mi-a placut?)
avatar
liviu miron

Mesaje : 129
Data de inscriere : 10/04/2011
Varsta : 50
Localizare : IASI

Sus In jos

Re: Mihaela Suciu

Mesaj Scris de Mihaela Suciu la data de Sam Iul 09, 2011 6:43 pm

Liviu să mai vii c-o găleată de apă Very Happy
Am fost luna asta la Iaşi şi iar mi-e dor să vă văd!
avatar
Mihaela Suciu

Mesaje : 94
Data de inscriere : 17/04/2011
Varsta : 57
Localizare : Bacău

Sus In jos

Mihaela Suciu - No aşe! -

Mesaj Scris de Mihaela Suciu la data de Sam Iul 09, 2011 6:46 pm

“Noapte bună, somn uşor, şapte pureci pe-un picior, să te sărute din cinci în cinci minute…”

- Tată, zi-mi povestea cu Făt-Frumos! spuse zgâtia de fată.
Lina căscă şăgalnic şi adormi instantaneu. Tatăl o sărută cu drag pe frunte… pistruii fetei se ascunseră somnoroşi sub şuviţele părului bălai, moale şi pufos.

“Micuța crescu peste noapte cât altele în şapte ani”

Codana îşi schimbă greutatea de pe un picior pe altul, se unduie asemeni lanului de grâu în bătaia vântului şi alintându-se după cum îi era felul:
- Ţi-s dragă Petre?
- Tu ce crezi? zise băiatul, rupând cu dinţii un spic de grâu şi cântărind boabele în căuşul palmei… “Ooo, ce plăcut ar fi să-i simt sânii tot aşa; i-aş săruta molcom, rând pe rând”, adaugă uitându-se la marea aurie ce se întindea înaintea lui… Tuuu Lina, eşti faină ca o... batuuuză!
- Doar nu crezi c-o să pornesc eu „batuuuza” pentru paiul tău, măi Petre! chicoti ea... apoi îl cuprinse cu braţele-i moi.
El, îmbătat de mirosul grâului copt, dospit în trupul fetei, adaugă:
- Mă iubeşti?
- Dacă-i musai, cu plăcere! răspuse fata şi-o rupse la fugă…

“Pâinea noastră cea de toate zilele , dă-ne-o nouă astăzi…”

- Măi omule, vezi că fata aia îţi culcă tot lanul, n-o să ai ce culege nici de sămânţă la primăvară.
- Nu-i bai! zise omul şi adaugă… Va rodi Lina!
- Te-ai bolânzit! Ce tot mişti sus - jos piciorul ăla? adaugă, dând cu mâna a lehamite, femeia.
“Mulţam fain Doamne!“ spuse în gând bărbatul şi continuă să legene pe picior cei şapte “purecei” ai Linei sădiţi de iubirea lui Petre.

Soarele muşcă cu poftă din felia de cer, unsă uniform cu nori; spicele se aplecară în întâmpinarea lui sprijinindu-şi rodul de maci, iar ei sfioşi, înroşiră de dor; speranţa îşi făcu loc şi înflori în colţul unei guri de Rai, acolo, la marginea lanului de grâu.

“No aşe!” îşi frecă Domnu’ mulţumit, palmele…
avatar
Mihaela Suciu

Mesaje : 94
Data de inscriere : 17/04/2011
Varsta : 57
Localizare : Bacău

Sus In jos

Mihaela Suciu - Calea Aisei -

Mesaj Scris de Mihaela Suciu la data de Sam Oct 29, 2011 9:51 pm


Aisa împreună palmele, îşi sprijini bărbia în degete şi privi spre albul imaculat al tavanului; coală pe care-şi imprima dorinţele.
”Înger, îngeraşul meu; ce mi te-a dat...”. Oare ce dorinţă să-şi pună?

Rugăciunea asta îi venise pe neaşteptate, era prima pe care o învăţase de la bunica ei. Şi numele ei, Aisa, tot bunica il pusese; semnifica „plină de vitalitate” , dar copiii râdeau poreclind-o „caisa”. De ciudă muşcase vreo doi, aşa, ca să-i înveţe minte; viaţa muşcase din ea, iar ea?, muşcase şi ea cu poftă din viaţă!

“Luați, mâncați: acesta este trupul meu, care se frânge pentru voi…”

Aisa se aşezase la masa vieţii, hotărâtă să nu rateze nimic; ştiuse să se înfrupte, savurase fiecare îmbucătură; uneori avea impesia că primise prea mult şi nu uita să ridice privirea spre cer...

Acum, privind în gol, mijindu-şi ochii, îşi spuse în sinea ei... Nu! hotărât, nu!!! În seara asta...nicio dorinţă! Desfacu palmele, le întoarse pe-o parte şi pe cealaltă şi le studie îndelung. Trecerea anilor nu lăsase urme; erau moi, cu degete subţiri, fine, doar pielea parcă se mai subţiase; firişoare vineţii se zăreau pulsând... am sânge albastru! îşi zise chicotind.
În suflet, totuşi, simţea apăsarea resturilor rămase de la ospeţele vieţii. Amânase, de atâtea ori, să facă curăţenie. O va face acum! Mental deschise cutia Pandorei, întinse braţele (extensie a minţii); pe calea formată de braţele ţinute paralel cu palmele întoarse cu faţa-n sus, trimise toate gândurile ce-o înnegurau: aşteptări, doruri, incertitudini, neîmpliniri... Retrăia pentru ultima oară acele clipe. Privea trecerea lor, în şir indian, fără urmă de regret.
La urmă, păstră Speranţa, îşi desfacu braţele îmbrăţisând-o şi închise poarta trecutului zâmbind. Gata,ce nu diger trec... dincolo.

„Trecerea este Calea?” sau „Calea este o trecere?”

- Cum era citatul Angel? doar şi tu l-ai zărit la răscrucea de drumuri. Îţi aminteşti?
Angel, o luă cu gingăşie pe după umeri:
- Aisa, spune dorinţa, lasă-ţi capul pe umărul meu şi hai să te culc. E târziu!
- Când ţi-a crescut barba? N-am văzut până acum înger cu barbă, râse Aisa.
- Ai uitat? Doar tu ţi-ai dorit asta. Prinţeso, mi-eşti dragă de mooooooooor!
- Şi eu ţie! Ha! Ha! Ha! Wow! Să nu uit! Mâine să-ţi aranjezi barba, nu vreau să fii Moş Crăciun-ul tuturor, vreau să fii doar al meu, al meu şi numai al meu... îngerul meu păzitor!
Dorinţa Aisei pluti în aer câteva momente, apoi se înălţă lipindu-se pe bloc notes-ul tavanului. Angel rupse foaia, o împături cu grijă şi-o puse în buzunarul inimii.
- Angel, oare mi-a fost predestinat: numele, tu sau Calea? Se întinse somnoroasă, clipi; pleoapele s-au lăsat neaşteptat de repede.
- Iubire! răspunse el şi continuă... Te mănânc boboaco! dar Aisa nu-l mai auzi; păşise pragul, în lumea viselor.
Calea se derula înaintea ei, iar ea alerga, alerga... alerga cu atâta bucurie de viaţă!

Angel o înveli cu grijă...
„... în tot locul mă-nsoţeşte şi de rele mă păzeşte. Amin.” finaliză el rugăciunea Aisei.
Se aplecă să-i simtă parfumul şi încremeni... Aisa nu mai respira!
- Doamne, ce să fac? Ajutoooor!
- Nu te impancienta Angel, stai liniştit! Se joacă. Nu vezi că-i plină de viaţă? Of!... Făptura asta ne „termină” pe amândoi! De când o ştiu, Viaţa şi Calea le-a sucit şi răsucit cum a vrut. Bine c-a rămas Adevărul! zise El şi râse zgomotos... Ha! Ha! Ha!
- Sssttt! Linişte, vă rog! Ei drăcie, nu mai poate „omul” să se odihnească de gura voastră. Găsiţi-vă altă cale de comunicare. Daţi-vă sms-uri! spuse Aisa.
Prefăcându-se îmbufnată, căscă şi se întoarse pe partea cealaltă.
- Hai Angel să ne odihnim! îl îndemnă Domnul... „şi mâine este o zi!”
- Aşa dragilor, repede la somn acum când”încurcate sunt căile Domnului”, dar oricum „noaptea e bun sfetnic” şi o să le descâlcesc eu! Ete na! Culcaţi-vă voi pe-o ureche, iar mâine?... o să vă cruciţi!!! chicoti Aisa.

avatar
Mihaela Suciu

Mesaje : 94
Data de inscriere : 17/04/2011
Varsta : 57
Localizare : Bacău

Sus In jos

Mihaela Suciu - Colaj -

Mesaj Scris de Mihaela Suciu la data de Dum Oct 30, 2011 9:22 pm


Acolo

Farurile maşinii taie în noapte un drum. E linişte, tata e la volan, motorul toarce. Mă simt în siguranţă. Ochii mi se închid. Scurtele viraje îi întredeschid. Picotesc. Mici frânturi de film derulat, întrerupt şi iar reluat.
La un viraj larg, inerţia mă înghesuie, nebuna!, în portieră, iar scârţâitul anvelopelor mă atenţionează, tragându-mă de mânecă:
- Dormi?... Scoală!

Privesc buimacă. În dreapta mea, noaptea ghiduşa! trage cortina şi… O!!!... un tort imens cu mii de lumânări.

- Ce-i asta tata?! întreb surprinsă, uimită de spectacol, îndreptând degetul arătător (şi doar mi-a spus mama că nu-i frumos gestul) spre criptele de piatră, ce stau cuminţi, la rând, una lângă alta.

Cimitirul se întinde alb, ca o glazură pe coama dealului în lumina pălpâietoare a mii de luminiţe; “Calea făgăduinţei” între cer şi pământ!

- Obiceiul locului acesta! În noaptea de 31 octombrie se aprind lumânări; mâine este Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor; Luminaţia sau Ziua morţilor.

De atunci ştiu! am primit în dar: viaţă! (toamna), sunt unicul rod al familiei şi am “căscat ochii” pe un plai binecuvântat; Wow!… acolo, unde nici morţii nu uită!
Magnificul tort mă aşteaptă, an de an!
E doar ziua mea, nu?

Pragul

Ştiinţa ne-a făcut să gândim cuantificat. Privim viaţa ca pe un drum; până pe la 14 ani copilărim, până pe la 20 ani parcurgem adolescenţa şi pe urmă urmează perfecţionarea... împlinirea noastră ca „om”.
50 ani, e oare jumătatea călătoriei?
Nţţţ!
Eu...
voi fi la jumătatea acestui traseu, atunci când voi atinge măcar o doime din înţelepciunea pe care mi-o doresc. Dar după cum merg treburile, se pare că voi sări pragul dintre viaţa „asta” şi „cea de dincolo”, tot ca o „copilă”, ţopăind într-un picior cu zâmbetul pe buze.
Zâmbetul meu? Un sărut pe care mi-l dăruieşte Dumnezeu pe „obrazul vieţii”, la fiecare răsărit. Şi dacă e dar dumnezeiesc, de ce să nu-l dăruiesc şi eu? În fond, asta cred că ne diferenţiază - posibilitatea de-a împărtăşi darurile primite.
Azi am primit încă un „anişor”. Ok! Vi-l dăruiesc! Luaţi-l!!! E ofertă promoţională... „doi în unu”- la pachet cu un zâmbet !

Am draci !!!

Am primit la pachet “răzbunarea”. Iniţial primisem avizul poştal: “ te părăsesc!” , scris, datat şi parafat cu ora şi locul unde trebuia să mă prezint.
Ziua? A!... de ziua mea.
(Toate aste mi se întâmplă fiindcă unul de la curierat, zăpăcit, îmi rătăcise coletul meu cu “iubire”, dar şi-a primit pedeapsa; Sâc! a căzut în săptămâna chioară!)

Ca “ bun cetăţean”, cum mă consider, m-am prezentat să-mi ridic “povara”. Parcă mai conta una în plus?!

La ghişeu o doamnă cam plinuţă, cu un glas suuuuuuperb:
- Buletinul, vă rog!

Caut în geantă, iniţial calmă… Nu-i!
Începe agitaţia; cotrobăi prin fiecare colţişor… Nu-i şi nu-i!
Răstorn geanta pe tejghea. Uite şi afurisitul ăla de ruj!... cerceii, cheia de la beci, pila… Doamne, nu pui tu o pilă să-l găsesc? Nu! Nu! nu toate nimicurile, doar… ştii tu ce!...

Tejgheaua arată precum… biroul de obiecte pierdute. Sunt de toate cele, bizar! mai puţin bucata aia plastifiată în care este zâmbetul meu colorat, cipat. Îmi vine să ciripesc: cip! cip! cirip! în loc de asta fluier… a pagubă.

Îmi controlez toate buzunarele şi buzunăraşele. Mă ia cu năduşeală! Îmi vine să mă dezbrac! Şi chiar aş face-o dacă tâmpita aia de oglindă n-ar fi spus dimineaţă: “Arăţi ca dracu’!” Îmi venea să-i dau una-n figură, să-i sparg faţa, dar încă şapte ani de ghinion, e prea mult pentru mine!

Doamne ce cald e! Cineva deschide uşa, pardon! cutia Pandorei, să intre aer. Ce tâmpit a mai inventat şi chestia asta? Speranţa mea, chioara, la fix! taman gura de canal nimerise. S-a dus s-o scoată norocul, ăla chior, zdup! şi el. Chiorii dracului! N-au decât să se ia de mână.

Şi totuşi îmi trebuie aer! Mă deschei în dreptul sternului. Caut şi-n camerele inimii, nu-s multe, patru şi nici prea mari; toate la un loc cât un pumn… ce pumni îmi vine să-mi trag! Şi doar ştiu că-l aveam asupra mea.

Nu-i! Nu-i şi nu-i! Mi-am pierdut identitatea!!

Disperată întreb:
- Şi acum ce pot face?
Doamna îmi răspunde cu voce calmă (suuuper!); ce nu mă calmează, mă-nfioară:
- Următorul!
Mă uit în spatele meu. Nimeni!... nici măcar umbra mea.
Asta mai lipsea, să mă lase baltă! Toanta! Putea să-mi dea preaviz nu?

Mi-ai dat tu, Doamne! Încă un an. Ce ghinion, dacă nu-i “el”!, iar azi toţi prietenii o să-mi ureze:“La mulţi ani!”

Să nu vă pună dracu’!



Nota autoarei:
“el” – copilotul, susţinătorul şi criticul… într-un cuvânt, cititorul.
Azi a lipsit!

Vă gândeaţi la altcineva ?

avatar
Mihaela Suciu

Mesaje : 94
Data de inscriere : 17/04/2011
Varsta : 57
Localizare : Bacău

Sus In jos

LA MULŢI ANI!

Mesaj Scris de Ovidiu Raul Vasiliu la data de Dum Oct 30, 2011 10:32 pm

La mulţi ani! Să ai o viaţă frumoasă! Cu drag
avatar
Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaje : 956
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 42
Localizare : Iasi

Sus In jos

Re: Mihaela Suciu

Mesaj Scris de Marioara Visan la data de Lun Oct 31, 2011 2:20 am

Nici macar azi de ziua ta nu te dezminti, un umor autoironic cum putini stiu sa modeleze in camarutele inimii lor, patru la numar, asa cum spui, te citesc mereu cu acelasi zambet nastrusnic in coltul gurii, stiind cat de hatru este sufletul tau. acum ce sa fac?. ai spus sa nu ne puna dracul sa-ti spunem la multi ani, dar fericire, armonie, iubire, bucurie in suflet si in viata alaturi de cei pe care ii iubesti, multi ani de acum incolo cred ca-ti putem ura. A, si la multi bani..... te iubesc, cu drag din drag Mara.

_________________

avatar
Marioara Visan

Mesaje : 551
Data de inscriere : 17/03/2011
Varsta : 61
Localizare : Iaşi

Sus In jos

Re: Mihaela Suciu

Mesaj Scris de Mihaela Suciu la data de Lun Oct 31, 2011 6:24 am

Mulţumesc Raul! mereu cu drag pentru sufletul tău sensibil.
avatar
Mihaela Suciu

Mesaje : 94
Data de inscriere : 17/04/2011
Varsta : 57
Localizare : Bacău

Sus In jos

Re: Mihaela Suciu

Mesaj Scris de Mihaela Suciu la data de Lun Oct 31, 2011 6:28 am

Umbli hai-hui Mara! Mi-e dor să te văd. Am fost la Iaşi şi aşteptam din clipă-n clipă să apari. Să fii sănătoasă şi să vii repejor acasă!
avatar
Mihaela Suciu

Mesaje : 94
Data de inscriere : 17/04/2011
Varsta : 57
Localizare : Bacău

Sus In jos

Re: Mihaela Suciu

Mesaj Scris de Marioara Visan la data de Lun Oct 31, 2011 6:35 am

Pe oriunde as umbla te port cu mine in suflet, acasa la primavara ma intorc Mihaela, te iubesc .

_________________

avatar
Marioara Visan

Mesaje : 551
Data de inscriere : 17/03/2011
Varsta : 61
Localizare : Iaşi

Sus In jos

La multi ani !!!

Mesaj Scris de Rodica Rodean la data de Lun Oct 31, 2011 9:15 am




Ti-am trimis pe cineva care sa-ti aduca
urarile mele si care iti va purta noroc
La multi ani !!!

_________________
"Cel care este însotit de gânduri nobile nu este niciodatã singur"(Fletcher)
avatar
Rodica Rodean

Mesaje : 1506
Data de inscriere : 16/03/2011
Varsta : 64
Localizare : Iasi

Sus In jos

La multi ani !!!

Mesaj Scris de Rodica Rodean la data de Mar Noi 08, 2011 1:56 am




Fie ca sfintii ce te protejeaza sa-ti aduca mult noroc, fericire si impliniri. Sa ai o zi minunata! La multi ani !

_________________
"Cel care este însotit de gânduri nobile nu este niciodatã singur"(Fletcher)
avatar
Rodica Rodean

Mesaje : 1506
Data de inscriere : 16/03/2011
Varsta : 64
Localizare : Iasi

Sus In jos

Re: Mihaela Suciu

Mesaj Scris de Ovidiu Raul Vasiliu la data de Mar Noi 08, 2011 3:37 am

La mulţi ani! O viaţă plină de bucurii! Cu drag
avatar
Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaje : 956
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 42
Localizare : Iasi

Sus In jos

Re: Mihaela Suciu

Mesaj Scris de Mihaela Suciu la data de Lun Noi 14, 2011 11:32 pm

Mulţumesc tuturor celor care m-au felicitat! chiar şi doar cu gândul.
Prietenia ne susţine mereu!
avatar
Mihaela Suciu

Mesaje : 94
Data de inscriere : 17/04/2011
Varsta : 57
Localizare : Bacău

Sus In jos

Mihaela Suciu - Constructorii -

Mesaj Scris de Mihaela Suciu la data de Lun Noi 14, 2011 11:38 pm

Nimeni nu ştia nimic, nici de unde venea şi nici când sosise. N-a facut vâlvă. S-au trezit, aşa, cu el... într-o dimineaţă! când din pământul pietros începuse să crească o casă, evident de piatră, iar el muncea la ea...
Iniţial, au circulat câteva zvonuri, de! gura lumii, dar el nu era mânuitor de cuvinte. Limbajul său erau pietrele pe care le modela în fel şi chip, le aşeza rânduri, rânduri, iar în final casa sa a căpătat verticalitate. Albă şi zveltă, diferită faţă de celelalte case care se îndesau somnoroase în pământ, ea ieşea în evidenţă prin senzaţia de înălţare. Te aşteptai din clipă-n clipă să-şi ia zborul, aşa că dimineaţa sătenii o căutau cu privirea şi se înveseleau când ea le răspundea : "prezent!"
Vorba ca „apa trece, pietrele rămân!”, iar pietrele au astupat gura lumii.
În acea casă a apărut o femeie. Iar s-au trezit câţiva să dea cu presupusul, dar tinerii s-au retras în lumea lor şi lumea i-a lăsat în pace, să trăiască liniştiţi. O barieră nevăzută ţinea satenii să nu năvălească curioşi în curtea lor. Treceau pe la poartă, aruncau o privire şi bariera le şoptea: „nu deranjaţi!”
Oamenii i-au îndrăgit. Şi-au luat inima-n dinţi şi au rugat pe nou venit, să le construiască şi lor, iar el a modelat şi înălţat tot ce au vrut. A lucrat unde era chemat... ani şi ani.
A venit tăcut, a plecat tăcut. Nimeni n-a ştiut. Nu i-au cunoscut nici măcar numele.
Au rămas în urma lui construcţiile mute ca piatra : biserici, şcoli şi case... multe case mari, albe şi luminoase. Când întreba careva:
- Cine le-a făcut?
I se răspundea interogativ:
- Cine putea să le facă? Constructorul!

Neamul lui a crescut şi s-a întins, împietrindu-se pe acele meleaguri. Croindu-şi drum printre pietre, Alin s-a ridicat ca o mlădiţă viguroasă.

Drumurile tinereţii le-a străbătut cu mintea deschisă. Avid de necunoscut a navigat prin lume. A văzut, a învăţat, a acumulat însuşindu-şi experienţa vieţii.

Pe urmă s-a gândit să lase ceva în urmă, aşa cum lăsase înaintaşul său. "Era neam de constructor, dar ce să construiască?" şi deodată: "Evrika! Va face nave!"

De fiecare dată, după ce termina o navă, se ducea pe malul apei şi-şi odihnea privirea. Oamenii se îmbarcau, nava pleca în larg, iar el făcea semn cu mâna navei: "vânt din pupa!" O petrecea cu ochii până dispărea din raza vizuală, ceva din sufletul său pleca odată cu ea, dar era fericit. Un nou proiect îl aştepta nerăbdător în şantier: "Cât mai trebuie să stau pe planşetă?"

Când puterile au început să-l lase, Alin s-a întors acasă în casa de piatră. Casa l-a întâmpinat albă şi luminoasă, însă el nu se simţea în largul lui.
Timpul se oprise în loc... să-şi tragă sufletul! La fel şi Alin se oprise... la jumătatea vieţii! Şi-a făcut inventarul... îi lipsea un suflet!

Singurătatea şi pariul pus cu un prieten, l-au îndemnat să scrie. A câştigat pariul şi aşa a cunoscut-o şi pe Alina.
- Alina, unde locuieşti tu?
- Aici, în lumea imaginară şi nicăieri! Nu-mi găsesc locul. Ziua călătoresc, iar seara mă opresc, la margine de gând.
Acolo, unde mă prinde noaptea, trag o brazdă zilei ce-a trecut, mă acopăr cu ea şi dorm profund, fără vise. Brazda e singura care-mi ţine cald şi companie; e brună - pământie, culoarea vieţii ajunse în toamnă, e atât de primitoare!
Dimineaţa o ridic puţin. Uneori soarele dă năvală bezmetic şi mă orbeşte, alteori mă mângâie. Are toane şi-l las în pace. Cu el sorb în zori, zâmbind, picătură cu picătură, o ceaşcă matinală... de viaţă.
- Acum înţeleg! Eşti plină de viaţă, fiindcă o iei cu „beuturica”... dis-de-dimineaţă!
- Nu Alin, cuvintele frumoase mă îmbată! Cum aş putea face o construcţie literară perfectă?
- Consider că cea mai importantă e structura. Pentru ea, alegi trei metafore. Metafora cu "greutate" va fi baza, temelia. Deasupra se îmbină celelalte două ca un acoperiş. În rest e simplu... se "zidesc" cuvinte! Încearcă şi tu!
Alina încerca... în felul său. Ideile le transpunea rapid pe hârtie şi le prezenta cu sufletul la gură:
- Cum ţi se pare Alin? E bine?
- E bineeeeeeee, dar lipsesc cu desăvârşire metaforele! răspundea el râzând.
- O să găsesc trei metafore şi o să le zidesc, să înfrumuseţez construcţia şi să nu se dărâme şandramaua! Ce zici?
- Lasă aşa! Transmiţi idei trăznite; m-ai molipsit şi pe mine.
- Molipsit? întrebă ea mirată.
- Da! Unde s-a mai văzut să începi construcţia unei case pornind de la culoarea acoperişului?

Într-un loc liniştit, între dealuri domoale, într-un sat cu nume alfabetic ABC, sătenii s-au trezit cu el. Era dimineaţa! Nimeni nu ştia, nici de unde venise şi nici când sosise. N-a făcut vâlvă.
La început patru ţăruşi marcau locul, apoi au apărut şanţurile... O casă se ridica şi creştea!...la fel şi curiozitatea oamenilor, care, îşi făcuse drum pe lângă gard şi arunca câte o ocheadă în curte.
Un drum nou se croise astfel prin sat. Pe el circulau vorbele sătenilor. Vorbele se intersectau taman la crâşma din sat:
- Ieri ce-a mai făcut?
- A turnat temelia!
- Azi l-ai zărit? Nu, dar l-am auzit vorbind. Vorbea c-o femeie...
„Când voi termina o să strig... Mă Alinăăă!
Căsuţa va avea o singură încăpere, dar va fi spaţioasă. La răsărit, o să fie o fereastră mare, mare, să poţi să-ţi iei dimineaţa ceaşca cu soare şi să zâmbeşti. Acoperişul va fi brun-pământiu şi sper să te simţi la fel de bine ca sub brazda ta...”
Unul întors decurând, de pe alte meleaguri, întrebă curios printre muşterii crâşmei:
- Despre cine vorbiţi?
- Taci bă şi ascultă!
- Cine-şi face băăă... casă? întrebă acelaşi ins.
- Ssst... Constructorul!


Ultima editare efectuata de catre Mihaela Suciu in Mar Noi 15, 2011 3:13 am, editata de 1 ori
avatar
Mihaela Suciu

Mesaje : 94
Data de inscriere : 17/04/2011
Varsta : 57
Localizare : Bacău

Sus In jos

Re: Mihaela Suciu

Mesaj Scris de Ovidiu Raul Vasiliu la data de Mar Noi 15, 2011 2:07 am

Aha..până la umă l-a lămurit Alina că merge făcut şi acoperişul întâi Wink . Păi seeeegur că da..că prea multă tipicărie nu trebuie în artă, de la un punct încolo tipicăria se duce pe coclauri. O construieşti casa cu temelia pe cer nu pe pământ..păi da' cum dară Wink . Văd că ai trecut de la stilul hazliu la unul sobru, serios..te prinde bine! E faină schiţa. Smile
avatar
Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaje : 956
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 42
Localizare : Iasi

Sus In jos

Re: Mihaela Suciu

Mesaj Scris de Rodica Rodean la data de Mar Noi 15, 2011 3:50 am

study ....Frumos....!!!

_________________
"Cel care este însotit de gânduri nobile nu este niciodatã singur"(Fletcher)
avatar
Rodica Rodean

Mesaje : 1506
Data de inscriere : 16/03/2011
Varsta : 64
Localizare : Iasi

Sus In jos

Re: Mihaela Suciu

Mesaj Scris de PETRESCU DAN la data de Mar Noi 15, 2011 6:30 am

Iteresant si placut...O schita pentru noi constructoriii...Si un comentariu local in varianta moderna:...
Mama lui Ştefan cel bugetar…

Pe o stradă îngustă, într-un bloc recent
Unde bate vântul şi-i pe jos curent,
Tânăra nevastă plânge şi suspină
Că-i oprită apa şi nu e lumină.
Şi că la serviciu soţul ei iubit
A plecat la 6 şi n-a mai venit.
Orologiul sună noaptea jumătate
Jos în bloc la poartă, oare cine bate?
Eu sunt mamă soacră, sunt făcut covrig
Vin de la serviciu şi sunt mort de frig!
Tânăra nevastă fuge să-i deschidă
Insă din balcon mama soacră-i strigă:
Ora e târzie, eşti un derbedeu
Unde ţi-e chenzina, nu-ţi sunt mamă eu !
- Nu sunt eu de vină, soarta fuse crudă
Am muncit ca boul pe 50% …
Am venit acasă să mă încălzesc
Şi să fac o baie, să mă odihnesc.
- Ai venit degeaba, îi răspunse soacra,
Fiindcă nu-i lumină şi-i oprită apa!
Du-te la serviciu şi de-o fi să mori
Vine sindicatul cu-n buchet de flori…
avatar
PETRESCU DAN

Mesaje : 583
Data de inscriere : 10/04/2011
Varsta : 70
Localizare : Craiova

Sus In jos

Re: Mihaela Suciu

Mesaj Scris de Mihaela Suciu la data de Mar Noi 15, 2011 6:41 pm

Mulţumesc Raul, Rodica şi Dan de trecere şi răspuns.
Raul, garderoba e plină. Uneori scot câte o haină,fiecare poate s-o încerce şi să păstreze ceea ce-i place, indiferent de stil.
Rodica sufletul tău e frumos!
Dane, gluma ca gluma, dar cine plăteşte?
avatar
Mihaela Suciu

Mesaje : 94
Data de inscriere : 17/04/2011
Varsta : 57
Localizare : Bacău

Sus In jos

Re: Mihaela Suciu

Mesaj Scris de PETRESCU DAN la data de Mier Noi 16, 2011 1:00 am

Pentru buchet sau coroana se gasesc bani!!Face sindicatul coleta publica printre membrii.... poate mai ramane si pentru parastas Very Happy
avatar
PETRESCU DAN

Mesaje : 583
Data de inscriere : 10/04/2011
Varsta : 70
Localizare : Craiova

Sus In jos

Mihaela Suciu - Căutări -

Mesaj Scris de Mihaela Suciu la data de Sam Noi 26, 2011 11:54 am


Motto:
„În spatele unui bărbat de succes stă o femeie şi o poveste de dragoste!”


Până la acea vârstă fusese o fire iscoditoare, pragmatică, sociabilă şi nu prea.
Niciodată n-a vrut să iasă în evidenţă şi totuşi:
- în şcoală, stătuse în banca lui, în spatele clasei; nu înţepase cu degete fluturânde ochii profesorilor ca să fie ascultat... însă la sfârşit de an, ieşea în faţă... premiant.
- în societate, când ajunsese adult, înălţimea îl stânjenea fiindcă era cu un cap deasupra celorlalţi; atunci se micşora... se făcea mic, mic, devenind un punct, dar ceea ce realiza era bine făcut şi lumea îl aprecia redevenind punctul din centrul atenţiei, tot cu un cap deasupra mulţimii.
- gândea brici! Nu era indicat nici să-l contrazici, nici să-l deranjezi cu vreo vorbă. Avea răspuns la orice, iar vorba aruncată anapoda trecea prin mintea lui ascuţită întorcându-se bumerang.
Mereu învingător!

Aşa că... „Niciodată să nu spui niciodată!”

Era în competiţie cu el însuşi, evaluându-şi propriile limite.
Asta îl detaşa net de ceilalţi!
Citea mult, se documenta minuţios, nimic nu-i scăpa! era atent la ceea ce se întâplă în jur, la cei cu experienţă şi găsea mereu soluţii practice. Ar fi putut să le breveteze, dar asta ar fi însemnat să intre iar în centru, iar agitaţie şi, chiar nu-şi dorea asta. Era mulţumit că putea modela lumea dându-i noi forme sau sensuri şi, ceea ce realiza era util.
Devenind cu timpul „asul pragmaticilor” şi-a pus întrebarea: „Acesta să fie unicul criteriu al Adevărului?”

Ai grijă! în tine e tărâm necunoscut, locuit de fiinţe ademenitoare ce-or să-ţi ia minţile. O să ajungi să-ţi fie teamă, chiar şi de umbra ta!

Iniţial ceea ce-a găsit acolo, era nedefinit, incolor, părea o ceaţă. Hoinărea, aţipea şi tainic primea cuvinte; răsăreau izvor, creşteau pârâu, se adunau râuri şi se revărsau mări şi oceane.
Se trezea revigorat, cu poftă de viaţă şi înşira cuvintele primite în forma originală, rânduri, rânduri. Când termina o pagină, o citea cu atenţie corectând-o mereu şi mereu, până la perfecţiune. Atunci striga: Evrika!
Asta a durat un timp nedefinit. Hârtiile se adunau în jurul lui. Nu le ţinea evidenţa. N-au mai încăput în casă şi le-a depozitat pe stradă, vrafuri, vrafuri şi fiecare trecător putea să citească. Ceea ce scrisese era minunat, iar cititorii au găsit explicaţia: ”Cherchez la femme!”

După o perioadă, nopţile au devenit altfel. Erau nopţi cu triluri vesele, cu murmur de dor, tunete... tot felul de sunete, în ritmuri diferite. Dimineaţa le transpunea pe portativ. Când termina o partitură, o relua, iar şi iar, finisând-o... o doime devenea pătrime, un diez devenea bemol. La sfârşit striga pe note: Evrika!
Lumea se oprea la fereastra lui, mereu deschisă, asculta melodia şi înregistra ritmul. Cântecul se transmitea rapid, din om în om şi toţi fredonau: ”Cherchez la femme!”

Când a început să viseze culori a fost mai dificil. Culorile pastel se unduiau meandric, erau o alinare, dar culorile tari, ţipătoare, ţâşneau hemoragic. Nu ştia să le oprească, nu ştia ce viituri vor urma. Dimineaţa se trezea lipsit de vlagă; un înecat scăpat din potop. Îşi aduna puterile şi picta pe pânză forme îmbinate în culori redând întocmai emoţiile trăite. Ca un naufragiat ajuns la liman, ridica pânza fluturând-o: Evrika!
Trecătorii priveau în curtea lui valurile de culori şi exclamau: ”Cherchez la femme!”

Memorabilă însă a fost noaptea aceea...
Nu-i simţise apropierea, nu-i zărise chipul, percepuse doar o atingere de pleoape pe faţă şi parfumul... aromă de ambră: un miros cald, de miere, puţin tabac şi note de corp senzual împletite cu note iodate, marine; amintiri ale brizelor de pe plajele pierdute.
Mâini mici, catifelate, îi mângâiau spatele cu mişcări de flux şi reflux.
O piele fină mătăsoasă se curba în forme pline, voluptoase; o amforă ce se contopea cu el căpătând aceeaşi identitate.
Năucit a întrebat-o:
- Cine eşti?
- Sunt mică, dar... pot creşte!
sunt înaintea ta lipită de vârful piciorului, dar... nu mă poţi călca în picioare!
sunt în spatele tău, dar... nu sunt cea din urmă!
te urmez pretutindeni! chiar dacă nu mă vezi
apropo, nu mă cheamă Evrika!
şi chiar dacă unii îmi spun „femeia din umbră” permite-mi să mă prezint...
Umbra !

Îmi simţi sărutul pe călcăiul tău, mereu învingătorule, Ahile? Nu-ţi fie teamă de mine! Doar împreună vom cunoaşte Calea, Adevărul şi Viaţa!

Şi-a urmat o poveste de iubire, fiindcă...
avatar
Mihaela Suciu

Mesaje : 94
Data de inscriere : 17/04/2011
Varsta : 57
Localizare : Bacău

Sus In jos

Re: Mihaela Suciu

Mesaj Scris de Ovidiu Raul Vasiliu la data de Dum Noi 27, 2011 1:47 am

Absolut minunat şi (i)real! Cu admiratie
avatar
Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaje : 956
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 42
Localizare : Iasi

Sus In jos

Re: Mihaela Suciu

Mesaj Scris de PETRESCU DAN la data de Dum Noi 27, 2011 5:50 am

Esti mare Mihaela !Citit placut...
dar comentariul inca n-am facut

Cred c-am ramas putin socat
Ca poti simti si a gandi ca un barbat
E drept ca se zice: cum se spunea:
Cea ce pe barbat il face mare,este Ea
Eu cred ca azi se inverseaza rolul
In spate este El,calculatorul
Sau poate pentru multi televizorul
Very Happy
avatar
PETRESCU DAN

Mesaje : 583
Data de inscriere : 10/04/2011
Varsta : 70
Localizare : Craiova

Sus In jos

Re: Mihaela Suciu

Mesaj Scris de Rodica Rodean la data de Dum Noi 27, 2011 8:32 am

Si mie mi-a placut ”Cherchez la femme!”

Ai dreptate si tu Dan...

_________________
"Cel care este însotit de gânduri nobile nu este niciodatã singur"(Fletcher)
avatar
Rodica Rodean

Mesaje : 1506
Data de inscriere : 16/03/2011
Varsta : 64
Localizare : Iasi

Sus In jos

Re: Mihaela Suciu

Mesaj Scris de Mihaela Suciu la data de Lun Noi 28, 2011 5:14 am

Mulţumesc prieteni! Raul cel real, Dan "puţin şocat" şi Rodica ”Cherchez la femme!”... pe care o găsesc mereu implicată în evenimente culturale.
avatar
Mihaela Suciu

Mesaje : 94
Data de inscriere : 17/04/2011
Varsta : 57
Localizare : Bacău

Sus In jos

Re: Mihaela Suciu

Mesaj Scris de Rodica Rodean la data de Vin Dec 23, 2011 1:55 pm




Din lumina sărbătoririi naşterii Domnului şi din speranţa ce însoţeste Noul An, gânduri bune şi urări de sănătate, împliniri şi bucurii tuturor!

_________________
"Cel care este însotit de gânduri nobile nu este niciodatã singur"(Fletcher)
avatar
Rodica Rodean

Mesaje : 1506
Data de inscriere : 16/03/2011
Varsta : 64
Localizare : Iasi

Sus In jos

Re: Mihaela Suciu

Mesaj Scris de Mihaela Suciu la data de Lun Dec 26, 2011 8:34 am

Sărbători fericite dragi prieteni!
avatar
Mihaela Suciu

Mesaje : 94
Data de inscriere : 17/04/2011
Varsta : 57
Localizare : Bacău

Sus In jos

Mihaela Suciu - iarna asta cu cântec om trece! -

Mesaj Scris de Mihaela Suciu la data de Lun Ian 02, 2012 5:45 am

de
cor

do re mi fa şi
la sol
soarele se opri
mirat de unduirea
lunaticei june
în alb auriu
bleu turcoaz
năzdrăvanul cer
la patru ace pus
de drag muşcă
sfioasa rumenă
magic întoarse feţe-feţe
din lună plină răsări crai-nou
rânduri
rânduri

înmugureau dinţi de lapte stelelor
pocnind ca bulgări de zăpadă
când dochia troieneşte
închide poarta carpatină
mă răşeşti
oi tuz!

în strungăreaţa munţilor
de la răsărit
coborau trei aştri voioşi
один два три
deschide poarta creştine
p’aci nu se trece! cântaţi!
nem tudom román
wir sprechen deutsch
one two three and…
cu cântec înainte
crai nou
crai nou
crai nou
la noi
la noi
bine-aţi venit!

val
după
val

omătu’ se-ntinde
unge felia de glie
cu dragoste de mamă
duioasa bătrână
scămoşează norii
şi-i adună
în caier
toarce pisicosul fus
sfâr! sfâr!
ţara arde
baba se piaptănă
leru-i ler şi iarăşi ler
bate vântu’ mon cher
creşte preţu’ pân’ la cer
leu-i jos şi iar e ger
leru-i ler şi iarăşi ler

cânta un con frate
cu cetini’ argintii
în
zăpezi

se-nnegurează
gerul muşcă
recviem
cântă madrigal
gama sol
bate
pe muchie de cuţit
mizez ultima carte
- la noroc -
dragostea mea
6-6-6 strigă
fiara trecu
inter city
tuuuuuuuuu!
mă cutremur
pierdut!
îmi sări muştarul

verdict
prea mult verde!
ţipa pictorul
never! never!
juriu’-n ecou

cacialma!
se porni avalanşă…
zăpezile de pe kilimanjaro
aruncă asul… hemingway!
shakespeare… nu zău?! ete azi
iarna vrajbei noastre

nobel steinbeck… azi tăiem
păunescu fu mai rapid
exclamă-n extaz
iarna asta cu zăpezile verzi!

explodează-n cânt tipografiile
o bard frumos!
o bard frumos!
zăpada ta e verde…







avatar
Mihaela Suciu

Mesaje : 94
Data de inscriere : 17/04/2011
Varsta : 57
Localizare : Bacău

Sus In jos

Re: Mihaela Suciu

Mesaj Scris de PETRESCU DAN la data de Lun Ian 02, 2012 8:04 am

De data asta sunt mai cumpatat
Atent citesc si nu mai sunt socat
Versul tau se scurge lin
E rau de munte cristalin
In vara,sub un cer senin
Din el sufletul imi racoresc
Si tot la fel, simt ca iubesc
Un pic colind,un pic si poezie
Citesc in vers ceva melancolie
Pentru o intrebare adevarata
Unde sunt zapezile de altadata?
LA MULTZI ANI MIHAELA !


avatar
PETRESCU DAN

Mesaje : 583
Data de inscriere : 10/04/2011
Varsta : 70
Localizare : Craiova

Sus In jos

Re: Mihaela Suciu

Mesaj Scris de Mihaela Suciu la data de Lun Ian 02, 2012 8:38 am

O, Doamne! ce promt eşti Dane!
La mulţi ani, cu sănătate şi împliniri!
Zăpezile de odinioară le lăsăm pe altădată.
avatar
Mihaela Suciu

Mesaje : 94
Data de inscriere : 17/04/2011
Varsta : 57
Localizare : Bacău

Sus In jos

Re: Mihaela Suciu

Mesaj Scris de PETRESCU DAN la data de Lun Ian 02, 2012 8:46 am

Promt is ca m=am sculat de dimineata
Si te=am citit zambind pe sub mustata
avatar
PETRESCU DAN

Mesaje : 583
Data de inscriere : 10/04/2011
Varsta : 70
Localizare : Craiova

Sus In jos

Re: Mihaela Suciu

Mesaj Scris de Ovidiu Raul Vasiliu la data de Lun Ian 02, 2012 9:18 am

Şugubăţ poemul..îmi plac jocurile de cuvinte "mă rărăşti", "oi tuz".. Very Happy ..iar "nem tudom" mi-a amintit de scandalul de la hochei..când hocheiştii români au fost caftiţi în ţara lor de cei unguri..simpatici ungurii ăştia, dar numai când îşi aduc aminte Smile . Îmi place poemul...ee şi dacă zăpada e verde atunci comentariile devin de prisos Wink
avatar
Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaje : 956
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 42
Localizare : Iasi

Sus In jos

Re: Mihaela Suciu

Mesaj Scris de Mihaela Suciu la data de Lun Ian 02, 2012 9:53 am

Dane nu te mai trezi aşa de dimineaţă şi ai grijă de mustaţă.
Raul ne vom hocheii în joc de cuvinte. Mulţi ani!
avatar
Mihaela Suciu

Mesaje : 94
Data de inscriere : 17/04/2011
Varsta : 57
Localizare : Bacău

Sus In jos

Mihaela Suciu - Somnul -

Mesaj Scris de Mihaela Suciu la data de Lun Ian 16, 2012 10:32 am

Dormi iubito, dormi!
Mă întreb: „Câţi au fost în Cer?”
Păşeşc desculţă, simt răcoarea şi asprimea pământului cărării, prin locurile neluate cu asalt de iarbă. Mai încolo, un smoc de iarbă îmi răcoreşte talpa îndemnându-mă: „Mergi alături de cărare, suratele mele sunt primitoare”. Îi urmez sfatul şi-mi rotesc privirea. Magnific e locul unde cerul se îngemănează cu pământul, unde munţii înalţă soarele dimineaţa: „Hopa sus!” şi-l învelesc la apus, să nu răcească.
Desigur, chiar aşa şi trebuie să arate locul! Merită văzut! Numai proastele alea au râs de mine: „ Auzi, merge la cer!” şi râdeau. Nişte umbre! Ce să le fi spus? Că-n Apuseni există Cer? Da, aşa se numeşte cătunul unde casele cresc din piatră, unde strigi de fericire, iar ea se întoarce cu ecoul, braţ la braţ. Aici “toate-s fără pereche!” şi-ţi urează, îmbrăţişându-te: „ Bine ai venit!”

Uite! şi bisericuţa, răsare somnoroasă la capătul cărării, şindrila o-nveleşte grijulie: „Vezi să nu răceşti, în dimineaţa asta e cam răcoare!”
Trec printre crucile din lemn, se pleacă una spre cealaltă, a Mariei spre a Ilenei, a lui Gheorghe spre a lui Ion, doar a lui Grigore se îndeasă îmbufnată:
- Nici somnul de veci nu-l am, cum apare careva... şo, şo, şo!, nu vă mai săturaţi de sporovăit.
- Taci şi dormi măi Grig, un adormit în cioareci ai fost toată viaţa, noroc de Dumitriţa că te-a cerut de bărbat, că altfel... tu nu vezi nici o femeie, uite şi frumoasa asta cum calcă, precum barza prin baltă, sigur e orăşeancă.
- Îhî, da-i... faaaină!
- No, no! Gheo!
- Ei şi tu Mărie, spuneam de pasăre, de barză.
- Hi! Hi! Hi! se aude glasul lui Ion, din fundul pământului, azi părintele are păsărele-musafiri.

Mă îndrept spre biserică, din interior se aude o voce baritonală:
„Şi ne iartă nouă greşalele noastre
Precum şi noi iertăm greşiţilor noştri… “
Nu îndrăznesc să tulbur slujba, rămân printre cruci aşteptând, mă bucur de ceea ce mă înconjoară: soare, ciripitul păsărilor, liniştea mormintelor…
Pierdută-n visare nici n-am auzit paşii, o mâna pe umăr mă face să tresar:
- A! Bună ziua!
- Bună să-ţi fie inima! Bucuros de vedere! Gata slujba. Am ţinut-o fără enoriaşi, mai sunt în cătun doar şase, dar sunt bătrâni, iar alţii prea curând nici n-or să vină. Dacă-mi dă Bunul Dumnezeu zile, o să-i îngrop pe rând, în câte o zi a săptămânii, iar eu o să mor duminică. Atunci voi îmbrăţişa tot cimitirul ăsta, o să-i aduc în biserică şi am să le ţin cea mai frumoasă predică, ultima! Cu voia Lui ne vom odihni aici în Cer până la Judecata de Apoi.
- Am să vin şi eu atunci!
- Nu! Nu-i loc.
- Cum să nu fie? Biserica e pe deal, cimitirul în faţa ei, la intrare, se poate întinde până-n vale. Apropo, de ce este cimitirul în faţa bisericii?
- Ai timp?
- Sper! Dacă-mi mai dă El, răspund glumind.
- Atunci, poftim la mine acasă, stăm afară, punem masa sub un pom, azi o să fie cald, mâncăm, bem un păhărel ş-om povesti. Casa mea e colea! Primeşti să-mi fii musafir?

Nu spun nimic. El o ia agale pe cărare şi eu îl urmez.
Trecând pe lângă cruci, se opreşte, mai îndreaptă câte ceva şi vorbeşte în legea lui:
- Ei lele Varvara, vezi? Vroiai cavou. Ce, aşa simplu nu-i bine, nu-i comod? Bănuţii strânşi cred că i-ai dat celor tineri, după cum te-am sfătuit, să se bucure acum când au nevoie, că altfel cine ţi-ar fi pus lumânarea? Desigur nora, că Mirel cam fătălău, face cum zice muierea. Varvara, sper că nu faci glume, să-ţi fi pus în “copârşeu” lumânări şi să împingi de jos spre afară câte una, din când în când, la vedere pentru mine. Ia să ţi-o aprind pe asta, pare-se c-o stins-o vântul.
- Să-ţi fie ţărână uşoară, bade Visea, nici nu gândeai să “hodinești” lângă draga ta, Mărioara. Ce-i dacă ai ei n-au vrut s-o dea după tine şi-au dat-o după avere? Tot împreună sunteţi, asta a fost ultima ei dorinţă. Puteam eu să mă opun? Ce, eu sunt tac’so?
- Gheo şi tu Ioane, tot şugubeţi sunteţi? Vă plăcea viaţa nu glumă, muierile şi pălinca. Ei, păi de asta v-am aşternut eu aici lângă cărare, mai trece una, alta. Să nu vă plictisiţi, mă!

Casa parohială se zăreşte printre pomi. Cred că şi ea m-a zărit; ridică a mirare un oblon. Urmasem omul ăsta fără un cuvânt, şi, după ce mă invitase la masă, nici el nu mai scosese vreun cuvânt să conversăm şi nici în urmă nu s-a uitat, să vadă de sunt sau nu. Mă uit temătoare după câini, ţipenie!, văd o masă sub pomul din faţa casei şi mă aşez pe bancă în timp ce dumnealui intră în casă. Abia acum aruncă o privire spre mine zâmbind.
Se întoarce cu braţele pline:
- E bine aici?
- Da! şi sar să-l ajut. Întind un ştergar pe masa din lemn geluit de curând, iar el aşează cu grijă: o “pită”, o bucată de “slană”, o ceapă roşie, două păhărele şi o sticlă mărgelată cu “palică”. Ia pâinea-n mâna stângă, o strânge între antebraţ şi piept, face semnul crucii asupra ei, mi se pare curios acest obicei de-a face cruce folosind cuţitul şi nu mâna, dar tac, şi, taie felie cu felie. Pâinea-i mare, făcută-n cuptor cu lemne, se vede pe ea puţină cenuşă rămasă şi nervurile verzei pe care a fost pusă coca, să n-o ardă prea tare cărbunii. Din slănină taie câteva felioare pe care le aşează pe-o farfurie. Ia o ceapă roşie, o curăţă, îi trage un pumn zdrobind-o de lemnul mesei şi-o aşează lângă slănină. Pune pălincă în cele două păhărele, priveşte atent cuprinzând întreaga masă, îşi freacă palmele mulţumit, ridică “ţoiul” plin, îndemnându-mă cu privirea să-i urmez gestul:
- Doamne-ajută!
Dă “pălinca peste cap”, sorbind dintr-o înghiţitură tot conţinutul. Rupe o bucăţică de pâine şi o mestecă. Face semnul crucii şi se aşează.
Eu, novicea, încerc să-l urmez, pas cu pas. “Figura cu paharul” nu-mi iese, mă înec cu palinca şi încep să tuşesc, să-mi iasă ochii, nu alta.
- Uşurel cu tusea, ia pită! Şi-mi întinde binevoitor o bucată.
Mâncăm amandoi în tăcere. La final rosteşte cu vocea-i gravă:
- Mulţumescu-ţi Doamne, pentru pită, pentru sare! Amin.
- Amin, spun cam încet şi-l privesc direct.
E aşa cum mi l-am închipuit: ochi verzi (ca tot ce mă-nconjoară aici), părul şi barba albe, câteva riduri care se adună în zâmbetul larg, puţin ironic. Anii nu l-au împovărat, deşi sunt cam multicei, îi poartă pe grumazul lat şi umerii largi; un munte de om aşa cum se cade să fie în locul acesta, impunător prin mărime, simplitate şi puritate.
- Te rog, nu mă privi aşa, eşti prea curioasă, prea doritoare să-mi răscoleşti tainele sufletului, simt ce intuieşti…

Dormi, dormi… dormi iubito!

- Uite ce purceluşi dolofani am luat!
- Frumoşi, nu zic, ba!, dar cu ce-i creştem? salariul meu de popă ajunge să mâncăm noi, pământ nu avem, tu nu ai serviciu că nu se cade la coana preoteasă. Ei?
- Îi creştem cu pomenile primite de la oamenii din sat, de la slujbele ţinute la înmormântări, nunţi, botezuri, pomeniri… ei? M-am săturat să apar în sat ca ultima sărăntoacă. Învăţătoarea şi contabila de la primărie sunt mai învăţate? N-au ca şi mine, liceul? Şi atunci ele de ce să aibă şi eu ba?
- Pomenile sunt pentru pomenirea oamenilor, le dau doar celor care nu au decât sărăcie. Mâine, te rog să duci purceii înapoi. O să punem deoparte nişte bani şi o să-ţi iei tot ce doreşti.
- Iar tu când îţi iei? La “sfântu’ aşteaptă” nu? Aceleaşi haine negre. Parcă m-aş fi căsătorit cu moartea! zise coana preoteasă cu glas ridicat şi apoi scăzut: Doamne iartă-mă!
- Aşa m-ai cunoscut şi aşa o să mor. Moartea nu ţine cont de haine! Pricepe!
- Atunci să ţii cont şi să pricepi c-am vorbit cu dascălul, el e tânăr ca mine şi mă-nţelege. Ţi-am dat comandă de haine cu fir auriu. Când te văd oamenii, să fie sărbătoare, nu înmormântare… Te rog, să nu-mi dai replică !
- Lasă replica, ce haine? Cu fir? Râde şi apoi foarte grav: Să fie clar, dar clar… nu port aşa ceva!
- Hainele vor fi plătite de enoriaşi! Şi continua ea ţipând: De tuuurmă!... Am discutat cu clopotarul, că şi el e tânăr şi mă-nţelege!
- Te rog frumos, hai să continuăm discuţia în casă, ne-om înţelege, deja s-au adunat toţi la poartă.
Într-adevăr, auzind pe coana preoteasă ridicând tonul, curioasă “copilăraia” renunţase la “bătutul” mingii. Vreo doi, mai mititei, s-au rugat de cei mai răsăriţi să-i lase în faţă, că nu văd printre scândurile porţii, ceilalţi n-au cedat şi mărunţeii au plecat smiorcăindu-se, fuga-fuga, să-i pârască mamelor. Fiind pe înserat bărbaţii erau acasă, aşa că, s-au adunat “ca la popă”, în faţa porţii, iar acum stau holbându-se. Toţi ochi şi urechi!
- N-am de gând să intru, vor spectacol, să vină să vadă! Preoteasa se întoarce spre lume : E gratis băăă!
El plecă privirea, vede cu colţul ochiului enoriaşii, intră grăbit în casă. Rămasă singură pe scenă, fără replică, “coana-codana” intră în casă, îndeasă în geamantane ce apucă la furie, iese pe poartă, oamenii se dau la o parte precum faldurile cortinei, numai că ea nu aşteaptă uralele… Bis! Bis! Direct la gară; îşi ia bilet dus!, iar soarele coboară cortina spre apus. Somn uşor!


Dormi, dormi, dormi iubito!

- Da! Ţi-am spus că-mi răscoleşti trecutul.
Sincer, nu mi-a fost uşor. Nu-mi căuta privirea aceea, umilinţa am lăsat-o acolo, în casa parohială. Doar cu plecăciunea, că sufletul-mi era golit, mână-n mână, am fost la mănăstire, să mă călugăresc. Nu mi-a aprobat cererea nici un stareţ şi, am ajuns în final la Înalt Preasfinţitul Părinte. Dumnealui, Mitropolitul, s-a uitat în ochii mei şi, vrând-nevrând, mi-am îndreptat atunci şi eu privirea:
- Ar fi păcat de tine, fiule, să te apuci iar de carte. Gata, ajunge! Ţi-ai îndesat mintea destul: Filologie, Drept, Teologie! şi nu ai prins firul vieţii. Am să te trimit la Cer! şi a ridicat degetul, iar eu nu pricepeam. Văzând uimirea mea, a continuat luându-mă părinteşte şi pe un ton glumeţ, că prea eram necăjit: “Te fac păstor de suflete acolo-n munţi şi când ţi-o veni să te dai cu fruntea de ceva, măcar să te dai de cer”
Aşa am ajuns aici şi am găsit Raiul!

Da, are dreptate, în ochii limpeziţi de frumuseţea locului se oglindeşte Raiul, acolo izvorăşte sufletul. Părinte, cred că ţi-ai găsit menirea!

- Ce să fac? M-am dat după graiul lor, simplu şi rar, aici doar cu gândul vorbim şi aşa “fain” grăieşte el, că uneori, uităm să dăm răspuns celui ce ne întreabă.
No, că m-am luat cu vorba şi n-am coborât în sat.
Strânge rapid ştergarul cu pâine şi slană, ia sticla cu pălincă sub braţ şi “tuleo” în casă. Până să se întoarcă sunt gata încălţată:
- Vreau să merg şi eu!
Nu-mi răspunde nici da, nici ba, aşa că urmez ritualul: el inainte, eu după!

- Bună ziua moş Petre!
- Zâua bună, no hai poftiţi! Atenţie să nu călcaţi bobocii! No, şedeţi unde vreţi, că laiţe sunt; cine să şadă pe ele, lipseşte! M-am obişnuit să şed acasă, dar cu un lucru nu! să nu-mi intre nim’nea-n curte.
- Lasă moşule că se rezolvă, mutăm uliţa prin curte şi trec toţi. Ha! Ha! Ha!
- Parcă pe uliţă trec mulţi? Utiu! tiu! tiu! Hai cu tata! Hai fricoaselor! Utiu! tiu! tiu!
Bine că mi-a dat vecina, lelea Varvara, bobocii. Din păstor de oi, am ajuns să pasc gâşte. Hî! Hî! Mai cu ele, mai cu fluierul, mai cu cioplitul trece vremea. No, să vă aduc nişte “udătură”, să cinstim.
- Mulţam’ fain, dar ne cam grăbim, azi eşti primul pe care-l vizităm, poate ne-om opri la întoarcere.
Ieşim la poartă. În urma noastră se aude strigând moş Petre:
- Părinte! Stai părinte! Nu iei tilifonul meu? Mi l-o trimăs băiatul, dar nu poci vorovi. Poate prinzi colo sus, la ţintirim, un semnal pentru mine de la “mândra”, că eu tot îi cânt dar ea pace să m-audă: “vino mândră de mă ie şi mă du la baba me”…

Stăm în drum aşteptând să vină să ne aducă “tilifonul”. Peste drum, dincolo de gard, se zăresc: o basma şi doi ochi curioşi. Sigur asta e vecina, lelea Varvara.
- Tulai părinte! Am fost gând în gând. Vroiam să urc la ‘mneata să-ţi arăt scrisoarea noră-mi. Stai o “ţâră” nu pleca! “Mintenaş” o aduc…

Dormi iubito?... Ai aţipit?... Trezeşte-te!... Au venit ai noştri...
avatar
Mihaela Suciu

Mesaje : 94
Data de inscriere : 17/04/2011
Varsta : 57
Localizare : Bacău

Sus In jos

Mihaela Suciu - Stai iubire! -

Mesaj Scris de Mihaela Suciu la data de Sam Feb 11, 2012 6:00 am

- Stai! Nu mă lăsa! Cu ce-am greșit?


Așa ar fi trebuit să sune strigătul disperat al Inei, dar nu-i ieșea niciun sunet. Încercă să alege după silueta bărbatului, care își mărea vizibil distanța, față de ea. Picioarele n-o ascultau, erau de plumb. Un câine mare, negru, îi tăie calea, își arătă rânjind colții, se repezi hămâind spre ea și... Ina se trezi, paralizată de frică; acea frică care mușcă al naibii de rău, în care te simți atât de singur și de neputincios.


Privi buimacă în jur, nerecunoscând locul și privirea i se opri pe fereastra luminoasă. “Privește spre lumină, Ina!și, zâmbește! Lumina va îndepărta coșmarul...”


„Of!Ami. De ce-ai plecat? Știu, am promis, n-o să te jelesc, odihnește-te în pace! Vezi?Mi-ai repetat de atâtea ori, încât a devenit instinct... Uite!privesc spre lumină...”


Ina privi în jur și zâmbi.


Locul deveni familiar, prietenos. Era vechiul dormitor al Amaliei, sora mamei sale, cea care o ocrotise, cea care nu acceptase... Să nu-mi spui nici mami, nici mamă, e clar?, eu sunt Ami, iar mama ta va fi mereu cu noi, chiar dacă n-o vedem, ea va trăi cât timp îi vom pronunța numele și-o vom purta în suflet. Să râdem!, ea se va bucura. Hai să te pup, Inuco!” 


Se uită pe telefonul mobil: 7:30 AM. „Oho! Am dormit doar patru ore, iar eu am impresia că a trecut o noapte întreagă.”


Titi n-o sunase; „înseamnă că doarme”... și, îi dădu ea un bip! (ăsta era semnalul lor, când se trezeau). “Acum ar trebui să merg la baie, să mă spăl”- așa gândi Ina, puse melodia matinală... Bună dimineața! Te iubesc! Zi de zi, de tine mă îndrăgostesc...  mai avea destul timp până la întâlnirea cu Titi și, atunci o să-i povestească visul, iar el o să râdă, la fel ca altă dată de teama ei:


 -  Prostuță mică, cum să te părăsesc? Nu ești tu, iubițica mea?


Fredonând melodia dată la maxim: „O, scuze Ami! Da, știu c-o să trezesc tot cartierul”... trecu prin camera de zi, deschise calculatorul să se încarce și, țuști! la baie. „Apa purifică!... Ha! Ha! Ha! Cam așa spunea Ami”... și se strâmbă la oglindă, iar aceasta îi răspunse la fel, împrumutând chipul Inei.


Nerăbdatoare, Ina se îndreptă bâțâindu-se în ritmul muzicii spre calculator, să vadă dacă Titi i-a lăsat mesaj; telefonul încă nu sunase și deci, iubițel dormea!


Hopa! Iote, un mesaj offline messenger:


“Bunăă! Bine ați venit acasă domnișoară! Am pregătit cina și am încălzit patul. Cu ce începem? Văd că tremurați; este frigul vinovat sau emoțiile pricinuite de vizita mea nocturnă? Vă ajut să vă faceți comodă și vă invit, să începem cu o cină. Vom trăi o noapte feerică! De acord? Schimb melodia sau lăsăm muzica în surdină? Văd că țineți ritmul cu piciorul, zăresc chiar mai mult, dar mă abțin de la comentarii... Putem închina un pahar cu șampanie, în cinstea revederii noastre? Aș putea să vă port pe brațe, în ritm de dans, măcar doi pași? Ați rămas la fel de frumoasă și fermecătoare, ca la prima întâlnire. Dacă vă sărut, promiteți să nu mă loviți cu nimic în cap? Bine, vă rog să luați loc la masă, trandafirul puteți să-l puneți în vază, să nu vă stânjenească…

Ba mi-e foame, dar prefer să vă mai privesc câteva clipe, sunteți exact ca în visul meu! Cum? Care vis? Visul meu despre fata mea, dragostea mea, iubirea mea... Nu vă ridicați, nu am vrut să fac nici o glumă, am fost pur și simplu sincer... Promit să nu mai scot un cuvânt, toată noaptea! Ghiță.”


“Păi Ghiță, e prietenul Amaliei,- gândi Ina, ce l-o fi apucat să-mi scrie mie declarații de dragoste? Aha, de asta îmi zâmbea când ne-am întâlnit ieri, și, se interesa dacă-mi poate fi cu ceva de ajutor, se dădea deci fecior, boșorogul… Ha! Ha! Ha!”


 

- Heeei, Ina!- apăru scris pe desktop… nu-i frumos să citești mesajele altora… Hi! Hi! Hi! Dă muzica mai încet… o să trezești tot cartierul, puneți fată altceva; tanga nu-i pentru vremea asta rece, o să te doară spatele… și vezi că întârzâi la…


- Ptiu! - se miră Ina. Tu ești Ami?


- Îhî! Hi! Hi! Hi!


- Muzica o dau, dar tanga nu, vrei să port "budigăi"? Nici tu nu purtai. Băi, e fain! Acum, putem conversa. Cum ai reușit, să faci asta, Ami?


- Ei și tu… văd că ai început să pui întrebări și să-mi dai replici, mânca-o-ar mama de isteață dulce! Bombonico! Tuuu… mi-am adus aminte de o chestie faină de la școală: colega mea de bancă, Nuca, o fată frumușică, frumușică, fusese la prima ei întâlnire, chiar înainte de ore (anul nostru avea ore după-amiaza), și, fiindcă nu știa ce să converseze cu băiatul, a tot băut suc după suc. În timpul orei, s-a cerut și ea, ca tot omul… afară. Profa, o domnișoară bătrână și ironică, ce nu înghițea fetele, i-a spus râzând: Du-te fato! și apoi… He!he!he!, ce să faci, dacă s-a lărgit.


Când a ajuns la ușa, Nuca-isteața s-a întors și i-a răspuns: Mai bine lărgită, decât ruginită… hi!hi!hi!


Au râs toți, inclusiv profa, că ținea la glume, chiar dacă era drăcoasă.


“Da, asta sigur este Ami!- concluzionă Ina. Mereu veselă, plină de glume. Când o întrebi ceva, deviază răspunsul, povestește mereu despre alții din tinerețe, de parcă n-a ieșit niciodată din acea perioadă…”


- Ami îmi spui și mie cum e prima iubire? și, n-am îndrăznit, până acum, să te întreb: De ce nu te-ai căsătorit? A fost din cauză că am apărut eu?


- Copil prostuț! Puteam să mă căsătoresc! Ce chestie! Cereri erau, dar… în niciun caz… tu n-ai nicio vină! Tu ești lumina și bucuria mea, printre alte bucurii pe care mi le-a dat viața.


Nu există nici prima dragoste și nici ultima! deși ai impresia asta, există doar IUBIRE! O ciclicitate, dacă vrei, pe înțelesul tău. Când o să faci cunoștință cu “înțelepciunea” o să pricepi… până atunci ai grijă, să nu te pui rău cu “experiența”, că asta te izbește rău, nu iartă!


Apropo, vezi în folder-ul meu… “La început, a fost…punctul!”  Citește când ai timp și discutăm. Acum ai alte priorități… Titi! Să-l pupi din partea mea.


- Dar ce-i cu textul ăla?


- Eiii… L-am trimis luna trecută, în ultima zi, la un concurs literar, dar ăia s-au culcat odată cu găinile și, vax – proza mea… Hi! Hi! Hi! Tineri cocoși!... Gata, închide calculatorul! O să povestim altădată… Pup! Pup!


Ina ieșise de câteva minute din casă, calculatorul s-a deschis singur:

- Ghițișor! Iubi! Hai, la o cafea… virtuală. Hi! Hi! Hi!...


- Bunăăă! Ok!pun melodia noastră:


 


Bună dimineața! Te iubesc! Zi de zi, de tine mă îndrăgostesc...


 

avatar
Mihaela Suciu

Mesaje : 94
Data de inscriere : 17/04/2011
Varsta : 57
Localizare : Bacău

Sus In jos

Re: Mihaela Suciu

Mesaj Scris de florin stratulat la data de Sam Feb 11, 2012 11:13 pm

Deosebita, reala si mai mereu fabuloasa proza ta, Miha, "Somnul" e favorita mea, nu m-as mai satura citind-o, si simultan citindu-te pe tine !
avatar
florin stratulat

Mesaje : 216
Data de inscriere : 11/04/2011
Varsta : 53
Localizare : MOINESTI-BACAU

Sus In jos

Re: Mihaela Suciu

Mesaj Scris de Ovidiu Raul Vasiliu la data de Dum Feb 12, 2012 1:55 am

Very Happy ..m-a înveselit ultima schiţă...buuuun.."Ami" e tare pusă pe glume şi plină de viaţă, aşa cum o ştim cu toţii Wink flower
avatar
Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaje : 956
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 42
Localizare : Iasi

Sus In jos

Re: Mihaela Suciu

Mesaj Scris de Mihaela Suciu la data de Dum Feb 12, 2012 2:51 am

Florine cu ochelarii de soare sigur mă citești! Smile Văd că ți-ai tras mustață. Bravo nenicule!
Raul, să ne veselim, dă-ne și nouă bidonul ăla! Ni-l tot arăți și ne plouă-n gurăSmile
avatar
Mihaela Suciu

Mesaje : 94
Data de inscriere : 17/04/2011
Varsta : 57
Localizare : Bacău

Sus In jos

Re: Mihaela Suciu

Mesaj Scris de Rodica Rodean la data de Mier Feb 29, 2012 11:24 am




_________________
"Cel care este însotit de gânduri nobile nu este niciodatã singur"(Fletcher)
avatar
Rodica Rodean

Mesaje : 1506
Data de inscriere : 16/03/2011
Varsta : 64
Localizare : Iasi

Sus In jos

Re: Mihaela Suciu

Mesaj Scris de PETRESCU DAN la data de Joi Mar 01, 2012 4:18 am

Un martisor de la Marian
Trimis prin Nicu Dan

MĂRŢIŞOR DE SUFLET
*****
La început de primăvară
Îţi dăruiesc un mărţişor
Să-l prinzi la piept în astă seară
Să-ţi fie somnul lin, uşor…
*
E mărţişor cu prima floare
Ce-i vestitor la noul an
Un ghiocel văzut de soare
Îţit din albul său suman…
*
Cu şnur legat în două fire
Să-ţi fie faţa-n alb curat
Şi roş obrazul tău subţire
Să-ţi fie dulce sărutat…
*
Să-ţi poarte mult noroc tot anul
Iubire să-ţi aducă-n prag
I-am prins în nod de şnur şi banul
De-argint ce ţi-l ofer cu drag…
*
De suflet este mărţişorul
Simbol al dragostei ce-ţi port
În spaţiu ne uneşte dorul
Iar din respect fac paşaport!
***
Marian MALCIU


avatar
PETRESCU DAN

Mesaje : 583
Data de inscriere : 10/04/2011
Varsta : 70
Localizare : Craiova

Sus In jos

Re: Mihaela Suciu

Mesaj Scris de Mihaela Suciu la data de Vin Iun 01, 2012 6:10 am

Mulţumesc, Rodica şi Dan!
avatar
Mihaela Suciu

Mesaje : 94
Data de inscriere : 17/04/2011
Varsta : 57
Localizare : Bacău

Sus In jos

Mihaela Suciu - My first shooting -

Mesaj Scris de Mihaela Suciu la data de Vin Iun 01, 2012 6:17 am

Împlinisem trei anişori, dar ocupată cu joaca, habar n-aveam.
Mama - ca bun comandant, ce era - le ştia pe toate: când trebuia să mă spăl, să mă schimb de haine, să mânânc, să mă culc, etc. Eu, soldăţel prost - neinstrit. În afară de dulciuri, jucării şi prieteni de joacă, nu aveam nevoie de nimic. Voiam doar să mă joc, dar mama - prin funcţia ce-o deţinea, putea să dispună de timpul meu preţios. Când ţi se spune: „Eşti mică, faci cum spun!" poţi să te opui superiorului? Nu!
Culmea e că prinsesem şi vechiul Regulament: „ bătaia e ruptă din Rai!” şi abia aşteptam să cresc, să pot să mă joc după pofta inimii.
În ziua aceea, mama m-a chemat în casă. Clar! La ordin!
- Mergem la fotograf! – mi s-a comunicat milităreşte.
Am fost spălată, pieptănată şi îmbrăcată cu o rochiţă albă. Nu prea ştiam care este treaba cu fotograful, da’ mă gândeam: „tot o să fie bine, nu stau în garnizoană, ies din casă”.
Mai rău a fost când a trebuit să îmbrac rochiţa - hăinuţa de paradă. Eram obişnuită, pe terenul de joacă, să am doar pantaloni - echipament de instrucţie şi luptă.
Vă amintiţi pantalonaşii bufanţi, cu pieptăraş şi bretele - şpilhozeni? Erau în trend! Toţi copiii din curte purtau, în pas cu moda, şpilhozeni. Deci, fără ei, nimeni n-ar fi ieşit din casă.
Mama a venit cu argumentul:
- Fetiţele se îmbracă cu rochiţe, uite şi păpuşa are! şi mi-a arătat în vitrină o mogâldeaţă cu rochiţă din dantelă, cu părul ondulat, cu ochii căprui care clipeau. Eu o consideram a mamei (nici nume nu-i pusesem), fiindcă nu aveam voie să mă joc cu ea. Era păpuşa bibelou! Mă jucam doar cu Sanda - păpuşa de cârpă, spălată şi iar spălată; asta fiindcă eram o mămică foarte grijulie, iar copilaşul meu era tare obraznic şi se murdărea mereu.
-Bine, mă îmbrac cu rochiţă, dar mi se văd chiloţeii şi râd copiii de mine. Vreau şi şpilhozen!
Comanda mamei a fost scurtă şi fermă: „Nu! Faci cum îţi spun!”, iar eu ispăşită, urgent mi-am ocupat în pluton locul - cel de trompetist, şi am început să urlu. Doamne, ce trâmbiţă aveam!
M-am trezit, luată de mână şi dată pe uşă afară.
- Să nu pleci, mă aştepţi până mă îmbrac şi mergem la fotograf! Buf! şi mama a închis uşa.
„Unde să plec? Mă vedeau copiii!” Muream de ruşine fiindcă nu aveam şpilhozen, aşa că m-am aşezat ghemuită - „ciuciu”, mi-am tras marginea rochiţei peste picioruşe, Doamne fereşte! să nu se vadă ceva pe dedesubt şi plângeam cu sughiţuri. Atunci se găsiseră şi vecinii să vină de la lucru acasă. Defilau toţi prin faţa mea, se opreau să mă întrebe ce-am păţit, mă compătimeau, mă încurajau că e tare frumoasă rochiţa, că arăt ca un fluturaş, dar eu: „Nu şi nu!” şi hohoteam.
"Of! Şi tata întârzie atât de mult!"
Ca mine, în acel moment, nu exista soldăţel mai amărât.
Tata (locţiitorul comandantului suprem) n-a apărut să mă salveze.
Pe drum mi s-a făcut instructajul. Ce mai, total neinstruită!
În pas de defilare, ne-am apropiat de ţintă - studioul foto.
Nici nu gândisem că dumnealui - fotograful, era în cârdăşie cu altul. Îşi pusese studioul exact după frizerie şi era musai să treci mai întâi pe la tuns şi apoi la pozat. Cică, să arăţi îngrijit!
Cred că am urlat şi pe acolo (mama spune că da), nu-mi amintesc. Probabil, fiindcă la frizer şi fotograf, am urlat cu neruşinare...

Vreau să mă prezint la casting.
Ce spuneţi? Am vreo şansă sau sunt prea „mikă”?

[quote]
avatar
Mihaela Suciu

Mesaje : 94
Data de inscriere : 17/04/2011
Varsta : 57
Localizare : Bacău

Sus In jos

Re: Mihaela Suciu

Mesaj Scris de florin stratulat la data de Sam Iun 02, 2012 10:17 pm

Ai fost mică dar ai crescut, nici tu nu mai știi de când nu te-ai mai măsurat...
Dulce, frumoasă amintirea ta scrisă, ca o copilărie...
Mi-e dor de tine...copilărie!
avatar
florin stratulat

Mesaje : 216
Data de inscriere : 11/04/2011
Varsta : 53
Localizare : MOINESTI-BACAU

Sus In jos

Re: Mihaela Suciu

Mesaj Scris de PETRESCU DAN la data de Dum Iun 03, 2012 11:07 pm

Mai multi pot sa spuna intr-un glas
Ai fost si tot copila ai ramas
Bine retin ca-n mina la Cacica
Ai alergat, dar ne lipsea basica
bounce
avatar
PETRESCU DAN

Mesaje : 583
Data de inscriere : 10/04/2011
Varsta : 70
Localizare : Craiova

Sus In jos

Mihaela Suciu - Sătucu lu' tătucu -

Mesaj Scris de Mihaela Suciu la data de Vin Iun 08, 2012 10:05 am

Când intri în sătuc, rămâi mirat de cei trei plopi care te întâmpină. Sunt bătrânii străjeri ai porţii săteşti. Cu crengile tăiate asimetric până aproape de vârf, te privesc hâtri, de acolo - de sus, iar tu-i analizezi hilar, de aici - de jos, văzându-le frizura nonconformistă - generaţia Emo.
Până să ajungi la ei, te obişnuisei cu fâşiile ecologice, de pământ nelucrat, în care flora creşte “ca la mama acasă”- în ţărişoara noastră, lăsată şi ea să se dezvolte liber în splendoarea sălbăticiei democratice a junglei politice.
E clar!... fondurile europene nu puteau să ajungă până aici, fiindcă se îngrămădiseră doar la comună, dar nu te gândeai că oastea aceea - de plopi înşiruiţi, de-a lungul drumului, deoparte şi de alta -, putea să dispară aşa repede de pe aceste ţarini în care Ştefan îşi împroprietărise răzeşii. Se vede că pe aici trecuseră, nu de mult, nişte migratori vandali născuţi din sângele postrevoluţionar.
Drumeţii treceau pe lângă plopii rămaşi fără ortaci, asemeni poeziei eminesciene, visând nostalgic la vremurile demult apuse.
Uliţa satului e pustie. După iarba crescută, ca pe mirişte, îţi dai seama că pe aici trec arar mijloace de transport. Prin ea, două dâre de drumeag fuseseră trasate de paşii sătenilor. Din loc în loc, făloase, nişte buruieni crescuseră ceva mai mari, erau chiar grase, şi-şi protejau cu îndârjire grămada de gunoi - coceni amestecaţi cu bălegar. Gunoiul fusese lăsat, de anul trecut, în drum, la adăpostul gardului, că: “de unde bani să plăteşti o căruţă?”. Bătrânii erau mulţumiţi fiindcă puteau să-şi crească niscaiva orătănii, un porc şi să cultive palma de pământ dimprejurul casei - un rest oferit de colectivizare: “Ia şi tu, zi –bogdaproste!”. Câmpurile au rămas în grija Domnului. Fuseseră retocedate, dar prea târziu, tinerii plecaseră la oraş, iar cei rămaşi îmbărâniseră şi nu mai aveau putere şi nici bani să le lucreze. Varul nu se scumpise, aşa de mult, şi, după cum e datina lăsată, puteau să-şi primenească anual gardurile şi casa. Risipite, ici-colo, prin verdele grădinilor, culorile lor, alb şi albastru, păreau bucăţi rupte din cer. Ingenioşi! aceşti ţărani, care îşi uşuraseră trecerea “dincolo” - spre Rai, aducând cerul la ei.
Pe uliţă ţipenire de om. Câteva găini îşi făceau veacu’ ciugulind pe margine unde pământul era mai reavăn. Cârâiau vesele, doar-doar or fi băgate în seamă şi curtate de ţanţoşul cocoş, dar el îşi făcea baia în colb, nestingherit.
Mai încolo, călător prin timp - fântâna. Centenara piatră, cu greu, îşi ridică fruntea cioplită şi spălată de vremi. Aşteaptă drumeţii - “De!, răbdare de piatră”. Un capac, ca o pleoapă întredeschisă, acoperă parţial ochiul său cristalin. Un cârlig din lemn şi o cană de tablă, îi ţin de urât.
Din curtea frumos pietruită, înconjurată cu ulcele de lut încărcate cu muşcate şi petunii, împodobită cu viţă de vie trecută pe sub streşini de şindrilă, năvăleşte copilăros, pe uliţă, dulcele grai moldovenesc…

- Mămică! Vezi că-i şiniva la poartă, am mâinili ocupate, du-ti ‘neata! Mămicăăă! - o atenţionează Mariana pe mama ei.

- Poftim intraţi! - îndeamnă musafirele, tanti Maricica - mama Marianei… Iii, di când nu ti-am mai văzut, cumătră! Da şi mai faşi matali? ‘neaei trebuie să fie nipoata şea mică a ‘neatali. Doamne, şî mari s-o făcut! Scuzaţi diranjul, noi suntim în prigătiri, mâini avem sfinţirea fântânii facută în ist an în ogradă, şî, di amu, o sî am apă la-ndimână. Nu uita, cumătră Catinca, mâini sî-l iai şî pi cumătru’ şi sî viniţi, la noi, la masă. Haida bre, intraţi!... colea pi cerdac, c-aţi naduşit pi caldura iasta! Şi continuând:
- Lilianăăă, adu şeva di pus pi masă! - o strigă pe a doua fiică a ei - cea mică, în timp ce pune un covor ţesut cu flori pe bancă.
- Fa, cumătră Mar’şică, nu ti diranja! Tu ai treburili tăli şî eu ti ţîn din treb’şoară - zice cumătra Catinca.
- Şideţi pi bancuţă, lasă că de lucru tăt o să fie, vai ş-amar de şelili mieli, di şied olecuţâcă, cumătră, zău că ‘ţepenesc. Am zvârlit încălţărili că mi se umflaseră chişoarili. Liliană, ia tu pestelca, dă-mi ştergarul şî faţa di masă şi fuji după un blid di borş să servim musafirile. Sî aduşi şî mamaliguţă. Fa, sî nu uiţi: pitrujel taiat şî chipăruşi iuţi!
- Ghiţîîî! Ghiţî, adu un şîp di rachiu - di şela bun, ş-o ulşică di jin! îşi cheamă tanti Maricica ginerele - soţul Marienei, în timp ce şterge paharele luate din blidar. Marianîîî, bre, n-ai gătat umplutura? Hai, Mariană, cî ni prindi noaptea!
Mariana scoţând capul pe uşa bucătăriei: - Sărut mâna, tanti Catinca!, vin şi eu, dar să termin oleacă ce mi-o dat mama de lucru.
Ghiţă aduce băutura, sărută mâinile musafirelor, în timp ce Liliana pune pe masă farfuriile cu borş şi apoi aduce mămăliguţa fierbinte, pătrujel şi ardei iute şi le urează: “S-aveţi poftă!”
Tanti Maricica umple patru păhărele:
- Sănătate cumătră şi ghini aţi vinit la noi! Ghiţă, ia şi tu un pahar sî-nchinăm, bre, că eşti barbat!
- Gheorghiţîîî! - strigă tanti Maricica după fiul cel mare, fuji şî-l adă pi taică-tu, zî-i c-avem musafiri!, apoi spre cumătră: - L-am trimis pi Gheorghi, pe uliţa noastră, să cheme oamenii mâini la sfinţire şi la masă, iar el îmi zîşi: “Mă duc, dar sî-mi dai şiva că nu merg cu mâna goală!” “Păi şi sî-ţi dau?” - zîc. “Un şîp cu rachiu!” - zîşe el. “Da şi, io di colo, eşti vornic? Dară lumea vini la pomană, nu la nuntă”. Iar el: “Bre, dacă nu-mi dai, nu mă duc şî paşe!” Şi uite aşa, di gura lui, i-am dat şî s-o tăt dus, dar să vină…

Gheorghiţă, chemat de mama sa, vine agale spre musafire: “ Bună zâua!, Sărut mâna, tanti!”
Tanti Maricica: “Mână Georghiţă după tăică-tău!” El: “Iaca, mî duc mamă! şi pleacă agale.
Se aude în urma lui: - Fuji, măi baiete! Marianăă, fată-hăi! Mai ai?!
- Ocupă-te mamă de musafiri! că eu mă ocup d’ale mele - răspunde Mariana, din bucătăria de vară.

Seara se lăsă peste sat, fumul vetrei învăluie ograda. Din cerdac, se revarsă murmurul glasurilor cumetrelor - mari amatoare de noutăţi, şi, din când în când, răbufneşte câte un hohot de râs.
Liniştea serii este întreruptă de cele două cârduri de gâşte ajunse în faţa porţii. Una din ele: Ga! Ga! Ga! Aişi, sss, sss… îi casssa me? Celelalte o aprobă lungindu-şi gâturile: Ga! Ga! Ga! Aişi, sss, sss… Apoi, alta întreabă şi celelalte răspund : Ga! Ga! Ga! Aişi, sss, sss...
Tanti Maricica se ridică de la masă, îşi îndreaptă şalele: “Văleleu! Văleu! Cum stau, cum ‘ţepenesc”. Îl cheamă pe fiul cel mic: “Raduculeee! Lasă şurubăreala şi vină şi dă drumu’ gâştilor în ogradă, aruncă-li nişte graunţ’ de păp’şoi că m-o surzit şî amu vini şî vaca di la pascut. Răduculeee!”
- Mamă! vino şi vezi dacă mai trebuie şeva di pus în umplutura pentru sarmali - se aude glasul Marienei, apoi strigă: “Liliană, fetelor, lăsaţi spălatul blidelor că mai e timp şi mâini, pânî vin gospodarii. Haide-ţi! la suşit sarmali că s-o întunicat.”

Liliana vine împreună cele trei fete - ale Marienei. Nepoatele salută respectuos pe cumătra bunicii: “Sărut mâna!”. Una aşează o măsuţă lângă cerdac, alta pune pe ea oala de tuci pentru sarmale şi toate aduc scaune în jurul măsuţei. Se spală pe mâini şi-şi leagă sorţurile ca nişte gospodine puse pe treabă. Tanti Maricica le vede şi le îndeamnă:
- Tăti şinşi, mierjiţi sî faşiţi sarmalili în bucătărie!
- Nu mergem bunică, răspunde una din fete, acolo e prea cald şi-s muşte!
- Vai di mini şi di mini, doar nu faşeţi sarmali în mijlocu’ ogrăzii pi-ntuneric, nu videţi nica ş-or sî râdă veşinii di mini.
- Lasă bunică, suntem tinere, n-am chiorât, o să iasă nişte sarmale cum nu s-au mai văzut în satul ăsta… sexi!
- Hi! Hi! Hi! se aud hohote…
Liliana către frate-su: - Raduleee, aprinde odată, bre, reflectorul!, ai moşmondit la el, toată zîulica.
Mariana încearcă să arate fetelor cum se fac sarmalele:
- Luaţi frunza de viţă de vie, videţi să nu fie prea mare, daca-i mare o daţi în două, rupeţi codiţa ş-o aşizaţi cu partea luşioasă pi palmî. Sarmalili trebuie să iasă mititele; sî fie cât o-mbucătură. Puneţi umplutura pe frunză ş-o învăliţi, adică împăturiţi ca pi-o pelincuţă. Aţi înţeles? Mici sî iasî şî şele cu frunzî de: curechi, hrean, ştevie şi fasoli. Pătlăjelele coapti, taiati marunţel, li punim păntre sarmali; ş-oleacă di borş, la fiert, spre sfârşit, după ci sî umflă orezul.
- Mămico, eu fac altfel sarmalele. Pun umplutura şi rulez, apoi, la capete cu degetul bag marginile frunzei şi strâng puţin.
- Ha! Ha! Ha!, parcă ar fi sarmale cu deştu-n… completează Radu, care se apropiase de ele. Zâmbind ironic: Eu zic, fetelor, să le legaţi cu sfoară să nu se desfacă. E bună, fa Liliană, lumina făcută de mine?

Pe poartă intră nenea Gheorghe, Ghiorghiţă - fiu-su, Mihai - nepotul şi trei ţigani cu instrumente: o tobă, o trompetă şi un trombon. Cu toţii se îndreaptă spre cerdac. Tanti Maricica întâmpină noii veniţi, îi îmbie să stea la masă, îşi sărută nepotul, apoi, mândră spre cumătră:
- Aista-i al Lilienei! Stă cu mă-sa în Italia. Bun băiet! Mi-o trimăs, astă toamnă, din banii lui, două suti di euro ş-un bilet: “bunică, să-ţi iei lemne să-ţi fie cald, că şi tu ai avut grijă de mine cât am fost mic”. Tari am mai plâns, fa cumătră, cum s-o gândit el la mini, că numai io ştiu cum i-am ridicat pi tăţi; patru copii şi şinşi nepoţi. Aveam şi gospodăria de ‘grijit - că Gheorghe lucra în construcţii, de dimineaţă pănă sara, şî muncă la câmp, că erau norme, şî pănă i-am vazut pi tăţi mari, tari am mai chinuit, dar am bucurie că-s sănătoşi şî-s sunt buni, fa!... m-o dus cu maşîna pisti tăt locu’! Amu, s-o adunat cu tăţii acasă. Îs tari ferişită, fa Catincă! Dar m-am luat cu vorba, hai şideţi cu tăţii la masă, să mâncăm şî să bem.
Tanti Maricica pune mâncare şi bătură şi-i îndeamnă să mănânce. Apoi, spre nepot:
- Mihăiţă, dar cu finii cum di ti-ai întâlnit? Cumătră, dumnealor - arată spre cei trei ţigani -, sunt finii noştri. Gheorghe o vinit cu ideea să-i creştinăm… tari-i mai plaşi lui sî-i cânti fanfara.
- Păi, bunică, i-am adus să repetăm pentru mâine la nuntă?
- Cari nuntă? - mirată ea, mâine e sfinţirea fântânii.
- Aşa-i bunică, dar noi ne-am gândit să vă serbăm şi nunta de aur; matale şi bunicu’, anul acesta, faceţi cincizeci de ani de căsnicie.
Tanti Maricica veselă:
- U-iu-iu! Gheorghi, mă mărit! Fetilor, mă măriiiiiit!
- Repede la măritat! râde nea Gheorghe, mai întâi o sî şezi la probă… o lună, două, tri: spălat, mâncare, treabă la jite şî-n gradinî, ţisut la razboi, sî videm dacă mai corespunzi şi apoi la măritat… Ha! Ha! Ha!
- Păi aiastea li fac mereu, da sî vezi cî ti pun şi eu la probă, măi Gheorghe - râde tanti Maricica.
- N-ai decât! Mâine poţi sî pui popa să cetească toată Biblia şî tăt neamu’ să se-nchine, io flacău nu mă mai fac… de-a naibii, iaca aşa! Iar amu, de mâncat am mâncat, de băut am băut, dar de giucat nica? Măi baieţi, la gioc! Ia, începe tu Gheorghiţă!
Gheorghiţă ia un lighean de tablă, o lingură de lemn şi începe să bată ritmul unei “batute moldovineşti”, iar vocal imită trompeta: Ta! Ta! Ra-ta! Ta!... Bum! bum! bum!... Ta! Ta! Ra-ta! Ta!...
Fetele lasă deoparte “învelitul” sarmalelor şi repede la joc:
- Gheorghiţă, zî-i “Braşoveanca”!
Ţiganii se ridică de la masă, fac cruce mulţumind: “Bodaproste!, Săru’ mâna, nană!” Îşi pregătesc instrumentele muzicale. Unul face o plecăciune şi pe un ton protocolar: - Comanda e comandă! Să fie “Braşoveancă”! Stimaţi meseni, vă invităm la dans!
Se aleg perechi, se orânduiesc - unii în spatele celorlalţi, doi câte doi: nenea Gheorghe îşi ia mireasa - pe tanti Maricica, cumătra Catinca - pe fata ei, Ghiţă - nevasta Mariana, Radu şi Gheorghiţă câte o nepoată, Mihai cu mama lui, Liliana, iar ultima nepoată - în lipsă de partener, ia mătura, numai să nu rămână nejucată. Se încing la dans; cântă şi înconjoară ograda - în acelaşi timp execută paşii după cum e cântecul:
“Doi paşi înainte şi doi înapoi,
Asta-i Braşoveanca, se joacă pe la noi.(bis)
Dă fata la stânga, dă-o şi la dreapta
Că aşa se joacă, la noi Braşoveanca.(bis)”
După “Braşoveancă” urmează: o horă, un vals, apoi, o sârbă rapidă şi nenea Gheorghe începe să chiuie:
“Iu-iu-iu!, Mă sui pe … aia Linii
Şî vazui… că era ghinii…! Iu-iu-iu!”
Tanti Maricica: “Gheorghe, măi Gheorghe, uşurel cu vorbili, că-s fietili… Bre, hai sî ni oprim… n-am muls vaca!”
El: “Gioacă fimeie, sî rizolvă… dăm jiţica la vacă să sugă! Zî-i, finule, tot aşa marunţel! U-iu-iu!”
Şi iar pe joc, măi frate!

La un moment dat, tanti Maricica aducându-şi aminte - ceva important, iar se opreşte din dans:
- Gheorghe, bre! Bre, n-auzi?... n-am învelit tăti sarmalili şî sî strică umplutura; pacat di carne. Şi dăm, mâini, la oamenii di pomană?
Asudat de joc şi chiuind: - U-iu-iu! Nu ti opri fimeie, gioacă!... sî rizolvă - răspunde nea Gheorghe râzând. Amu, dacă tăt am umblat prin strainataţuri şî ne-am diştiptat… Doamne!, di m-ar vide mămuca şî tătucu’… ha! ha! ha!… ce meniu trăznet am! U-iu-iu!...
Fa, Mar’şică!... gospodarii or sî mânânşi curechi până le-or crapa pântişile… faşim “varză a la Cluj”!

Dicţionar regionalisme : oleacă(olecuţâcă) – puţin (puţintel), chişoarili – picioarele, pestelca – şorţ, şîp – sticlă, ghini – bine, pitrunjel – pătrunjel, chipăruşi – ardei, păp’şoi – porumb, a suşi sau a înveli sarmali – a face sarmale, păntră – pentru, sara – seara, pătlăjele – roşii, curechi – varză, gioc – joc, nană – naşă, pântişi – stomac, amu – acum, matali(’neatali) – dumneata, şinşi – cinci, tri – trei, pelincuţă – scutecel.
avatar
Mihaela Suciu

Mesaje : 94
Data de inscriere : 17/04/2011
Varsta : 57
Localizare : Bacău

Sus In jos

Re: Mihaela Suciu

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 2 din 3 Înapoi  1, 2, 3  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum