Tabăra de creaţie

PARTENERI MEDIA













Parteneri
PARTENERI

USR-Fil.Iaşi



Biblioteca Judeţeană “Gheorghe Asachi” Iaşi


Asociaţia Literară „Păstorel”


Editura PIM



Complexul Muzeal "Moldova" Iaşi








Ultimele subiecte
web trafic

universulprieteniei.org trafic.ro

===========================
Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata


Ovidiu Raul Vasiliu

Pagina 2 din 8 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Re: Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaj Scris de Ovidiu Raul Vasiliu la data de Sam Mai 07, 2011 7:45 am

Catren uşuratic




Eu nu glumesc cu viaţa, dar îţi spun:
Destinul tău îmi taie lumea-n două
Şi ce-am pierdut din ea, cu tine-adun,
În setea mea de picături de rouă.
avatar
Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaje : 956
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 42
Localizare : Iasi

Sus In jos

Re: Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaj Scris de Ovidiu Raul Vasiliu la data de Dum Mai 08, 2011 8:07 am

Saxofonul



Cine se trezeşte cântând la saxofon în largul mării
aşteptându-se ca sirenele să iasă din apă pentru el
este ridicol din două motive:
1. Sirenele nu există (apropo: de unde atâtea legende cu ele dacă nu există? poate încăpea o legendă într-un saxofon? unii spun că legendele nu încap, ci ies din saxofon)
2. Marea e prea ocupată cu peştii ei şi n-are timp de muzică, n-are urechi pentru saxofonul unui nebun (apropo: de ce se tot vorbeşte de simfonia mării şi că muzica valurilor aduce a ocarină şi că un tsunami are nu ştiu ce legătură cu "Eroica" lui Beethoven şi că soarele nu ştiu cum tresare când se întâmplă toate acestea? suntem oameni serioşi sau suntem copii?!)

Cineva spunea că în literatură unu plus unu pot face şi şaptezeci şi atunci l-am întrebat: Eşti marinar? Cânţi la saxofon?
A râs în hohote câteva minute, apoi s-a oprit brusc, m-a privit grav şi mi-a zis: Eşti mai nebun decât mine!

Altădată am întrebat o fetiţă ce se întâmplă când cineva cântă la saxofon în largul mării şi a zis că marea ascultă şi se linişteşte...
O priveam încordat, nedumerit, întrebător.
A început să râdă şi ea în hohote.
"De ce râzi? Eu nu râd deloc!..."
"Dacă nu mă laşi să râd, nu mă mai joc cu tine.."
Nu a mai râs. Mă privea grav, cu ochii mari.
A început să zâmbească uşor, schiţat, ca Gioconda.
Era copilă şi nu prea... Matură şi nu prea..
Privindu-mă cu ochii mari şi cu zâmbetul acela misterios, o lacrimă i se prelinse pe obraz..
Nu cumva cânta şi ea la saxofon? Nu cumva văzuse o sirenă dormind lângă mine?






Ultima editare efectuata de catre Ovidiu Raul Vasiliu in Lun Mai 09, 2011 7:25 am, editata de 1 ori
avatar
Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaje : 956
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 42
Localizare : Iasi

Sus In jos

KENNY G

Mesaj Scris de Anca Acatrinei la data de Lun Mai 09, 2011 12:00 am

avatar
Anca Acatrinei

Mesaje : 314
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 40
Localizare : Iasi

Sus In jos

Re: Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaj Scris de Ovidiu Raul Vasiliu la data de Lun Mai 09, 2011 7:42 am

Mulţumesc Anca mică. Păi cu aparatu meu nu le înţeleg bine...acum de', e posibil să o mai fi ascultat, nu ştiu. Nu mi-o amintesc. Eu nu mai pot asculta muzică de 12 ani. Mulţumesc mult oricum. Pe acelea pe care le postez mi le amintesc, erau printre preferatele mele. Printre ele se numără şi cea pe care am postat-o la pagina ta azi. Sper să-ţi placă. Nopticică bunicică! Smile
avatar
Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaje : 956
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 42
Localizare : Iasi

Sus In jos

Re: Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaj Scris de Anca Acatrinei la data de Lun Mai 09, 2011 8:17 am

mi-a placut atit de mult povestea ta incit ti-am cautat o melodie cintata la saxofon,e linistitoare,magica,plina de speranta,calda,gingasa.ca povestea ta.
avatar
Anca Acatrinei

Mesaje : 314
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 40
Localizare : Iasi

Sus In jos

Re: Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaj Scris de Anca Acatrinei la data de Lun Mai 09, 2011 8:21 am

am copilarit si eu cu bad boys blue...ca doar sintem aproape de o seama...ascultindu-i imi si aduc aminte de o tabara la mare pe cind aveam 14 ani,eram la ora mesei si de afara se auzeau cintind la radio.am fugit de la masa si am inceput sa dansez singura pe scena discotecii..a fost minunat momentul..si bineinteles prima data cind am dansat cu un baiat a fost tot pe o melodie de a lor.tot in tabara la mare...
avatar
Anca Acatrinei

Mesaje : 314
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 40
Localizare : Iasi

Sus In jos

Re: Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaj Scris de Mihaela Suciu la data de Lun Mai 09, 2011 11:10 pm

Mi-ai atins inima cu "Ştafeta magică"!... îmi tremură inima.
Dacă fac aritmii, tu eşti vina... să ştii! Very Happy
avatar
Mihaela Suciu

Mesaje : 94
Data de inscriere : 17/04/2011
Varsta : 56
Localizare : Bacău

Sus In jos

Re: Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaj Scris de Mihaela Suciu la data de Lun Mai 09, 2011 11:13 pm

Catren uşuratic?... Ca roua; esentă a minţii!
avatar
Mihaela Suciu

Mesaje : 94
Data de inscriere : 17/04/2011
Varsta : 56
Localizare : Bacău

Sus In jos

Re: Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaj Scris de Ovidiu Raul Vasiliu la data de Lun Mai 09, 2011 11:30 pm

Eh...şi eu am aritmii..păi ce să facem, fără aritmii viaţa ar fi prea monotonă..mai călcăm şi noi pe arătură din când în când Smile
avatar
Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaje : 956
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 42
Localizare : Iasi

Sus In jos

Re: Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaj Scris de Mihaela Suciu la data de Mar Mai 10, 2011 3:42 am

Mulţumesc Raul pentru încurajări dar versurile mele...
avatar
Mihaela Suciu

Mesaje : 94
Data de inscriere : 17/04/2011
Varsta : 56
Localizare : Bacău

Sus In jos

Alăturea de gând

Mesaj Scris de Ovidiu Raul Vasiliu la data de Mar Mai 10, 2011 8:06 am

Alăturea de gând



Motto: Of course, style comes from within
but sometimes one has to look outside to find inspiration.
Lynne.
(reclamă la o Companie de modă feminină)





Lumina pune nopţilor cercei,
Când ziua-şi întunerică scântei.
Vulcanu-aruncă-n cer visarea lui,
Nemulţumit de soarta muntelui.




Dacă păşeşti alăturea de gând
Aşteaptă-te ca el să-ntrebe ce-i
Şi pune-ţi inima să sune, când
Lumina pune nopţilor cercei.



De nu te simţi întreg în patru zări
Te-ajunge poezia, vrei-nu vrei, -
Nu căuta nebun prin depărtări
Când ziua-şi întunerică scântei!..



Alăturea de gând, cuvântul minte
Spărgându-se-n oglinda versului
Şi, mesager să-i caute veşminte,
Vulcanu-aruncă-n cer visarea lui.



Gândirea nu-i de-ajuns păşind în hău -
Doar inima străbate-un drum ce nu-i!..
Cu îngerii la masă eşti mereu
Nemulţumit de soarta muntelui.



Nemulţumit de soarta muntelui,
Vulcanu-aruncă-n cer visarea lui.
Când ziua-şi întunerică scântei,
Lumina pune nopţilor cercei.
avatar
Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaje : 956
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 42
Localizare : Iasi

Sus In jos

Re: Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaj Scris de Mihaela Suciu la data de Mar Mai 10, 2011 6:16 pm

Frumoasă şi poezia şi construcţia ei... ca un vulcan ultima strofă împinge rânduri, rânduri, versurile spre prima. Chiar deosebit!
avatar
Mihaela Suciu

Mesaje : 94
Data de inscriere : 17/04/2011
Varsta : 56
Localizare : Bacău

Sus In jos

Re: Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaj Scris de Marioara Visan la data de Mier Mai 11, 2011 1:59 am

Superba Raul, felicitari, ca de altfel toate poeziile tale, toate sunt asa cum bine spune Mihaela vulcanice.

_________________

avatar
Marioara Visan

Mesaje : 551
Data de inscriere : 17/03/2011
Varsta : 61
Localizare : Iaşi

Sus In jos

Re: Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaj Scris de Ovidiu Raul Vasiliu la data de Mier Mai 11, 2011 3:40 am

Vă mulţumesc mult.
avatar
Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaje : 956
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 42
Localizare : Iasi

Sus In jos

O surpriză !!!...sper că este plăcută

Mesaj Scris de Rodica Rodean la data de Mier Mai 11, 2011 6:57 am




_________________
"Cel care este însotit de gânduri nobile nu este niciodatã singur"(Fletcher)
avatar
Rodica Rodean

Mesaje : 1506
Data de inscriere : 16/03/2011
Varsta : 64
Localizare : Iasi

Sus In jos

Re: Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaj Scris de Marioara Visan la data de Mier Mai 11, 2011 7:12 am

Felicitari Raul, frumos din partea domnului Daniel Corbu, dar si din partea doamnei Rodean pentru asa o surpriza

_________________

avatar
Marioara Visan

Mesaje : 551
Data de inscriere : 17/03/2011
Varsta : 61
Localizare : Iaşi

Sus In jos

Re: Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaj Scris de Ovidiu Raul Vasiliu la data de Mier Mai 11, 2011 7:37 pm

Mulţumesc din suflet domnului Daniel Corbu şi doamnei Rodica! Mă simt onorat de dedicaţie.
avatar
Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaje : 956
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 42
Localizare : Iasi

Sus In jos

Roxette - Spending my time

Mesaj Scris de Ovidiu Raul Vasiliu la data de Joi Mai 12, 2011 9:55 pm

avatar
Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaje : 956
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 42
Localizare : Iasi

Sus In jos

Thomas Mann

Mesaj Scris de Ovidiu Raul Vasiliu la data de Vin Mai 13, 2011 8:47 am

Îşi amintea de o singuratică plimbare cu barca, într-un amurg, când ziua se îngâna cu noaptea, pe un lac din Holstein, spre sfârşitul verii, în urmă cu câţiva ani. Era cam în jurul orei şapte, soarele apusese de curând, iar luna aproape plină se ivise deasupra crângului de pe maluri. Şi pe când Hans Castorp vâslea pe apa liniştită, o constelaţie de vis, tulburător de ciudată, domni cam vreo zece minute. Spre apus încă mai dăinuia lumina zilei, o zi de o claritate sticloasă şi precisă, însă dacă întorcea puţin capul spre răsărit, vedea o noapte cu lună plină, fermecătoare şi limpezită de orice ceaţă. Contrastul acesta straniu dăinuise cam vreun sfert de oră, înainte ca noaptea şi luna să biruiască, iar ochii uluiţi şi fermecaţi ai lui Hans Castorp alergau de la o lumină şi de la o privelişte la alta, de la zi la noapte şi de la noapte la zi.

(Thomas Mann - "Muntele vrăjit")
avatar
Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaje : 956
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 42
Localizare : Iasi

Sus In jos

Re: Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaj Scris de Anca Acatrinei la data de Vin Mai 13, 2011 9:14 am

mi-e dor de linistea din tabloul acestei dimineti
avatar
Anca Acatrinei

Mesaje : 314
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 40
Localizare : Iasi

Sus In jos

Emilian Marcu

Mesaj Scris de Ovidiu Raul Vasiliu la data de Sam Mai 14, 2011 5:16 am

Memoria unui crin



Între fluturi, sub platoşa lunii,
Printre arţari fără număr şi ierburi abia înverzite,
Memoria crinului îmbracă tăcerea.


O cămaşă a morţii, o cămaşă de ivoriu -
Parfumul crinului imperial peste lume,
Simţurilor noastre primare,
Asemenea unei fecioare,
Nud se arată şi proaspăt şi pur.


Aburul ochiului şi tremurul mâinii -
Privirea atentă a Grădinarului
Cu multă migală şi multă răbdare,
Între fluturi sub platoşa lunii,
Memoria crinului o clădeşte în taină.


Un castel ireal, o ciudată lumină,
Sub cămaşa de aur a morţii,
Ghintuite parfumuri şi culorile-adânci,
Lumii le-arată Grădinarul în zori.


Arta lui, crinul acesta imperial
În fiecare dimineaţă nouă ni-l aduce-n memorie.


Aburul ochiului şi tremurul mâinii
Peste memoria crinului
Sunt semnele existenţei lui ireale.


(Emilian Marcu - "Arta Grădinarului")
avatar
Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaje : 956
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 42
Localizare : Iasi

Sus In jos

Blue System - Lisa said

Mesaj Scris de Ovidiu Raul Vasiliu la data de Lun Mai 16, 2011 8:23 am



Ultima editare efectuata de catre Ovidiu Raul Vasiliu in Lun Mai 16, 2011 8:27 am, editata de 1 ori
avatar
Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaje : 956
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 42
Localizare : Iasi

Sus In jos

Re: Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaj Scris de Anca Acatrinei la data de Lun Mai 16, 2011 8:27 am

sintem foarte romantici oin seara asta Very Happy
avatar
Anca Acatrinei

Mesaje : 314
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 40
Localizare : Iasi

Sus In jos

Re: Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaj Scris de Ovidiu Raul Vasiliu la data de Lun Mai 16, 2011 8:35 am

Eu tot timpul sunt, dar nu chiar romantic.. Fiecare cu felul lui de a fi. E o melodie pe care o mâncam pe pâine în liceu. Dacă voi ajunge la 90 ani, mi-o voi aminti şi atunci. Dacă nu, îşi va aminti ea de mine Wink
avatar
Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaje : 956
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 42
Localizare : Iasi

Sus In jos

Roxette - Sleeping in my car

Mesaj Scris de Ovidiu Raul Vasiliu la data de Vin Mai 20, 2011 1:55 am

avatar
Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaje : 956
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 42
Localizare : Iasi

Sus In jos

ZOE DUMINTRESCU-BUŞULENGA

Mesaj Scris de Ovidiu Raul Vasiliu la data de Dum Mai 22, 2011 7:17 pm

"Per total nu m-am gandit niciodata la mine. Nu m-am socotit o persoana atat de importanta incat sa ma privesc ca pe un obiect demn de contemplat. M-am vazut pe bucati. Iar opiniile pe bucati erau foarte diverse, raportat la functia pe care o indeplinea fragmentul acela din mine.

...Cand eram copil, eram foarte timida. Dupa parerea mea eram si foarte cuminte. Ma socoteam putin nedreptatita. In jurul meu erau copii foarte frumosi (verisoarele mele) care-mi dadeau complexe inca de atunci. Cu vremea mi-au mai trecut complexele. De toate nu am scapat insa nici pana azi. De cel mai grav, de timiditate, mai ales de timiditatea in public, nu m-am vindecat. In intreaga mea cariera universitara faceam puls peste 90 la fiecare curs si la fiecare seminar, ori de cate ori le vorbeam studentilor. Si aveam pana la sase ore pe zi. Eram inclestata, crispata, de fiecare data. Pe masura ce vorbeam, sub inraurirea ideilor care se succedau in mintea mea, aceasta stare se risipea. Tot din pricina conceptiilor mele despre ce ar trebui sa fie nobletea unui fizic nu m-am dus la mare decat dupa 50 de ani, cand am zis ca nu mai sunt femeie, sunt un obiect, deci ma pot expune. Am avut insa sansa (consolarea mai degraba) ca studentii mei se atasau foarte mult de mine. Asta era un medicament pentru complexele mele. Inaintea sfarsitului trebuie sa recitesc marile carti ale literaturii universale.

...Reusesc sa stabilesc foarte usor punti de comunicare cu oamenii. Vin inca la mine oameni foarte tineri. Unii au legatura cu filologia, cei mai multi nu. Am legaturi foarte stranse cu Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi. In ultimii 4-5 ani aproape ca m-am stabilit la Manastirea Varatec. Stau acolo cel putin opt luni pe an. Respir in acel loc sacralitate. Vin tineri, si de la Teologie, si calugari, si ma viziteaza. Preocuparile mele au incetat sa mai fie exclusiv literare, au devenit si legaturi spirituale. Il caut pe Dumnezeu.

....Cei care ma viziteaza acum il cauta si ei. Unii, dintre calugarii mai varstnici, dintre preoti, L-au si gasit. Sunt pe calea unei nadejdi. Asa si reusesc sa ies din contingent. Altfel n-as putea sa traiesc cu usurinta in atmosfera actuala. Pentru ca formatia mea este de umanist, de carte, de cultura, asa cum o intelegeam pe vremuri noi, intelectualii. Aveam niste modele, pe care am incercat sa le urmam, scara de valori era cumva fixata. Traiam intr-o lume sigura, in masura in care cultul valorilor stabile iti poate da tie sensul unei stabilitati.

...Azi, pentru mine personal, pentru cei putini ramasi din generatia mea, spectacolul lumii contemporane este dezarmant. Ma simt intr-o mare nesiguranta, pentru ca toata tabla de valori in care am crezut s-a zguduit. N-as vrea sa spun ca s-a si prabusit. Suntem insa nelinistiti, putin nedumeriti, suntem si tristi; ceea ce se petrece pe planeta nu-ti da senzatia unei linistiri iminente. Ce se intampla acum seamana cu perioada prabusirii Imperiului Roman, dar acele zguduiri erau provocate de venirea lui Iisus: era inlocuita o pseudo-spiritualitate cu spiritualitatea adevarata. Dar cine vine la noi astazi? Ai zice ca mai degraba vine Antihristul, nu Mantuitorul. Nadajduiesc ca omenirea sa-si revina din aceasta clipa de orbire, care cam dureaza. Opere care nu se mai citesc, lucrari muzicale care nu se mai canta...

...Exista si o criza a culturii. Ma uit la programele Universitatilor. Nu mai gasesc nici urma de greaca, de latina. Respectul pentru clasici nu mai exista. Nu ne intereseaza trecutul, numai prezentul. Iar asta ne taie radacinile. O lume fara radacini este o lume fara morala. Se vorbeste putin si despre intelectualii dintre cele doua razboaie mondiale. Sunt nume care nu se mai pronunta, opere care nu se mai citesc, lucrari muzicale care nu se mai canta. Exista un fel de indiferenta fata de trecut. Lumea a inceput sa uite sa vorbeasca, pentru ca nu mai citeste.

...Din fericire, mai sunt cativa scriitori din cei vechi. Nu stiu in ce masura mai sunt ei productivi. Primesc foarte multe carti, mai cu seama poezie. Sunt autori noi foarte tineri. Ma intreb insa de ce nu mai scriu cei vechi - D. R. Popescu, Breban, Balaita. Acum apar nume noi. Se fac tot felul de ciudatenii in numele postmodernismului. Am incercat sa aflu ce este postmodernismul. I-am intrebat pe ei. N-au fost in stare sa-mi raspunda. E o arta din cioburi - totul este faramitat - mi s-a spus. Dar Spiritul are o facultate: aceea de integrare, de a face din fragmente o totalitate. Asta au facut clasicii. Azi am senzatia ca traim procesul invers - ne diseminam, ne risipim.

...Eu nu inteleg un lucru: cand e atata frumusete intreaga pe lume, cum pot sa ma duc sa ma uit la firimituri, cand eu am bucuria integrala a frumusetii? Si, daca faramitam frumusetea, cum vom mai putea face drumul invers? Credeti ca de la manele ne vom mai putea intoarce la Johann Sebastian Bach?

...De la Freud incoace s-a produs o mutatie: s-a pus sexul in locul capului. Asta e tristetea cea mai mare. Vedeti, la noi, la romani, exista o cuviinta. Anumite cuvinte nu se pronuntau - nu erau niste tabu-uri, dar exista o pudoare. Acum "cuviinta", cuvantul acesta, a disparut din dictionar.

...Nu am prejudecati de nici un soi, dar felul in care ne purtam ucide frumusetea. "Trupul este cortul lui Dumnezeu", a spus Pavel. Ce facem noi cu el? il expunem, ca pe o bucata oarecare de carne. E cumplit. Cumplit e si ceea ce s-a intamplat cu relatiile dintre femei si barbati. Dupa parerea mea, aici s-a savarsit o crima. Fiorul primei intalniri, dragostea, asteptarea casatoriei, toate astea au disparut. Ce se intampla cu noi? Eram un popor de tarani cu frica lui Dumnezeu. La sat inca s-au mai pastrat bunele obiceiuri. Oamenii nu sunt bantuiti de patima carnii care se expune. Nu se vorbeste urat, si asta e bine. Mantuitorul este in noi, e lumina necreata, si noi il pironim cu fiecare cuvant al nostru, rau sau murdar.

...Pentru mine, marea poezie a fost intotdeauna baia de frumusete in care m-am cufundat cand am avut nevoie de intrarea in alta dimensiune. Poezia tine, dupa parerea mea, de partea cea mai ascunsa, cea mai intima a fiintei noastre. Poezia echivaleaza aproape cu o rugaciune. In poezie te cufunzi pentru a te intoarce cu frumusete. In rugaciune intri pentru a te integra absolutului.



...Pentru ca intram in zona computerului, am pierdut placerea de a citi. Eu sunt un cetatean al Galaxiei Gutenberg. Umanismul culturii se sprijina pe lectura, nu pe imagini fugitive. Lectura iti lasa popasurile necesare pentru reflectie, pentru meditatie. Pierderea obisnuintei lecturii este pericolul cel mai mare care ameninta planeta, pentru ca slabeste intelectul, puterea de gandire, si te face sa uiti limba. Chiar si eu, dupa ce am stat cinci ani in Italia, la intoarcere a trebuit sa pun mana pe Eminescu si pe Sadoveanu, ca sa-mi refac limba.

...Moartea pentru mine inseamna eliberarea de acest trup. Trecerea in lumea celor vii. Lepadarea acestui trup vremelnic si trecerea in lumea celor vii. Nadajduiesc. Daca merit. Asta numai Mantuitorul stie."


Zoe Dumitrescu-Buşulenga (Maica Benedicta de la Văratec)


avatar
Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaje : 956
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 42
Localizare : Iasi

Sus In jos

Nichifor Crainic (1889-1972)

Mesaj Scris de Ovidiu Raul Vasiliu la data de Mier Mai 25, 2011 7:46 am

Balada doinei


Din culme, din culme de munte pietros
Se nazăre satul în ţara de jos
Şi-acolo, prin vălul albaştrilor aburi,
Ciobanul ghiceşte mijiri de ocheaburi.
Dar cum le cunoaşte de prunc şi pe rând,
Mai limpezi le vede cu ochiul din gând.
La marnige-acolo e strâmba cocioabă
A maicei bătrâne cu viaţă de zdroabă;
O zână de fată la casa din grui
Brodită pe chipul din inima lui.
Dar zâna de fată e şi-altuia dragă,
Chiar astăzi cu nuntă pe viaţă se leagă.
Tot satul răsună de chiote-n toi...
El - pustnic la munte şi slugă la oi.

Cântarea luminii ce cade pieziş
Pieri-n ciripitul pierdut în frunziş.
Năvalnică noapte de munte se lasă
Şi turma-ngenunche în staul retrasă.
Ce focuri din zodii cereşti s-au răsfrânt
În singurătatea acestui pământ?
Şi-aprind huhurezii, deprinşi să vegheze,
Jeraticul verde din genele treze;
Cu ochii pădurii părând că-i străpung,
Fac noaptea mai neagră şi timpul mai lung.
Nevolnic e omul şi trudnic aleanul!
Tot greul în bâtă l-apasă ciobanul.
Cu inima plină de dragostea lui,
El n-are cui spune-o şi-ar da-o, dar cui?

Tu, munte, doboară o stâncă de sus
Şi dă-o deadura în omul răpus!
E greu de iubire ca stupul de miere,
Dar nimeni n-o ştie şi nimeni n-o cere,
Şi poate sub stâncă i-ar fi mai uşor
Decât sub povara gemutului dor.
Deodată din hăul de neguri pătrunde
Oglinda de fildeş a lunii rotunde.
Ciobanul cu bâta proptită-n pământ
În omul din lună se vede răsfrânt.
Şi cum o clintită tilincă subţire
Măsoară tăcerea din nemărginire,
Icoana de umbră din luciul lunar
I-arată pustiul şi golul amar.

Dar luna cu faţa măicuţei zâmbind
L-învăluie-n dulce polei de argint.
Un fulger!.. Lumină şi zguduitură!
Ciobanul îşi duce cavalul la gură
Şi-n doină strămută sălbaticul dor
Ca lacul din stâncă ţâşnind din izvor.
E-un cântec ca noaptea sub steaua polară,
Apoi melancolic ca faptul de seară,
Apoi ca lumina întinsă-n amiezi
Şi-n urmă ca roua din zori pe livezi.
Ciobanul din lună îngână oierul
Şi umplu de doină pământul şi cerul,
Pământul cu golul din pustietăţi
Şi cerul cu hăul din singurătăţi.


Închinare

Evlavie ţie, rapsod singuratic,
Atins de ursită cu sacrul jeratic!
Înfrânt de obidă când doinei te dărui,
Durerea cântată o-mparţi fiecărui.
Ce rană din veacuri îţi sângeră gândul,
Şi câţi plânşi în tine i-ascult îngînîndu-l?
În fiece rază e soarele-naltul
Şi doina e-aceeaşi în tine şi-ntr-altul.
Azi schimbă-n lumină amarul şi greul
Cum râde din ploaie, pe cer, curcubeul.
Azi cine mai ştie ce dor te frământă
Când inima lumii în doina ta cântă
Şi când în ecouri de aur răsună
Pământul şi cerul cu noi împreună?!

(Nichifor Crainic - "Şoim peste prăpastie" - versuri inedite create în temniţele Aiudului)

avatar
Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaje : 956
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 42
Localizare : Iasi

Sus In jos

Julio Iglesias - Song of Joy

Mesaj Scris de Ovidiu Raul Vasiliu la data de Vin Mai 27, 2011 9:57 pm

avatar
Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaje : 956
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 42
Localizare : Iasi

Sus In jos

Re: Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaj Scris de Anca Acatrinei la data de Sam Mai 28, 2011 12:27 am

mi-a ajutat auditia .
voce lui julio eglesias o port in gindurile mele de cind sunt mica.... Razz
avatar
Anca Acatrinei

Mesaje : 314
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 40
Localizare : Iasi

Sus In jos

Ovidiu

Mesaj Scris de Ovidiu Raul Vasiliu la data de Sam Mai 28, 2011 6:42 am

Soţului, unul pârâse o iubire oprită de lege:
Pe pârâtor l-am văzut vânat până la glezne de obezi.
Dar fu puţin pedepsit; ca limbut, două jertfe făcuse:
Soţul mereu amărât, soaţa ajunsă de râs.
Crede-mă, niciun bărbat bucuros nu-i de asemenea fapte;
Când le aude, oricum, nu e deloc mulţumit.
Dacă nu-i pasă, în zadar îţi răcoreşti la urechea lui gura,
Iar de iubeşte cumva, nefericit l-ai făcut.
Totuşi nu tocmai uşor dovedeşti chiar o vină vădită;
Judecătorul spre ea cumpăna-nclină mai mult.
Chiar de-a văzut-o bărbatul, când ea zice nu, o va crede.
Şi-nvinuind ai săi ochi, însuşi se va osândi.
Plânsul soţiei vozând, el va plânge-mpreună cu dânsa,
Va murmura: "Ce flecar! Îmi va plăti-o el scump!"
Nu-ncepi cu-aceiaşi sorţi lupta! Învins, lovituri te aşteaptă;
Mândra, la judecător, pe-ai lui genunchi va şedea.
Nu uneltim fărădelegi, nici amestec de-otrăvuri nu facem,
Săbiile grele n-am tras fulgerătoare în mâini.
Cerem ca tu să ne-ajuţi să ne ţesem în tihnă iubirea:
Ce vină poţi să găseşti unor asemenea rugi?

(Ovidius Publius Naso - "Amoruri", Cartea a II-a)
avatar
Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaje : 956
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 42
Localizare : Iasi

Sus In jos

Finala Ligii Campionilor, Wembley, 28 mai 2011

Mesaj Scris de Ovidiu Raul Vasiliu la data de Dum Mai 29, 2011 6:56 pm

FC Barcelona- Manchester United = 3-1


FC Barcelona 3 - 1 Manchester United - Final -... de m4yed
avatar
Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaje : 956
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 42
Localizare : Iasi

Sus In jos

Zarul fără număr

Mesaj Scris de Ovidiu Raul Vasiliu la data de Lun Mai 30, 2011 2:26 am

Zarul fără număr



Rostogolindu-mi zarul pe şosea
Fortuna a zâmbit încrezătoare,
Că jeep-ul meu, rebel ca o-ntrebare,
Va lua sălbăticii în calea sa.


Ea a ştiut că zarul număr n-are;
Eu am mărit mereu viteza mea
Spre liniştea unei lumini, ce s-a
Aprins pe contrasensuri giratoare.


Viaţa-şi are-n zaruri legea ei -
Erorile-s poveştile cu zmei
Şi visul întâmplării prefaţate,


Căci numere Fortuna a tot şters
Şi zaruri albe s-au topit în vers,
Ca jeep-ul meu pe drumuri neumblate.
avatar
Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaje : 956
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 42
Localizare : Iasi

Sus In jos

Secrete

Mesaj Scris de Ovidiu Raul Vasiliu la data de Lun Mai 30, 2011 5:28 am

Secrete


Un om fără secrete
Este un om care încă nu s-a născut.
Suntem oameni, deci avem secrete..
Dar nu noi purtăm secretele, ci ele ne poartă pe noi.

Acel fluid roşu, de culoarea iubirii,
Care ne curge prin vine,
Este pecetea unui secret absolut.

Inimile noastre sunt secretarele secretelor noastre
Şi sufletele noastre vor dăinui,
Pentru că au filtrat secretele purtate de vânt,
Într-o viaţă asemenea vântului.

Suntem oameni, deci avem secrete..
Când nu vom mai fi, secretele noastre îşi vor aminti de noi,
Pentru că nu noi purtăm secretele,
Ci ele sunt cele care ne poartă dintr-un loc în altul
Până când moartea însăşi ne va dezvălui propriul ei secret.


Ultima editare efectuata de catre Ovidiu Raul Vasiliu in Lun Mai 30, 2011 5:35 am, editata de 1 ori
avatar
Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaje : 956
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 42
Localizare : Iasi

Sus In jos

Re: Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaj Scris de Anca Acatrinei la data de Lun Mai 30, 2011 5:34 am

inimile sint secretarele secretelor noastre...
si ce secrete....
foarte frumoase cuvinte Raul
avatar
Anca Acatrinei

Mesaje : 314
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 40
Localizare : Iasi

Sus In jos

Re: Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaj Scris de Ovidiu Raul Vasiliu la data de Lun Mai 30, 2011 6:42 pm

mulţumesc Anca. pup
avatar
Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaje : 956
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 42
Localizare : Iasi

Sus In jos

Fool's garden - Lemon tree

Mesaj Scris de Ovidiu Raul Vasiliu la data de Mar Mai 31, 2011 12:22 am

avatar
Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaje : 956
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 42
Localizare : Iasi

Sus In jos

Foarte tare!!

Mesaj Scris de Ovidiu Raul Vasiliu la data de Mier Iun 01, 2011 6:58 am

Cum a păcălit Creangă pe Pogor



Mi-a povestit răposatul doctor Ţurcanovici şi următoarea farsă de-a lui Creangă:
Regretatul Vasile Pogor, pe care nimeni dintre junimiştii ieşeni nu-l întrecea în ghiduşii şi în pozne, avea mare slăbiciune pentru Creangă, care ştia să povestească multe anecdote picante, în stil ţărănesc. Creangă avea un dar deosebit de a fermeca prin graiul lui simplu dar plin de poezie.
Într-o zi Creangă stând de vorbă cu V. Pogor, din una din alta, ajung la următoarea prinsoare: că el, adică Creangă, îl va face pe Pogor să spargă perja (pruna) fără voia şi fără ştirea lui.
Pogor râdea, dar nu ştia ce drăcovenie umbla prin capul lui Creangă. Acesta însă pândise momentul, care se ivi fericit într-o seară de toamnă, când Petre Carp era anunţat să vie la o şedinţă a "Junimei".
Creangă în ziua aceea a cumpărat un testemel de perje pe care le-a luat cu el la "Junimea". Ca să le poată aranja pe scaune - în chip nevăzut - Creangă se înţelese cu servitorii ca în odaia în care se ţineau şedinţele, ei să facă curăţenie în chiar seara întrunirei, astfel că cei prezenţi au fost poftiţi în camera de alăturea. Curând servitorii terminaseră de grijit, şi Creangă, de aranjat prunele pe scaune. Scaunul lui Pogor era garnisit cu o deosebită atenţiune...
Invitaţii intrară în camera de şedinţă. Petre Carp îşi făcu şi el apariţia, având să facă o comunicare de ordin politic.
Deodată Creangă se ridică din ungherul său şi, ştiind că la "Junimea" anecdota primează, ceru voie asistenţei să spuie "ce-a păţit popa de la Neamţ, în noaptea Sfântului Toma".
Pogor, care avea pasiunea glumelor şi slăbiciune mare pentru picanteriile populare ale lui Creangă, ceru imediat ca Creangă să spuie păţania popei. Şi Creangă, cu umorul lui neîntrecut, începu:
Era în Noaptea Sfântului Toma. Popa de la Neamţ cetea la o lumânărică din biserică, din viaţa sfinţilor patriarhali, având pe dascăl lângă el.
Când popa, în glasul lui nazal dar creştinesc, ajunse la pasagiul: "Avraam care a născut pe Iaaacooov, carele a născut pe Isaaac..." deodată lumânărica se stinse şi sfinţia sa nu mai putea continua cu cetania din ceaslov.
Grăbit şi enervat şi destul de necăjit, sfinţia sa strigă repede către dascăl:
- "Dascăle, aprinde repede un chibrit ca să văd care...a mai născut şi pe Isac!"
În spaţiul punctual Creangă, cu umorul lui natural şi ilariant, a întrebuinţat... o enervare clasică care a produs un răsunet printre junimişti.
Pogor, care de felul lui era neastâmpărat şi care la orice glumă se tăvălea de râs în locul în care se afla, la auzul acestui... intermezzo neaşteptat sărise de pe scaun ca un diavol.
Deodată Creangă, întrerupându-şi naraţiunea - care de altfel era terminată în mod tendenţios - se apropie de Pogor şi luându-l deoparte îi spuse încetişor:
- Coane Vasile! Ţi-am făcut pozna. Ai spart perjele cu..şezutul, cum ne-a fost vorba.
Şi luându-l pe Pogor încetinel, îl duse la scaunul de pe care a sărit şi-l făcu să vadă că din perjele pe care le-a aşezat cu atâta îngrijire, a făcut o adevărată chisăliţă (compot).
A fost în seara aceea un râs homeric la "Junimea", iar a doua zi pozna lui Creangă a fost cunoscută în tot Iaşul.

("Anecdote cu şi despre Creangă", Princeps Edit, Iaşi, 2011 - cartea costă 5 lei şi este la Bojdeucă)
avatar
Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaje : 956
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 42
Localizare : Iasi

Sus In jos

Ice MC - Scream

Mesaj Scris de Ovidiu Raul Vasiliu la data de Lun Iun 06, 2011 6:38 am

De pe vremea când eram băiat de liceu. Am amintiri super legate de această melodie..mmde
Ice MC - Scream

Vezi mai multe video din muzica
avatar
Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaje : 956
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 42
Localizare : Iasi

Sus In jos

Re: Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaj Scris de Anca Acatrinei la data de Lun Iun 06, 2011 8:44 am

vaaaai,m-am intors si eu in timp...cu foarte mult timp..in urma cheers
avatar
Anca Acatrinei

Mesaje : 314
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 40
Localizare : Iasi

Sus In jos

Re: Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaj Scris de Rodica Rodean la data de Mar Iun 07, 2011 2:17 am

Am fost in vizita la tine si am gasit si cateva poezii personale...mi-au placut

_________________
"Cel care este însotit de gânduri nobile nu este niciodatã singur"(Fletcher)
avatar
Rodica Rodean

Mesaje : 1506
Data de inscriere : 16/03/2011
Varsta : 64
Localizare : Iasi

Sus In jos

Re: Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaj Scris de Ovidiu Raul Vasiliu la data de Mar Iun 07, 2011 7:27 am

Mulţumesc. Mă bucur că v-au plăcut.
avatar
Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaje : 956
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 42
Localizare : Iasi

Sus In jos

Un film nou poate începe oricând

Mesaj Scris de Ovidiu Raul Vasiliu la data de Mar Iun 07, 2011 8:21 am

Un film nou poate începe oricând


Mai ţineţi minte, Doamnă Poezie, noaptea aceea de Cireşar,
Când ne-am iubit până dimineaţă?
Mi se părea apoi că totul a trecut sau prea repede,
Sau prea încet..
Compania Dumneavoastră mă lasă mereu fără fus orar.
Aţi purtat vreodată ceas, Doamnă?
...
M-am trezit filmând spectacolul vieţii
Din mijlocul unui drum prăfuit.
M-am născut să fiu regizor, Doamnă..
Şi totuşi, deşi filmele îmi aparţin, parcă altcineva îmi ţine camera de filmat.
Nu cumva mi-o ţineţi Dumneavoastră?
...
Mai ţineţi minte, Doamnă Poezie, noaptea aceea de Cireşar, când...?
Aaaa, desigur, ştiu, nu prea vă plac sfârşiturile..
Detestaţi mediocritatea oricărui sfârşit şi pe bună dreptate.
Însă eu m-am născut să fiu regizor -
Un film nou poate începe oricând.
avatar
Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaje : 956
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 42
Localizare : Iasi

Sus In jos

Re: Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaj Scris de Anca Acatrinei la data de Mar Iun 07, 2011 9:09 am

Raul,dragul meu,pe tine,omul ar trebui sa te aiba la buzunarul de la piept,sa poti fi citit oricind vrei sa respiri un aer proaspat de poezie curata,hotarita,decisiva dar ...cu atitea si atitea substraturi sensibile incarcate de frumosul tau din suflet. Very Happy
avatar
Anca Acatrinei

Mesaje : 314
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 40
Localizare : Iasi

Sus In jos

Re: Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaj Scris de Marioara Visan la data de Mar Iun 07, 2011 7:44 pm

"Însă eu m-am născut să fiu regizor -
Un film nou poate începe oricând."

Superba poezie, ca de altfel toate poeziile tale. Asa e Raul, suntem regizorii proriei noastre vieti, de noi depinde ce film vrem sa facem din viata noastra. Cu drag din drag Mara.

_________________

avatar
Marioara Visan

Mesaje : 551
Data de inscriere : 17/03/2011
Varsta : 61
Localizare : Iaşi

Sus In jos

Re: Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaj Scris de Ovidiu Raul Vasiliu la data de Mier Iun 08, 2011 12:35 am

Vă mulţumesc pt vizite şi pt comentarii. Ehh, Anca, exagerezi un pic. Cu drag
avatar
Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaje : 956
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 42
Localizare : Iasi

Sus In jos

Demis Roussos

Mesaj Scris de Ovidiu Raul Vasiliu la data de Sam Iun 11, 2011 7:50 am

avatar
Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaje : 956
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 42
Localizare : Iasi

Sus In jos

Cioburi colorate

Mesaj Scris de Ovidiu Raul Vasiliu la data de Dum Iun 12, 2011 9:56 am

Cioburi colorate



Atunci când cade sticla de pe masă
Spărgându-se în cioburi colorate,
Cuvinte fără litere săpate
Îmi amintesc că sunt din nou acasă.


Din cioburi în culori nenumărate
Renaşte visul meu, ce nu mă lasă,
De parcă sticla mi-ar fi fost mireasă
Iar vinul un izvor de nestemate.


Nu e un vin de înecat amarul
Iar jocul nestematelor nu are
Vreun preţ, în viaţa noastră trecătoare,


Căci visul meu, ce nu-şi află hotarul,
Din cioburi, ca un curcubeu renaşte
Şi-n ochiul nevăzut se recunoaşte.
avatar
Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaje : 956
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 42
Localizare : Iasi

Sus In jos

Roxette - Fading like a flower

Mesaj Scris de Ovidiu Raul Vasiliu la data de Mar Iun 14, 2011 9:51 am

avatar
Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaje : 956
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 42
Localizare : Iasi

Sus In jos

Ultimul suspin al lui Eminescu

Mesaj Scris de Ovidiu Raul Vasiliu la data de Mar Iun 14, 2011 10:01 pm

Ultimul suspin al lui Eminescu


A vorbi despre Eminescu înseamnă uneori a-ţi asuma riscul posibil de "a ucide", din prea puţină pricepere, "Taina Eminescu". Şi totuşi o facem. Discutăm despre Eminescu, din dragoste şi datorie pentru el şi pentru neam. Altfel, am fi eterni demisionari din viaţă. La 15 iunie 2011, pentru a 122-a oară, românitatea mai vorbeşte încă o dată despre poet. Fie şi numai pentru a-i adânci şi mai mult taina. Pentru că dacă nu l-am fi avut pe Eminescu "trebuia să ne dăm demisia", cum spunea Emil Cioran. Or, românul nu umblă dezertor prin istorie.


Iunie 1889, ziua 17. Trupul adormitului întru veşnicie Mihai Eminescu, golit de măruntaie, este aşezat pe un catafalc împodobit cu ramuri verzi în Biserica "Sfântul Gheorghe Nou" din Bucureşti.

Ora 17:00. Începe slujba religioasă în faţa unei mulţimi uriaşe de români. La final, cortegiul funerar coboară pe strada Colţei spre Piaţa Universităţii, străbate o porţiune din Calea Victoriei, după care ajunge pe Calea Rahovei. Trece apoi Dealul Filaret şi pe înserat ajunge la Cimitirul Bellu. Aici, Eminescu este depus în tăcerea pământului. Ploua mărunt.

"Avea aerul unui sfânt tânăr, coborât dintr-o veche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare", scria despre adormitul poet Ion Luca Caragiale în ziarul "Constituţionalul".

Din ziua aceea, în fiecare an, ne amintim de Eminescu, repetând rar, cu glas sfâşietor, "O, Doamne, Doamne!", întocmai cum o făcuse poetul, într-un moment de fulgerare conştientă, în faţa lui Vlahuţă, înainte de a deveni cetăţean al tainei, adunând în acest suspin, el - sinteza întregii lui vieţii, noi - durerea unui plâns şi-un număr infinit de chinuitoare întrebări.

Ceea ce ne-a lăsat Eminescu nu se poate contabiliza. Căci "Taina Eminescu" nu se poate aduna, scădea sau extrage rădăcină pătrată din ea. Cel mult, se poate înmulţi, şi iară înmulţi, sporindu-i nepătrunsul prin nenumăratele noastre întrebări.

Şi în această multiplicare continuă, doar scânteierea unor mici episoade din viaţa lui, lumina unor frânturi de scrieri dosite prin cine ştie ce arhive, irizaţii sclipitoare ale minţii vreunui cercetător ne mai ostoiesc dorul, ne mai liniştesc, ne mai umple nevoia continuă de Eminescu.

"Moartea civilă" a cetăţeanului Eminescu Mihail

Dacă la 15 iunie 1889 Eminescu murise fizic, "moartea civilă" a poetului, cum se spunea în epocă, fusese desăvârşită cu mulţi ani mai devreme. Articolele lui deranjau, afectau grav interesele politicienilor, ale Casei Regale, ale imperiilor vecine şi organizaţiilor oculte. "Mai potoliţi-l pe Eminescu!", îi scria P.P. Carp lui Titu Maiorescu, de la Viena. În 1881, este înlocuit şi retrogradat de la "Timpul", pentru ca soţia lui Ioan Slavici, Ecaterina Szoke Magyarosy, să invoce prima nebunia lui Eminescu, la 28 iunie 1883, printr-un bileţel trimis aceluiaşi Maiorescu, în care îi spunea: "Domnul Eminescu a înnebunit. Vă rog faceţi ceva să mă scap de el, că e foarte rău".

În 1883, scria în "Timpul" despre expansiunea catolicismului în România, maghiarizarea Transilvaniei, critica lipsa de autoritate a regelui Carol I. Manuscrisele din anii aceia, nedistruse de Maiorescu, arată că Eminescu se opunea alianţei cu Germania şi chiar gândea să-l răstoarne pe Carol I.

La 28 iunie 1883, "înnebuneşte", chipurile, brusc, autorităţile îl duc forţat cu poliţia la ospiciu, iar societatea "Carpaţii", pe care o fondase la 24 ianuarie 1882, societate secretă şi conspirativă ce milita, printre altele, pentru unirea Transilvaniei cu ţara, este desfiinţată la cererea baronului Von Mayr, reprezentantul Austro-Ungariei la Bucureşti, care se ocupa de spionarea lui Eminescu.

O ultimă lovitură de presă dată de poet în "România Liberă" din 13 ianuarie 1889 zguduie din temelii guvernul şi duce în cele din urmă la ruperea coaliţiei dintre liberali şi conservatori.

"Prea mulţi sunt aceia pe care i-am jignit spunând adevărul şi, după cele petrecute, nu-mi rămâne decât să stau sfiicios într-un colţ. Acum nu le va fi greu să mă prezinte drept un descreierat...", îi mărturisea el lui Slavici. Şi aşa avea să şi fie.

Aproape singur, cu o boală agravată de tratamentul cu mercur, pentru un sifilis neconfirmat niciodată cu certitudine, părăsit şi urât chiar de apropiaţi, umbla prin Bucureşti, pe străzile din preajma hotelului "Mircus" în care locuia, înfofolit într-un palton cafeniu, cumpărat cu 15 lei de la Hala de Vechituri. Dar tot atunci mergea la Teatrul Naţional şi discuta cu Iacob Negruzzi sau cu Mite Kremnitz, cumnata lui Maiorescu, căreia îi promitea să o viziteze curând: "Mâine am să vin, mâine vin sigur", îi spunea poetul. Dar mâine nu avea să mai vină niciodată. A doua zi, marele poet avea să fie internat cu forţa la Mărcuţa.

În cămaşă de forţă din pricini politice

Despre episodul Mărcuţa, istoria refuză să vorbească. Aici s-a consumat o frântură din zbuciumul lui, despre care documentele pomenesc doar în câteva rânduri. Unii spun că ar fi ajuns la Mărcuţa pe 2 februarie 1889, alţii pe 3 februarie.

Despre "nebunia" poetului, Ioan Vescan, un pasionat anticar şi iubitor de Eminescu, ne-a spus: "Primele semne clare de boală apar la începutul lunii iunie 1883, înainte de a pleca la Iaşi, pentru dezvelirea statuii lui Ştefan cel Mare, ca trimis al ziarului "Timpul", cu poezia "Doina", scrisă cu cerneală neagră pe o coală ministerială, împăturită în patru, pe care nu o citeşte atunci. I-o citeşte lui Creangă la bojdeucă şi apoi la serata "Junimii". În seara zilei de 28 iunie 1883, la orele 19:00, când se închidea baia, ca să se evite posibilele tulburări, Eminescu este îmbrăcat în cămaşă de forţă de către comisarul Nicolescu şi doi servitori de la Baia Mitraszevschi şi este transportat la Sanatoriul Şuţu din strada Plantelor. Mai este tratat în octombrie 1883 la Viena, iar în februarie 1889 ajunge la Mărcuţa, unde stă aproximativ o lună, după care este dus, din nou, în strada Plantelor, la doctorul Şuţu".

Reconstituirea zilelor petrecute de Eminescu la Mărcuţa este totuşi parţial posibilă.

Informaţiile din ziarele "Românul", "Epoca" şi "România Liberă", de la începutul lui februarie 1889, atestă că poetul a fost internat la Ospiciul Mărcuţa, unde a stat până ce direcţiunea instituţiei a declarat că nu-l mai poate ţine, pentru că n-are cine-i plăti spitalizarea. "Aici a fost adus cu poliţia, probabil imediat după insurgenţa parlamentară din 13 ianuarie şi abia apoi a fost transferat la doctorul Şuţu, într-o clinică particulară... Se înţelege limpede că este mâna poliţiei, iar poetul este implicat într-un caz de tulburare a ordinii politice, nu publice", susţine eminescologul Nicolae Georgescu în cercetarea domniei sale, "Boala şi moartea lui Eminescu".

Mărcuţa, pustiul de atunci şi de astăzi

Oare ce a făcut "nebunul" Eminescu la Mărcuţa? În ce cameră a fost internat? Ce va fi mâncat? Ce va fi vorbit? Ce va fi scris, gândit, rostit, ce va fi auzit? Nu vom putea şti cu siguranţă poate niciodată. Cu certitudine, a scris. A scris foarte mult. Pe hârtii, pe pereţii sanatoriului, pe pietre ori pe pământ pur şi simplu.

Unii susţin că ar fi stat în penultima cameră a casei domneşti a lui Ipsilanti şi că ar fi scris pe pereţii ei cu cărbune. Că pereţii au fost văruiţi şi, după mulţi ani, când Ministerul de Interne a preluat clădirea şi a organizat aici întâia şcoală de reeducare, ar fi ieşit la iveală slovele lui. Dar ele nu se cunosc.

Alţii mai spun că ar fi fost internat într-o clădire mai aproape de actuala intrare în ceea ce a mai rămas din ospiciu. Cert este că aici a petrecut ultimul Paşti din viaţa lui.

O vizită a domnitorului Alexandru Ioan Cuza la ospiciu, în 1860, a mai umanizat atmosfera de acolo, unde, după 29 de ani, avea să fie adus Eminescu. Cu patru ani înainte de aducerea lui, erau internaţi 510 alienaţi, femei şi bărbaţi, după cum reiese din monografia "Mărcuţa - de la ospiciul smintiţilor la institutul de alienaţi", a doctorului Pantelimon Miloşescu. Dispăruseră celulele, lanţurile fuseseră rupte, "violenţa şi intimidaţiunea" fiind înlocuite "printr-o căutare mai umană", după cum reiese din "Gazeta medico-chirurgicală a spitalelor", nr. 1/1873.

Sigur, şi Eminescu a mâncat de post aici, la ora 12:00, şi seara la 19:00, iar de Paşti a băut vin, la prescrierea medicului, în sala de mâncare, în prezenţa supraveghetorilor, sau la pat, după cum i-o fi fost regimul. Şi se va fi trezit la 5:30, luând drept gustare pâinea rămasă din ziua trecută, după cum scria la regulament.

Nu ştim dacă la Mărcuţa a fost ţintuit de pat, dar schimbat la îmbrăcăminte a fost şi ras săptămânal de bărbierul ospiciului. Poate a fost şi tuns aici şi spălat la picioare şi pe trup, după cum acelaşi regulament obliga.

Ce va fi auzit Eminescu nu ştim, dar ar fi putut auzi şi vedea ceva asemănător cu ceea ce descria în 1916 Nicolae Iorga, după ce vizitase Mărcuţa: "O învăţătoare ţupăie ca o vrabie, mlădiindu-se pe şolduri; un ofiţer palid comentează cu glas puternic şi rar ştirile despre războiul ruso-japonez... De peste zid răsună cântecul de patimă strajnică, sălbatic, ascuţit, ce pare desprins cu silinţi uriaşe dintr-un gâtlej sângerat al unei femei...". Sau poate a văzut artişti "aduşi fără rost şi abuziv" modelând în lut, aşternând pe pereţi, pe petice de hârtie ori feţe de masă chipuri obsedante, cum făceau "maeştrii excelenţi în execuţie", pictorul Emil Dragoş şi sculptorul Marin Bedners, clienţi şi ei ai Mărcuţei, după cum reiese din fişele cercetate de medicul Miloşescu.

Astăzi, Spitalul "Mărcuţa" din Pantelimon este "un pustiu în mijlocul Bucureştiului", cum inspirat îl numeşte o colegă de breaslă. Un balamuc topit în clorofila buruienilor, răvăşit de agonia unui timp ce scapă măsurii, în curtea căruia vieţuiesc de-a valma, paturi de spital abandonate, cărămizi, scânduri, câini vagabonzi, melancolie şi uitare. Un trecut în curtea căruia poţi privi acum, ca şi atunci, doar prin zăbrelele porţii şi prin spărturile zidurilor, ferindu-te de paznicii care zăvorăsc disperarea.

Şi, acolo, în spatele unor ziduri, îl bănuieşti pe Eminescu, viu, rostind, în din ce în ce mai puţinele lui clipe de luciditate: "O, Doamne, Doamne!...".

"Ucigând" conştient Taina Eminescu

Şi într-o zi, din începutul lui martie 1889, a fost dus la Sanatoriul Şuţu, unde, într-o altă zi, cea de 15 iunie, sau 16, Eminescu avea să se mute cu trup cu tot în taină.

În urma lui au rămas, ca într-o ecuaţie cu nenumărate necunoscute, doar întrebări: Când s-a născut? Pe 14, pe 20 decembrie 1849 sau pe 15 ianuarie 1850? Unde s-a născut? La Ipoteşti sau la Botoşani? Când a murit? Pe 15 sau pe 16 iunie 1889? A fost sau nu omorât? A fost o dată sau de două ori lovit cu piatra, apoi cu cărămida? A murit dimineaţa sau după-amiaza, cântând "Deşteaptă-te, române"? De sifilis, din cauza loviturii cu cărămida, cum susţinea în 1926 prietenul lui, frizerul Dumitru Cosmănescu, subit, de endocardită sau din cauza otrăvirii cu mercur? La interviul din 12 iunie 1889, a răspuns doctorului inconştient sau pe deplin lucid, repetând obsesiv cifrele oculte 48 şi 64, ultima reprezentând numărul chenarelor de pe tabla de şah, joc cunoscut pentru rolul nebunului sacrificat pentru ca regele să îşi păstreze poziţia? Şi şirul de necunoscute ar putea continua.

Eminescu a plecat direct în taină, lăsându-ne următoarele ultime versuri drept zbucium şi întrebare permanente: "Până ce mor,/ Pleacă-te îngere/ La trista-mi plângere/ Plină de-amor... Nu e păcat/ Ca să se lepede/ Clipa cea repede/ Ce ni s-a dat?"

Eu cred însă că mai avem ceva de la Eminescu: ultimul lui oftat, "O, Doamne, Doamne!", ultima răsuflare "prinsă" în carnea materiei de către sculptorul Filip Marin, care a executat impresionanta lui mască mortuară. Şi ea, alături de operă, îl face pe Eminescu nemuritor. "Între ce a fost Eminescu şi veacul lui de glorie şi ţărână stă ultimul lui chip, masca lui funerară, chipul acela emaciat, coborât de pe o cruce nevăzută, flămând şi însetat, maculat şi totodată izbăvit de suferinţa unei soarte... Cine n-a ştiut, în acest ceas, să sărute în gând, plângând, fruntea măştii lui funerare a lipsit de la sărbătoarea veacului său", scria Petru Creţia.

Şi, privindu-i răsuflarea prinsă-n materie, nu mă pot abţine să nu spun şi eu: "O, Doamne, Doamne!", "ucigând" conştient Taina Eminescu, pentru a-i spori şi mai mult nepătrunsul. Să nu rămân demisionar din viaţă, căci sunt român, iar el mă va ierta, pentru că "Eminescu este scuza României", cum spunea acelaşi Emil Cioran...

(articol semnat de Dumitru Manolache şi apărut în ediţia de azi a Ziarului Lumina -
http://www.ziarullumina.ro/articole;1633;1;58387;0;Ultimul-suspin-al-lui-Eminescu.html )
avatar
Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaje : 956
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 42
Localizare : Iasi

Sus In jos

Re: Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaj Scris de Anca Acatrinei la data de Mar Iun 14, 2011 11:06 pm

15 iunie....
multumim Raul flower
avatar
Anca Acatrinei

Mesaje : 314
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 40
Localizare : Iasi

Sus In jos

Re: Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 2 din 8 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum