Tabăra de creaţie

PARTENERI MEDIA













Parteneri
PARTENERI

USR-Fil.Iaşi



Biblioteca Judeţeană “Gheorghe Asachi” Iaşi


Asociaţia Literară „Păstorel”


Editura PIM



Complexul Muzeal "Moldova" Iaşi








Ultimele subiecte
web trafic

universulprieteniei.org trafic.ro

===========================
Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata


Dorina Ciocan-Neculce

Pagina 3 din 11 Înapoi  1, 2, 3, 4 ... 9, 10, 11  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

când m-am întors pe prispă

Mesaj Scris de Dorina Ciocan Neculce la data de Sam Iun 11, 2011 3:39 am


Soarele îşi deschidea leneş pleoapa aspra lumii aceleia uitate cu oameni calzi, cu feţe radioase şi copii neastâmpăraţi.


Priveam pe deasupra copacilor scăldaţi în lumina violacee a dimineţii, şi refăceam amănunţit ,,zborul,, din visele mele. Zborul acela care se repeta cu regularitate şi care mă salva de toate relele, iar eu resimţeam starea de bine şi pace.


Bănuiam că ,,zborul,, e cunoscut în vis de toţi copiii şi îi trageam de limbă pe fiecare în parte, supărată că ei nu îndrăznesc să îşi deschidă aripile în vis şi dezamăgită când îmi spuneau că ei nu zboară şi mai ales când observam că mă priveau într-un anume fel, poate prea ciudat, ca pe o fiinţă desprinsă din altă parte.


Era duminică şi se auzea clopotul din satul vecin bătând în răstimpuri, ca o chemare de dincolo de lume.


Ne trezeam foarte devreme şi ne îmbrăcăm de sărbătoare, era o disciplină a familiei şi a satului.


La câteva case de noi, locuia o familie care îmi inspira mult respect şi mi se parea altfel decât celelalte familii din sat.


Casa lor era aşezată pe un deluţ, la doua case de a noastră şi aveam o vedere destul de clară înspre curtea ei.


Era o casă mai veche, bătrânească , acoperită cu stuf şi prispa nu era în faţă, aşa,cum era la toate celelalte, ci spre partea din lateral.


Pentru că era duminica, zi de odihnă şi de linişte a sufletelor, gazda, mătuşa Dochiţa, aşeza ţoale noi de-a lungul prispei, aşteptându-şi nelipsiţii musafiri de sărbătoare.


Eu eram un fel de ceasornic al mamei anunţând-o cine a mai venit pe prispa lui moşu` Isac, convinsă fiind că efortul meu o să fie răsplătit, ca de fiecare dată.


Mama se îmbrăca frumos, strivea în palmele crăpate, doua, trei fire de busuioc şi mă întreba într-o doară:


-Vrei să mergi şi tu?


-Dacă vrei să mă iei...


Aşteptam cu capul în jos sentinţa, dar mama cred că ştia de ce mă ia acolo, de fiecare dată.


-Bine, încalţă-te cu sandalele cele noi. Hai! Dar să fii cuminte. Să nu te bagi în vorbă cu cei mari. Stai şi ascultă...


Aproape nici nu respiram pe când îmi cuibăream mâna mică şi arsă de soare în mâna ei caldă, striată de bătături adâncite.


Ne apropiem de poartă. Câinii ne latră furioşi, anunţând-o pe stăpână ca a mai venit cineva. Ţaţa Domnica se apropie trăgându-şi cu greutate piciorul beteag şi strigă ca să fie auzită de cei de pe prispă:


-Uite, vine şi Lenţa cu aceea mică.


Cei de pe prispă îşi pironesc privirile în fruntea mea şi o femeie, pe care noi, copiii o poreclim Gotca, pentru mersul ei legănat şi pentru că ne ceartă mereu cu glas înfundat, îi zice mamei:


-Doamne, Lenţă, nu ai ce face, de o cari mereu după tine.


Parcă mă priveşte cu un soi de răutate. Moş Isac intervine împăciuitor şi zice:


-Ei, ce aveţi dom`le cu dânsa. Hai, vină aici , lângă moşu`!


Vocea lui iese ca gâtuită din gâtu lui lung şi subţire, pentru că era un om gângav, dar foarte așezat și calm.


Eu dau să urc repede pe ,,prispa aceea a oamenilor mari,, şi mă împiedic aşa de tare în săndăluţele noi, de vin cu nasul drept în ţărână, murdărindu-mă toată pe rochiţa îmbrăcată prima oară și zdrelindu-mi uşor genunchii.


-Vezi , dom`le, vezi, Niculină, numai tu ai făcut-o să se fâsticească. Hai la moşu`!


Apoi, îmi şterge cu grijă praful de pe genunchi şi de pe rochiţă.


Mama pare că nici nu mă mai observă, preocupată să povestească ,,ceva,,(mama mea povestea mereu ,,câte ceva,, cu un înnăscut talent de naratoare, care ne vrăjea pe noi, copiii satului, şi nu ne mai săturam niciodată de poveştile ei).


Câteva lacrimi mi se amestecă-n ţărână şi parcă sunt supărată pe mama pentru că nu mă observă sau că nu o ceartă pe femeia împricinată, dar îmi trece repede așteptând curioasă poveştile ,,mari,, în care să mă las ca într-o luntre care mă va duce lin, foarte departe.


În răstimpuri, clopotul îşi mai frângea sunetul sacru peste zare, şi oamenii de pe prispă se ridicau toţi, deodată, se îndreptau înspre răsărit, şi băteau îndelungi metanii, ca pe nişte rugi înfricoşate topite în lacrimi de lumânare, rostind un cutremurător:


-Doooaaaaaaaaaamne, Iartă-ne!!!


Îi priveam cu ochi de copil şi nu înţelegeam cu ce au greşit, de se tânguiau aşa.


Apoi, curgeau lin poveştile lui moş Isac despre război. Răscolit de emoţiile retrăite , părea că vorbeşte mai clar, de parcă emoţia îi ştergea defectul vorbirii. Şi ne povestea cu răsuflări uşoare despre bătălia de la Sevastopol, despre necazurile soldaţilor pe care îi mâncău păduchii:


-Cu pumnul culegeai păduchii.


Şi ne arăta cum, refăcând gesturile de demult.


-Da, mulţi au murit de tifos şi de foame, pentru că rodeam o bucată de pâine cu mucegai în două...și apă vedeam doar din când în când, îți ardea gura , nu alta...


Ochii lui se îndepărtează pentru o vreme în zare parcă vrând să alunge din minte clipele acelea întunecate care nu mai voiau să plece niciodată.


În contra celor povestite despre foamete, ţaţa Domnica se apropia de noi, pe prispă, cu nişte turte crescute şi bine rumenite, îndemnând pe fiecare în parte:


-Hai, luaţi că avem de unde...


Ea era cu vreo 15 ani mai tânără decât moşul pe care îl respecta spunându-i ,,mata,, de fiecare dată.


Moşul continua cu ochii pierduţi în amintiri suferinde:


-Apoi, odată am fost luaţi prizonieri toţi şi ne-au legat cu funia unul de altul, uite aşa, şi ne-au dus la duşman,dar am dat peste un Om al lui Dumnezeu, care ne-a dezlegat şi ne-a trimis din nou la regiment. Uite , aşa am scăpat cu viaţă şi pot să vă povestesc, azi, şi vouă. Ochii i se umezesc şi lăcrimează, lăcrimează ştergându-şi ochii tulburi cu dosul mâinii lui muncite.


Se ridică de pe prispă şi bate nenumărate metanii ,,întru sănătatea aceluia, sau să îi fie ţărâna uşoară, dacă n-o mai fi printre noi,,.


Aveau multi copii plecaţi prin ţară, acasă rămăsese numai Vica, o fată suferindă de o formă uşoară de schzofrenie, mai mare cu vreo 8 ani ca mine şi care mă privea cu un fel de ranchiună, ea neîndrăznind niciodată să se apropie de prispă, stătea pe la colţul casei şi privea cu un fel de neînţelegere, chiar supărată că se adună atâta lume acolo, mereu trântea câte ceva ca să îşi arate nemulţumire.


Atunci mătuşa dispărea câteva clipe ca să o potolească şi să îi explice că nu se face aşa ceva...


Cu toate astea în familia lor domnea pacea şi decenţa. Moşul striga nevestei, uneori:


-Domnicăăă, vezi că era o sticlă de vin prin cămară! Adu şi nişte pahare!


Femeia răspundea supusă , trăgând piciorul bolnav după dânsa:


-Uite amu, cum spui mata...


După ce soarele dădea să se ascundă spre asfinţit, oamenii îşi luau ziua bună şi plecau fiecare pe la casele lor, mulţumiţi că au putut petrece împreună încă o zi de sărbătoare.


Cănd începeau lucrările de primăvară, moşul venea la tata şi împrumuta ,,baba,,. O măciucă cu care să întărească aracii la vie. Era tare nostim şi noi râdeam pe ascuns când moş Isac venea şi zicea:


-Nică, împrumută-mi şi mie câteva zile ,,baba,, să întăresc aracii.


Era mai în vărstă decăt tata cu vreo 15 ani, dar se înţelegeau destul de bine. Nu îmi amintesc dacă tata sau el s-au certat vreodată cu cineva din sat vreodată. Dar erau şi oameni mai puţin binevoitori care ne făceau uneori necazuri.


Îl iubeam mult pe tata pentru că avea o mică bibliotecă în camera din sus, o cameră liniştită şi răcoroasă, şi aici, citea până noaptea târziu, iar după ce am învăţat să citesc şi eu, îmi alegea cărţile pe care să le citesc şi era tare bucuros că îmi place, de aceea îmi spunea ,,fata tatii,,.


Când nu era acasă, mergeam pe furiş în camera cu pricina. Păşeam pe vârfuri, parcă speriată că m-ar putea auzi cineva şi căutam printre acte, hârtii. Aşa am descoperit livretul lui militar. Am privit cu mândrie şi curiozitate spre tânărul zâmbitor cu faţa senină şi am descoperit că fusese sergent. Dar el lucrurile astea nu le spunea niciodată, nimănui. Era de o modestie neobişnuită pentru lumea aceea a satului. Întotdeauna am gândit că locul lui nu era acolo şi el gândea la fel.


Chiar dacă era văzut ca un om deosebit şi i se dădeau diferite funcţii de pe la Sfatul Popular, el nu şi-a putut găsi nicicând locul acolo în satul acela pustiit şi izolat de cealaltă lume.


Nu mergea niciodată pe prispa lui moş Isac şi discuţiile aprinse păreau că îl obosesc peste măsură.


Ţin minte că era în comisia de prevenire a incendiilor şi avea un carnet în care scria amenzile celor găsiţi în neregulă.


Când era anunţat că vor porni a doua zi în control, mergea prin tot satul şi îi îndemna pe toţi sătenii să ,,îşi sape groapa,, pentru cenuşă.


Părea morbid îndemnul, dar practic, pentru că amenzile erau usturătoare.


Unii se conformau, alţii îl sfidau spunând pe la spate ,,dă-l încolo de venetic,, şi a doua zi li se tăiau amenzi pentru care veneau pe la poartă şi se căiau, dar degeaba, procesele verbale erau deja înaintate Sfatului Popular şi amenzileli se opreau din alocaţiile şi aşa foarte mici ale copiilor.


Aşa trecea timpul copilăriei mele, în căutări prin poduri şi povestiri furate de pe la cei mari.


Uneori, iarna, mama mă lua pe la ţaţa Domnica ,,cu cusutul,, și ea mergea ,,cu furca,,(pentru tors lână).


Îmi plăcea cum torcea , aș fi privit-o zile în șir, pentru că avea mișcări precise și repezi, iar fusul parcă dansa după o muzică numai de el știută.


Mă învățase și pe mine câte ceva. Acum aveam diferite carpețele care deveneau fețe de pernuță și îmi placea să cos poate doar ca să pot pleca și eu pe la vecini cu ea.


Lucram repede și mâna îmi aluneca și mie ușor.


Vica mă privea cu aceeași ciudă, iar țața Domnica văzând-o, încerca să o mai potolească și-i zicea cald și cu mult calm:


-Hai, Vica, adu și tu ,,băiețelul,, și mai coase la El...


Avea un carpet cât o foiță de carnețel și, cât am mers pe la ei, Vica tot cosea la carpețelul ei minuscul.


Când mamică-sa o îndemna să lucreze, ea se apleca docilă asupra lucrului, mai împungea de două , trei ori cu acul, apoi devenea iar preocupată de ,,munca,, noastră.


Alteori, venea şi ea pe la noi, pășind apăsat pe lângă pereteși stând câte o zi întreagă pe pat, cu ,,Băiatul,, în brațe. Noi bănuiam că îl place pe fratele meu cel mai mare și chiar adeseori luam bătaie când strigam după el, ca pe un reproș:


-Vica lu`moş Isac!


Aproape turba de furie și mă fugărea de nu mă vedeam, alegându-mă şi cu câteva pe spinare, motiv să îl pârâsc tatălui meu, care îl altoia cu o curea. Bineînţeles că nu spuneam motivul pentru care am luat bătaie niciodată și nici el nu spunea că eu am început prima.


Era mai retras și avea un anume mod de a se purta care îl deosebea de noi, toți.


Fiind un băiat frumos, era tare îndrăgit de multe fete din sat.


Simpatia Vicăi pentru fratele nostru era evidentă, pentru că îl privea cu ochi ficşi în care ascundea ceva nemărturisit nimănui.


Ieșea întotdeauna furios din casă și striga ca să fie auzit:


-Iar a venit nebuna asta!


Se părea că nu o deranjau vorbele lui și revenea după câteva zile cu aceleași obișnuințe.


Zilele au trecut și noi ne-am despărțit, fiicare îndreptându-se către o altă școală, numai Vica a rămas așteptându-ne la poartă, pe fiecare.


De când am plecat din sat, ea părea să ne accepte. Ne aștepta, la poartă, ca o soră a tuturor. Ne zâmbea când veneam în vacanțe și ne întreba despre oamenii pe care i-am întâlnit acolo , departe.


Mergeam cu ea la pârâu, la spălat rufe. Ea venea cu câteva batiste și baticuri pe care le spăla cu atâta atenție, de ne distram adesea pe seama preocupărilor ei migăloase.


Mă privea cum înotam, pentru că ea nu a îndrăznit asta niciodată. Parcă simţea un pericol și îmi striga întotdeauna să mă întorc sau alerga acasă să îi spună mamei. Atunci auzeam glasul înfiorător, rece şi îngrijorat al mamei:


-Doriiină!!! Întoarce-te!!! Las că vii tu acasă. Vrei să te îneci ca Dănuţ.


Şi brusc îmi apărea pe firul apei chipul copilului înecat pe care l-au scos cu cancea, după ce s-a lăsat asfinţitul şi felia de pâine cu o lumânare aprinsă s-a rotit ameţitor împrejurul locului unde i se oprise trupul.


Copilul părea să mă privească deschizându-şi ochii vii şi spunându-mi cum îl învăţa mama lui: ,,năşica Dorina,,.


Fusese botezat de părinţii mei şi era şi nepotul tatei.


Eu voiam acum să îmi cer iertare pentru bătăile repetate pe care i le dădeam prin livadă, pe când nu mă vedea mama, şi-l obligam să-mi spună tanti, cu toate că eram de aceeaşi vârstă.

Ştiu că de fiecare dată, după ce îl băteam îi dădeam bomboane din buzunarul rochiţei cu un fel de remuşcare şi îi spuneam:


-Lasă că doar nu te-am bătut aşa de tare. Dar trebuie să fii mai curajos. Dacă nu te bat eu, o să te bată alții. Poţi să-mi tragi şi tu.


El își lăsa ochii în pământ și pesemne mă credea tare puternică pentru că nu mă lovea niciodată.


Acum mă revedeam, pe firul întins al apei, fetiţă de 6 ani , obraznică şi arţăgoasă , îi ceream, cu lacrimile arse de un soare dogoritor şi nebun, să mă ierte.


Mama tot striga şi trebuia să mă întorc spre mal.


Uneori înotam o zi întreagă, luând cursul apei, pe matcă (partea de mijloc) până ajungeam în satul vecin, adică vreo 4 - 5 km.


Copiii îmi spuneau mereu că înot altfel, cu trupul pe deasupra apei, ca o saltea plutitoate.Toţi amicii mei înotau încă de foarte mici şi eram într-o întrecere continuă, fiecare încercând să fie cel mai bun înotător.


...................................................................................................................................


După ani și ani, m-am întors în sat . Vica era singură, îmbătrânită și neajutorată.


Toți ai ei au plecat şi prispa casei părea un prieten care tot aşteaptă. Doar umbrele mai poposeau din când în când sprijinite de peretele scorojit.


Am privit cu aceiași ochi curtea cu prispa dărâmată dar nu mai vedeam țoalele de sărbătoare, nici pasul beteag al țaței Domnica, nici oamenii pioși bătând îndelungile lor metanii, murmurându-şi păcatele în dangătul plâns de clopot.


M-am apropiat cu pas sfios de curtea casei bărtânești care părea că lacrimează din geamurile mici. Câinii nu m-au mai lătrat ca altădată, parcă plictisiți de imaginile dezolante şi de bălăriile care invadaseră ograda.


Vica mi- a ieșit în cale, ca întotdeauna și m-a îmbrățișat lăsându-mi câteva din lacrimile ei calde peste obraji, m-a întrebat :


-Ce-o să mă fac eu de amu?


Glasul i se spărgea în glasul de clopot al acelei triste duminici și eu parcă auzeam poveștile și glasurile de altădată venind dinspre prispa din dosul casei.


Erau iluzii. Prispa era goală și mâncată de gura nemiloasă a timpului...

În casă, de pe un perete curat, proaspăt văruit, mă privea cu ochii cusuți strâmb ,,Băiețelui,, care părea că râdea într-un fel strâmb de durerea noastră.


,,Băiatul,,copilăriei noastre era priponit în niște cuie bătute neuniform bătute în perete și încă nu fusese terminat...Lipseau locuri din cusătură, așa cum lispește câte o piesă dintr-un puzzle care nu îți arată imaginile adevărate şi te lasă doar să i le intuieşti...


De undeva, de foarte departe aud doar glasurile pioase, dangătul de clopot și tânguirea vocilor pierdute într-o lume a umbrelor pustii:

-Dooooaaaamne, iartă-ne...Doooooooooooooaaaaamne, iaaaartăăă-neeeee!



Stins. Din ce în ce mai stins...

Înserarea coboară lăsându-şi trena

de mătase neagră peste


gândurile mele

nu mai cresc fluturi

cu lacrimi de rouă


stropesc poemele


cu apa morţii

şi le aştept să crească...

aştept



Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan Neculce in Mar Noi 27, 2012 7:48 am, editata de 4 ori
avatar
Dorina Ciocan Neculce

Mesaje : 558
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 53
Localizare : Iaşi

Sus In jos

Re: Dorina Ciocan-Neculce

Mesaj Scris de Rodica Rodean la data de Dum Iun 12, 2011 11:02 am



Cele mai calde ganduri si urari de sanatate, fericire, bucurii si impliniri. Sa fii iubita si fericita in fiecare moment al vietii tale.

_________________
"Cel care este însotit de gânduri nobile nu este niciodatã singur"(Fletcher)
avatar
Rodica Rodean

Mesaje : 1506
Data de inscriere : 16/03/2011
Varsta : 64
Localizare : Iasi

Sus In jos

Re: Dorina Ciocan-Neculce

Mesaj Scris de Marioara Visan la data de Dum Iun 12, 2011 11:25 am



Sa ai parte de Iubire Divina, Lumina si Armonie, in suflet si in viata alaturi de cei dragi. Te iubesc si iti daruiesc de Ziua Ta, Toate florile pamantului, La Multi Ani fericiti.


avatar
Marioara Visan

Mesaje : 551
Data de inscriere : 17/03/2011
Varsta : 61
Localizare : Iaşi

Sus In jos

Re: Dorina Ciocan-Neculce

Mesaj Scris de Mihai LEONTE la data de Dum Iun 12, 2011 4:57 pm

La multi ani distinsa Dorina Ciocan-Neculce...
avatar
Mihai LEONTE

Mesaje : 147
Data de inscriere : 05/04/2011
Varsta : 76
Localizare : Moldova Noua ROMANIA

Sus In jos

LA MULTI ANI

Mesaj Scris de Anca Acatrinei la data de Dum Iun 12, 2011 9:27 pm




la multi ani Dorina
avatar
Anca Acatrinei

Mesaje : 314
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 40
Localizare : Iasi

Sus In jos

La mulţi ani!

Mesaj Scris de Ovidiu Raul Vasiliu la data de Dum Iun 12, 2011 9:49 pm

La mulţi ani! Numai zile senine!


avatar
Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaje : 956
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 42
Localizare : Iasi

Sus In jos

Re: Dorina Ciocan-Neculce

Mesaj Scris de liviu miron la data de Dum Iun 12, 2011 10:29 pm

LA MULTI ANI DORINA, putere de scris, rabdare sa cresti in trup de artist, zambet pe buze si cei dragi pe alaturi!
avatar
liviu miron

Mesaje : 129
Data de inscriere : 10/04/2011
Varsta : 50
Localizare : IASI

Sus In jos

Re: Dorina Ciocan-Neculce

Mesaj Scris de Dorina Ciocan Neculce la data de Lun Iun 13, 2011 8:44 am

Rodica. iti multumesc mult. mă bucur să fac parte din micul/marele univers al prieteniei.cu toată stima
Mărioara îți multumesc și te felicit cu ocazia lansării noului volum.
Anca, multumesc mult.
Raul mare pretuire si iti multumesc pentru ca/mi esti mereu aproape.
Livi, cu mare drag iti multumesc,
avatar
Dorina Ciocan Neculce

Mesaje : 558
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 53
Localizare : Iaşi

Sus In jos

Re: Dorina Ciocan-Neculce

Mesaj Scris de Dorina Ciocan Neculce la data de Lun Iun 13, 2011 8:45 am

Domnule Leonte multumesc mult.cu mare pretuire si drag, dorina
avatar
Dorina Ciocan Neculce

Mesaje : 558
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 53
Localizare : Iaşi

Sus In jos

Re: Dorina Ciocan-Neculce

Mesaj Scris de Mihai LEONTE la data de Lun Iun 13, 2011 6:16 pm

Am citit cateva din creatiile Dorinei Ciocan Neculce, descoperind ceva inedit fata de alte creatii ale altor poeti. Am fost placut surprins de acel iz metaforic ce pare sa aduca culori surprinse cu realism din mediul inconjurator dar si din spatiul universal.
Felicitari Dorina.
avatar
Mihai LEONTE

Mesaje : 147
Data de inscriere : 05/04/2011
Varsta : 76
Localizare : Moldova Noua ROMANIA

Sus In jos

Re: Dorina Ciocan-Neculce

Mesaj Scris de Dorina Ciocan Neculce la data de Lun Iun 13, 2011 6:25 pm

Vă mulțumesc de popas, domnule Mihai Leonte.urcușul meu a fost ușurat și datorită unor oameni care m/au simpatizat, apreciat și încurajat.
poate vă amintiți de siteul Taina nopții și de Nick, pe care îl stimez pentru ceea ce a făcut pentru mine, cândva, cât și pentru alti site/isti.
cu respect, dorina
avatar
Dorina Ciocan Neculce

Mesaje : 558
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 53
Localizare : Iaşi

Sus In jos

îngerul de hârtie

Mesaj Scris de Dorina Ciocan Neculce la data de Lun Iun 13, 2011 6:36 pm

un înger din hârtie creponată
mi/a poposit aseară
în inimă își dădea singur lecții de zbor:
-dear, nu te pripi...vezi, nu ai pornit prea bine,
trebuie să îți desfaci îndeajuns aripile
și se pornește de foarte sus, de aici, de pe aorta principală
ce naiba, curaj. e doar o biată inimă înfiptă într-un trup banal
dar trebuie să recunoaștem că e răcoare
și merită puțin respect.

îmi tropăia cu toate șase picioare minuscule
încălțate cu botine de plumb
și mă-ntorcea pe fiecare parte
ba uneori mă întorcea pe dos
ca pe-o poșetă ticsită cu nimicuri
uitându-mi măruntaiele afară
își striga în barbă :„upss!”
și mi le arunca aproape neglijent
peste gard.

eu scârțâiam ca o vioară dezacordată
semn că pot să mă și supăr
când viața îmi aruncă îngeri
cu botinele de plumb
în spate...

avatar
Dorina Ciocan Neculce

Mesaje : 558
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 53
Localizare : Iaşi

Sus In jos

poemul minții

Mesaj Scris de Dorina Ciocan Neculce la data de Lun Iun 13, 2011 7:16 pm


poemul minții

încă te mai pot iubi i-am zis
până la capătul serilor de mai
ca în visurile acelea resuscitate
cu sufletul în gură
dacă îmi deschizi te-aș mai putea privi
în pânze de tablouri umezite pe o faleză întinsă
m-aș încolăci femeie-șarpe
sub a ta cămașa subțire
nu ai mai ști ce este frigul
în nopțile deșertului cu
furtunile de nisip
ți-aş astupa gura și timpul
ai fi omul meu de nisip
cu ochiul scăldat în mii de nuanțe
și cealaltă pleoapă cusută
în liniștea celestă
ți-aș cânta arpegii
aș repicta pe trupul tău
legendele uitării
sub piele ți-aș străluci
într-un suspin de frunze moi
...............................................................
dar lasă-mă aici
s-aștept să mi se deschidă adânc ochiul
lui shiwa ca să te pot cuprinde
în cristalul oglinzii fermecate


Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan Neculce in Lun Apr 22, 2013 3:50 am, editata de 2 ori
avatar
Dorina Ciocan Neculce

Mesaje : 558
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 53
Localizare : Iaşi

Sus In jos

fugă în noapte

Mesaj Scris de Dorina Ciocan Neculce la data de Mar Iun 14, 2011 7:07 pm

oooo, naiadă zburdalnică
țesută-n chip de nălucă albastră
mâna mea nu-ți mai cunoaște pasul
și tu te petreci
în fugă nebună
peste apa cerului
tragi perdeaua până dincolo de
trupul meu crud
au încetat să te mai cheme
zorii
au cearcăne adânci
pe crestetul de deal
flăcăii au început să ucidă sânzâienele
în trupuri de fecioare
atârnă flori de magiran
înmiresmând pământul
cu trupuri/șoapte
cu ochi de stele
cu pas de moarte...
&
și tu lași lighioanele cu boturi negre
cu dinți de fier
cu gheare ascuțite
să-mi sfâșie vederea?
&
nu mă privi când
deghizată în medee
trag valul peste umeri
și cad și strig
și iar mă-nveșmântez în trunchiuri reci
îmi poleiesc tăcerea cu praf de curcubeu
îți cad alene peste pleoape...
&
doar moartea a rămas captivă
în oglindă
privește
-privește!
am cerul peste mine
și talpa-mi calcă zorii
trăgând perdeaua nopții
mă pierd alăturea de tine
fugind în noapte,
în noapte...
avatar
Dorina Ciocan Neculce

Mesaje : 558
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 53
Localizare : Iaşi

Sus In jos

Dialog III-Selena(Dorina Neculce&Ramiel)

Mesaj Scris de Dorina Ciocan Neculce la data de Mier Iun 15, 2011 4:53 am

Dialog III(Dorina Neculce&Ramiel)
SELENA

Starea I

eram unul dintre copiii albi de dincoace
de ferestre
vedeam totul prin vitraliile aprinse în flacăra lumânărilor
sprijinite pe umerii goi ai îngerilor cu pene adevărate
cusute între aripi
tu mă-ndemnai să vin cu praf de lună
în lumina de afară sufla un polen de aur
peste zare
am rătăcit o veșnicie
lumânările s-au stins
corul a amuțit
bătrânele își ghiceau în bobi în mijocul bisericii se cântau balade triste care ne petreceau pașii
în mijlocul luminii
erai tu
cu un nimb apărut instantaneu pe fruntea îmbătrânită privirile ni s-au ajuns și cred că
au mers o vreme împreună
piciorul stâng a început să-mi șchioapăteze cadențat
ca într-o muzică de paradă
îți dictam cum să respiri
să nu te observe cei din jur
pe când îți treci mâna prin coastele mele
și-mi răscolești în suflet cu jumătăți de gând
culese în genunchii de dincoace de timp
(Dorina Neculce)


Îmi aduc aminte
De sfărâmatele zăvoare
Ale porţilor durerii
De fericitul ceas al razelor de lumină pură
Căzânde pe creştete de ceară
Şi frumuseţea formelor de lut

Dar şirul priveliştilor
Goneşte timpul în clipe fine
Şi riduri grele peste frunţi
Cu recitale care-arată
Puterea neştiinţei
Şi-nţelepciunea neputinţei
(Ramiel)


Starea a II-a


cortina s-a îndepărtat
lăsând iluzii peste pleoapele de plumb
răcoarea sacră invada
capela se arăta și se pierdea
în licărit de raze
citeam psalmii lui David
și mă credeam nebună
peste pașii de naidă

cine mai toarnă astăzi
ortava în pocale
împodobite în imagini legendare
îmi văd argintul viu
cum mi-se-aprinde
pe sub pielea îngălbenită
și-am devenit o torță
luminândă zădărniciilor deșarte
(Dorina Neculce)

Vino dar
Sub palidul chip
Vino să-i vezi
Cerescul zâmbet

Îi vom auzi cântul
Privighetorile serii târzii
Glăsuit de poeţii

Să-i cerem
Mângâierea sărutul
În adierile reci şi sublime
Către dimineţi

Ea singură este
Peste noapte
Suverana inimilor sfărâmate
Selena

Sub ea se zdrobesc
Obezile suspinelor
Şi lanţurile plânse
Ale îngrozirii


Puls al vieţii
(Ramiel)

Starea a III-a

e sărbătoarea noastră
auzi
alăutele plâng
ne cheamă zeii păgâni să ne
stoarcă iar inimile în pocale de argint
se scurg trupurile noastre
prin crăpăturile pământului
mai pot zări
nemărginitul
când mă aşezi în cele patru ramuri
mă-nveşmântez
cu frunze autiste
mă înfrupt şi luna îşi deschide gura
până la capătul viselor neterminate
putem privi
crucea din cruce mimează un respiro
şi ne atinge degetele umezite
....................................................
cortina cade
în aplauze de trupuri măcinate
(Dorina Neculce)


Iară şi iară se face târziu
Târziu şi devreme

Beţia profunzimilor îşi află capăt
Sub ultimul cuvânt
Al Luceafărului Zorilor
Iar făptura-şi prinde
Din nou chip


Clopote de sărbătoare
Crapă-n orizontul nou
Înaltul de adâncul
Ne cheamă şi ne îmbie
La Chipul cel din veci

Dar iar e târziu
Iar e devreme
(Ramiel)


Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan Neculce in Mier Aug 31, 2011 4:08 am, editata de 1 ori
avatar
Dorina Ciocan Neculce

Mesaje : 558
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 53
Localizare : Iaşi

Sus In jos

Re: Dorina Ciocan-Neculce

Mesaj Scris de Marioara Visan la data de Mier Iun 15, 2011 6:46 am

"și tu lași lighioanele cu boturi negre
cu dinți de fier
cu gheare ascuțite
să-mi sfâșie vederea?"

Nu, niciodata n-am sa las,
vederea sa-ti fie sfasiata,
caci tu, frumoasa medee al versului trait,
tu, spuneam, nu esti ca alta fata,
ce-n suflet n-a simtit
durerea-adevarata.

Tu ai fost pe rand, oglinda mea,
oglinda celor ce viseaza,
oglinda sufletelor mari
iar mana ta,
ce versuri croseteaza
va tese poezii pentru poeti stelari.
Cu drag din drag pentru un suflet drag.
avatar
Marioara Visan

Mesaje : 551
Data de inscriere : 17/03/2011
Varsta : 61
Localizare : Iaşi

Sus In jos

Re: Dorina Ciocan-Neculce

Mesaj Scris de Dorina Ciocan Neculce la data de Mier Iun 15, 2011 5:23 pm

tare frumos îmi scrii tu , Mara...multumesc mult.
mult succes cu lansarea.cu mare drag
avatar
Dorina Ciocan Neculce

Mesaje : 558
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 53
Localizare : Iaşi

Sus In jos

zădărnicii(În gândul lui Pip)

Mesaj Scris de Dorina Ciocan Neculce la data de Sam Iun 18, 2011 3:14 am

nu ne-am mai văzut de mult, Pip
semn că am plecat foarte departe,
cărarea cerului e vastă
mlaştinile minţii mele au început iar să te caute
şi-am început să te strig:-Piiiiiiip!
cu ochii aprinşi
ca nişte lampadare învechite
ard
închisă-n bobul de nisip
deschid o nouă lume la tine
dincolo de pleoape
scutur petalele în spinii ce-i înşiri
ca nişte nade înroşite peste umeri-mi de porţelan
mă poţi cuprinde
cu privirea în cântec de legendă
suspin în ropot stins de noapte trecătoare:
-tic...tac...tic...tac

tăcerea mea a început să şchioapăte, Pip
rănile se vindecă în raza fierbinte
străbat poteca răcoroasă în ghenunchiul aspru de Magdalenă
mă regăsesc
poftă pândalnică
clocot de negând:
-bing...bang...bing...bang

în mine s-a topit un cer de lacrimi, Pip
şi clipa dârză îmi bate în piept strivesc zădărnicii
în pas de nimfă mă petrec pe lângă talpa ta albastră
clopot/ ecou de glas măreţ:
-ding...dang...ding...dang

arar prin ochiu-mi de cristal
îmi pâlpâie o lume nevăzută
şi eu...
aştept
cu faţa răstignită
aştept
să vii cu pâlcul tău de îngeri
să-mi fii mereu aproape
s-adormi zâmbind nepăsător în gândul meu
în gândul tău
ascută!
vorbeşte noaptea pentru noi
în mii de sunete sau şoapte:
-tac...tic...
bang...bing...
dang...ding...ding
avatar
Dorina Ciocan Neculce

Mesaje : 558
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 53
Localizare : Iaşi

Sus In jos

nestinse(În gândul lui Pip)

Mesaj Scris de Dorina Ciocan Neculce la data de Sam Iun 18, 2011 8:01 am

dă-mi mâna, Pip
aș putea desena o linie nouă
vieții tale

îi las un semn adânc
pumnalul meu nu lasă niciodată stropi de sânge
doar urma
urma o să te doară ușor
la ceasul întunecat al înserării
am să bat
ca să îți răscolesc rana înflorită
în palme
poate am să te caut
sau poate am să mă forțez să îmi amintesc zâmbetul
din gipsul alb al statuii ies aripi de libelule străvezii
o da zâmbetul de dinapoia măștii cine nu l-ar putea recunoaște
el mi-a deschis trandafirii albaștri de sub frunte
îmi poți culege boabele de lacrimi
eu plâng numai
în gânduri, Pip
am urme de legendă
și-n aripi de granit
îmi încrustez poeme
pe care uneori le uit
sau poate doar le îndemn
așa să curgă în amurgul însângerat
citesc în braille
pipăind cărările și trunchiurile adormite
dar tu o să le regăsești cândva
nestinsele
neuitatele
netrăitele
nemuritele iluzii
tavane ridicate ipotetic peste noi
aleargă aripi înviate în picior de panteră ucigașă
fruntea mea
a tăiat aseară
brațe de ramuri îngălbenite
din cireșul amintirilor
crezi că „timpul” meu mai are vlagă să se
treacă
acolo
jos
în mlaștina sărată
îmi crește nufărul în plete
și îmi strivește zâmbetul pe buze
cu boabe înstelate de cristal desprinse din trupul cerului
ca niște arme albe reci
pe care mi le trece moartea prin coastele deschise
avatar
Dorina Ciocan Neculce

Mesaje : 558
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 53
Localizare : Iaşi

Sus In jos

să nu mă plângi, eli

Mesaj Scris de Dorina Ciocan Neculce la data de Sam Iun 18, 2011 7:25 pm

.mâna mea o să se decojească
pentru încă o rugă
în templul umbrelor se face frig
-să nu mă plângi, eli
doar bate-mi cuie la capăt de gânduri
ca să te mai pot aprinde când îți suflu în aripi
e timpul tău
pentru un ultim salt până la cer
n-am să îți uit numele aruncat haotic
pe nourii pufoși
și nici mâinile tale care sapă adânc în primăvara asta a
crucilor de lemn
înflorite cândva în bătătura casei noastre

mă doare sufletul ascuns la mine
în coaste
e un gol fără de margini
-să nu mă plângi
dar lasă-mă în fereastră acolo unde s-au copt gutuiele
prea mult
am să te strig
în toate limbile uitate pe pământ
și templul o să îți deschidă calea
treaptă cu treaptă
genunchii tăi vor învăța să zboare
-să nu mă plângi
când trupul meu se decojește
felie cu felie ca o puzderie de umbre


Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan Neculce in Dum Iun 19, 2011 2:28 am, editata de 2 ori
avatar
Dorina Ciocan Neculce

Mesaje : 558
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 53
Localizare : Iaşi

Sus In jos

Re: Dorina Ciocan-Neculce

Mesaj Scris de Ovidiu Raul Vasiliu la data de Sam Iun 18, 2011 11:12 pm

Îmi place mult ultima poezie. Am avut impresia prima dată că te referi la Dumnezeu cu "Eli"..apoi m-am răgândit, apoi iar am revenit la prima impresie. E scânteia de Dumnezeu din tine şi mai multe altele.. E nostalgic şi plăcut, mângâietor.
avatar
Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaje : 956
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 42
Localizare : Iasi

Sus In jos

Re: Dorina Ciocan-Neculce

Mesaj Scris de Dorina Ciocan Neculce la data de Dum Iun 19, 2011 2:29 am

Raul, ce frumos că ne mai citim noi doi...eu cred că eli...e un oarecare el...multumesc de semn.si eu vă citesc pe fiecare dintre voi cu drag
avatar
Dorina Ciocan Neculce

Mesaje : 558
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 53
Localizare : Iaşi

Sus In jos

eli vrea să mă împace

Mesaj Scris de Dorina Ciocan Neculce la data de Lun Iun 20, 2011 1:16 am

pleoapele mele zvâcnesc cer îndurare
eli îmi îndeasă liniștea pe sub cămașa de in
ascund pădurile târzii cu păsări iarbă cerbi triști
văduviți de izvoare
din adâncuri iese aceeași arătare
cu pentagramă încrustată-n fruntea de argint
ea scoate orbului din mine mâinile de fier
și zâmbetul pierdut
eli culege fluturi de pe buzele-mi albastre
îi leagă cu fire aurii de aripi
aruncându-i în adânc de ape
&
îmi mângâie fruntea
pe creștet îmi sculptează ochi cu pleoape telescopice
văd totul până mai departe de linia crescută
în amurg
pleoapele mele adevărate mă dor
eli îmi apasă degetul pe buze:
-taci! nu e durere! sunt șoapte...
vrea să mă împace
îmi îndeasă lumea în buzunare
am câte gloanțe vrei
atâtea vieți eu pot trăi
&
bătrânul orb mă deschide cu mâinile ruginite
îmi scormonește prin cenușă
am scântei de vise
ah cad pradă întunericului care mă înveșmântează
cu licărire sacră universul se revarsă în mintea mea trezită
bătrânul se prelinge prin ochii mei
se-ascunde în oglindă
frângându-și mâinile metalice
cu zgomote prelungi de clopot sau de noapte
avatar
Dorina Ciocan Neculce

Mesaje : 558
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 53
Localizare : Iaşi

Sus In jos

Re: Dorina Ciocan-Neculce

Mesaj Scris de Marioara Visan la data de Lun Iun 20, 2011 5:23 am

"cu licărire sacră universul se revarsă în mintea mea trezită",
Te citesc cu drag, chiar daca nu comentez, ca dovada ca te citesc, uite am descoperit versul acesta, e o deschidere spre o alta forma de exprimare a sufletului tau minunat?

_________________

avatar
Marioara Visan

Mesaje : 551
Data de inscriere : 17/03/2011
Varsta : 61
Localizare : Iaşi

Sus In jos

ar fi trebuit...

Mesaj Scris de Dorina Ciocan Neculce la data de Mar Iun 21, 2011 8:22 pm

ar fi trebuit să te cheme eli
să ai fruntea măreață ca
o catedrală grandioasă
în bătaia vântului turbat
să nu te cutremuri
niciodată

ar fi trebuit să mă cheme ali
să am mâinile suave
țesute cu aripi
(un fel de noduri dezlegate)

și poate ar fi trebuit
să ne rostogolim
muți de uimire
în lumea aceea monumentală a
soclurilor fără de statui

eu aș fi încremenit brusc
desenând doar cu privirea nuferi
pe chipul tău, eli
mâna mea ar fi poposit rece
până se încheia cămașa nopții
cu mânecile la spate ca o nebună
aș fi bătut din palmele de piatră
(chiar așa: poc poc geană peste geană)

tu m-ai fi privit îngândurat împietrit
târându-ți cu greu pașii metalici
tot cu mâinile la spate
m-ai fi iubit


..........................................

ar fi trebuit să te cheme eli, șușotesc
apăsându-ți degetul aici în dreptul inimii
(mă simți?)
sunt ali și doar pentru tine
sunt, azi,
frumoasă...


Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan Neculce in Mier Iun 22, 2011 5:03 am, editata de 1 ori
avatar
Dorina Ciocan Neculce

Mesaje : 558
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 53
Localizare : Iaşi

Sus In jos

Re: Dorina Ciocan-Neculce

Mesaj Scris de Dorina Ciocan Neculce la data de Mar Iun 21, 2011 8:23 pm

Mara , multumesc de semn.gând bun
avatar
Dorina Ciocan Neculce

Mesaje : 558
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 53
Localizare : Iaşi

Sus In jos

Re: Dorina Ciocan-Neculce

Mesaj Scris de Marioara Visan la data de Mar Iun 21, 2011 8:27 pm

Da am avut dreptate, imi place mult poezia ar fi trebuit... te iubesc si iti doresc toata fericirea din lume.

_________________

avatar
Marioara Visan

Mesaje : 551
Data de inscriere : 17/03/2011
Varsta : 61
Localizare : Iaşi

Sus In jos

Re: Dorina Ciocan-Neculce

Mesaj Scris de Dorina Ciocan Neculce la data de Mar Iun 21, 2011 8:31 pm

aceleasi simțiri de dincolo de nori.cu mare drag de voi, toți, Mara
avatar
Dorina Ciocan Neculce

Mesaje : 558
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 53
Localizare : Iaşi

Sus In jos

Re: Dorina Ciocan-Neculce

Mesaj Scris de Marioara Visan la data de Mar Iun 21, 2011 8:34 pm

Deja ai ajuns in munti?, Sa-mi aduci si mie un strop de cer cand te intorci, iti doresc drumetie frumoasa, abia astept sa ne postezi fotografii.

_________________

avatar
Marioara Visan

Mesaje : 551
Data de inscriere : 17/03/2011
Varsta : 61
Localizare : Iaşi

Sus In jos

Re: Dorina Ciocan-Neculce

Mesaj Scris de Marioara Visan la data de Mar Iun 21, 2011 9:51 pm

Diafana poezia ta.Atat p[ot spune si tac sa ma umplu de frumos.

_________________

avatar
Marioara Visan

Mesaje : 551
Data de inscriere : 17/03/2011
Varsta : 61
Localizare : Iaşi

Sus In jos

Re: Dorina Ciocan-Neculce

Mesaj Scris de Dorina Ciocan Neculce la data de Mier Iun 22, 2011 4:57 am

multumesc, Mara.promit să descarc sute de poze de pe Ceahlău.se spune că aici există ,,poarta,, care face trecerea într-o altă dimensiune...sper să mă petrec dincolo, dar să mă și întorc.adevărul e că aici timpul se dilată...o zi aici= o săptămână în Iași.
Rezervația e sălbatică și am găsit flori de colț!!!!!!!!!!!!!
avatar
Dorina Ciocan Neculce

Mesaje : 558
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 53
Localizare : Iaşi

Sus In jos

Re: Dorina Ciocan-Neculce

Mesaj Scris de Dorina Ciocan Neculce la data de Sam Iun 25, 2011 8:46 am

http://www.facebook.com/media/set/?set=a.133947636686242.35566.100002130194271
avatar
Dorina Ciocan Neculce

Mesaje : 558
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 53
Localizare : Iaşi

Sus In jos

timp înflorit

Mesaj Scris de Dorina Ciocan Neculce la data de Sam Iun 25, 2011 10:24 pm

bătrânul orb din gândurile mele
îți culege fluturi imaculați
cu trandafiri
crescuți în aripi , dragul meu
poți lăsa poarta deschisă
în astă noapte
din sânul meu curg râuri
pieptul îmi respiră a însetare
strivesc pietre în pumnii stafdiți
împărățesc pulbere de viață adormită
peste cele patru piscuri șlefuite
mă vei găsi
doar învăță-mi
pasul nemuririi
o muzică sihastă se apleacă înspre
măinile mele
ce-au înflorit în așteptare
cu clipe atârnânde
la gâtul timpului plesnesc (chip tainic în cele o mie de petale)
adu-mi de dincolo de stâncile strivite
doar pasul care îmi poate
culege resemnarea

avatar
Dorina Ciocan Neculce

Mesaje : 558
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 53
Localizare : Iaşi

Sus In jos

in nomine patris

Mesaj Scris de Dorina Ciocan Neculce la data de Dum Iun 26, 2011 4:06 pm

pe când se despicau zorii
vocea metalică spărgea văzduhul
în puzderia de fulgi luminoși
stratul adâncului
s-a cutremurat

in nomine patris

glasurile au amuțit
muzica divină se înălța solemn
timpul încremenea
secundar
se refăcea
bucată cu bucată
întregul univers

et filii

buzele mele se mișcau
imperceptibil
într-o taină
profană am amorțit cu stropi de rugăciune pe frunte
stingeam stelele aprinse-n cruce pe
marginile nopții
lăsam boabele de lacrimi
semn al treceri mele peste gânduri

et spiritus sancti

m-am desprins apoi din palma ta
învâtrindu-ți inelul pe deget
s-a făcut iar lumină
cerul s-a îndepărtat de ape

tu m-ai deschis ca pe o carte uitată
m-ai răsfoit filă cu filă
întru cunoașterea deplină
plutești eteric înlăuntrul meu
nu îndrăznești să mă cuprinzi
stai cu genunchii aplecați
cu degetele înfipte în mădulare
pândești nașterea mea
care îți va fi cândva mama

glasurile se sting în tânguiri deșarte
zorii se aprind până dincolo
de tărâmul umbrelor din piramidă


Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan Neculce in Lun Iun 27, 2011 6:17 pm, editata de 1 ori
avatar
Dorina Ciocan Neculce

Mesaje : 558
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 53
Localizare : Iaşi

Sus In jos

portret implant

Mesaj Scris de Dorina Ciocan Neculce la data de Dum Iun 26, 2011 5:57 pm

îmi zdrobeam pieptul albastru
în scutul ruginit și aspru
băteam cadențat în porțile masive
de bronz cu chipuri hidoase sculptate
ca niște monștri din adânc
din ghearele cărora ieșeau fire de aur
capcane pentru oamenii pierduți

doar tu te-ai desprins din armura greoaie
ți-ai ridicat pleoapa atârnată peste ochiul intern
ai descheiat camașa de sub care
creșteau nuferii sălbatici de dor
cu rădăcinile înfipte în glodul din mine

m-ai întins pe spate

nu am țipat

scutul meu se înfiera împrejurul adomenului
simțeam răceala morții plictisul vieții
filozofiile astrale ascunse-n galaxii

o mână la fel de străină ne înfășura eșarfa de mătase
împrejurul trupurilor de lemn
strângea din când în când și ne șoptea că o să murim
într-o seară în așteruturile noastre
cu oameni-păsări pe tavan
cu gânduri ude pe fețele înfierbântate
că ceasul va bate numai ora doisprezece
și apoi ne vom ridica
înălțând cupele de lut
vom bea din nebunia lunii
pe care oamenii au ascuns-o în culcușuri de fum
.........................................................................
după mai multe veacuri
eu am să mă întorc acolo înveșmântată-n vechea zale
o să îmi pasc fluturii nemțești
pe care îi voi adăpa cu slove
o să te caut ca să îmi sprijin fruntea în răstimpuri
de lama pumnalului tăi luminos și rece ca și apa cerului
din care voi gusta înmiresmată în liniște hispanică
îți voi zice că zilele mele sunt egale
bogate și sărace
în întuneric și lumină
același hrist topit în plastic o să-mi vegheze
tulburarea
lutul de azi e mult prea scump
avatar
Dorina Ciocan Neculce

Mesaje : 558
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 53
Localizare : Iaşi

Sus In jos

convertire în albastru

Mesaj Scris de Dorina Ciocan Neculce la data de Lun Iun 27, 2011 5:48 pm

sunt eu
sunt aici
și te aștept sub umbrele înserării
la margine de eden destrămat
sinedriul ne-a convertit în albastru
stropindu-ne cu lacrimi dospite-n râul galben
suntem ravanii unui neam apus.

dar am vești noi. pentru tine
am adus carte.
ia-mi în palmele calde
mâinile ude și hai să plângem limpede
într-un singur pumn,
pentru fericire,
pentru fiecare, în parte
până se trezește soarele vreau să fiu închisă înlăuntrul insulei deșarte să mă acoperi cu frunze și să le spui:

-aici zace Ea
pentru că nu a vrut
să-mi înflorească în palmele calde...

și astrul, în dărnicia lui,
o să-ți usuce obrajii
spulberând ploaia
care îmi clocotește în suflet
ca o furtună
alături de culcușul șarpelui
strâng la piept cu o durere mută
trandafirul de sticlă
se face țăndări sub piele
și îmi taie drum lin întru ființă.

sărutul lui iuda stoarce azi boabele de viață
în trupurile uscate
pe malul râului din evanghelie.




Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan Neculce in Mier Iun 29, 2011 4:27 am, editata de 2 ori
avatar
Dorina Ciocan Neculce

Mesaje : 558
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 53
Localizare : Iaşi

Sus In jos

plâng clapele

Mesaj Scris de Dorina Ciocan Neculce la data de Lun Iun 27, 2011 7:25 pm

aerul, acolo, mirosea țipător a flori umezite.
femeia se ruja strident
peste contur buzele ei vestejite de timp
apăreau ca niște lampadare veșnic aprinse,
ochii i se tulburau, se revărsa în ei ploaia de dincolo.

apoi, se apleca ușor în unduire de felină,
cu mâinile aprige atingea clapele pianiei inundând văzduhul
de umbre și culoare.

-cântă nebuna, plâng clapele, ziceam noi , ascuțindu-ne auzul,
ne sprijineam capetele pe umerii noștri
(pe atunci eram copii și nu aveam atâtea umere de sprijinit)
infuziile ne dovedeau o existență celestă
a paradisului pierdut.
-auzi? chopin...
-ba cred că e ravel...



bătrâna se retrăgea în umbra ei
nu-i mai păsa de copiii nimănui,
copii zănateci,
orfani cu trupuri cenușii,
păpuși care adorm spre dimineață cu obrazul plâns deasupra clapelor tacute.

se face ziuă
da. e zi...

bătrâna umple masa cu lumină:
-haideți cu toții, serviți...serviți...

și, iată, chipul ei se descompune în raze luminoase
îmbrățișând copiii,
copii cu trupuri cenușii,
cu tâmplele de aur...
-auzi?... ravel?
-ba cred că e chopin...


... și muzica îmi pare mai reală decât această mână care scrie.
avatar
Dorina Ciocan Neculce

Mesaje : 558
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 53
Localizare : Iaşi

Sus In jos

mă citesc îngerii rătăciți

Mesaj Scris de Dorina Ciocan Neculce la data de Mar Iun 28, 2011 12:19 am




realizare video, Blue
avatar
Dorina Ciocan Neculce

Mesaje : 558
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 53
Localizare : Iaşi

Sus In jos

A încremenit timpul

Mesaj Scris de Dorina Ciocan Neculce la data de Mar Iun 28, 2011 8:01 pm

Clepsidra nu a fost întoarsă.
A încremenit și timpul.

Suntem doi prizonieri într-un tablou de Van Gogh.
Nici pictorul nu a mai avut timp :
Mie a uitat să-mi picteze sufletul,
ție-inima.

Suntem doi prizonieri într-o natură-statică:
Eu- femeie fără inimă,
Tu- bărbat fără de suflet.
Suntem celebri.

O șoaptă a încremenit .
Dacă ar reseta cineva timpul,
aș putea culege șoapta buzelor tale.

Tic-tac!...Tic-tac!...
E doar închipuirea.
Timpul se odihnește-n amorțire
netrecut, îmi roade neputința.
Sleit, trupul meu încearcă răzvrătire.

Aș putea culege chihlimbarul ochilor tăi
cu mângâiere trudite.

Tic-tac!...Tic-tac!.
E doar închipuirea.
Timpul doarme în așteptare.

Există în Univers o mână nevăzută,
care ar putea
să ne întoarcă doar pentru o secundă Clepsidra?

Da.
Tu te-ai trezi și te-ai strecura în inima mea.
Eu aș adormi învelindu-mă în sufletul tău
mi-aș odihni visele destămate.

Tic-tac!...Tic-tac!
E timpul!
avatar
Dorina Ciocan Neculce

Mesaje : 558
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 53
Localizare : Iaşi

Sus In jos

trandafirul albastru

Mesaj Scris de Dorina Ciocan Neculce la data de Mar Iun 28, 2011 9:20 pm


TRANDAFIRUL ALBASTRU

Iar se lasă înserarea
Pe la porțile iubirii.
În grădina fermecată,
Înfloresc iar trandafirii.

Lin își pleacă , dimineața,
Fruntea lor catifelată
Și își spală tainic fața,
Când lumina li-s-arată.

Trandafir suav, albastru.
Câte-n stele nu s-au scris?
Ai rămas un dor sihastru.
Peste tine clipe-au nins.

Dar aștepți cu resemnare
Primăvara să te știe,
Vara să-ți croiască haina,
Toamna, inima pustie.

Să te ningă vremuri grele,
Și-n grădina fermecată,
Să te numeri printre ELE.


P.S.:Poezie din adolescență
avatar
Dorina Ciocan Neculce

Mesaje : 558
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 53
Localizare : Iaşi

Sus In jos

Re: Dorina Ciocan-Neculce

Mesaj Scris de Ovidiu Raul Vasiliu la data de Mar Iun 28, 2011 10:58 pm

Scriai minunat în adolescenţă. Eu în adolescenţă aveam în cap numai fotbal şi filme cu arte marţiale.
avatar
Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaje : 956
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 42
Localizare : Iasi

Sus In jos

Re: Dorina Ciocan-Neculce

Mesaj Scris de Dorina Ciocan Neculce la data de Mier Iun 29, 2011 1:11 am

da ..dar cine știe acum arte marțiale, eu nu...îmi pare bine că plac poemele mele vechi și în vers clasic.
har și inspiratie, Raul
avatar
Dorina Ciocan Neculce

Mesaje : 558
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 53
Localizare : Iaşi

Sus In jos

Re: Dorina Ciocan-Neculce

Mesaj Scris de Ramiel(Paul Negruț) la data de Mier Iun 29, 2011 1:23 am

Bine te-am găsit , Dorina! sper să mă descurc și eu pe aici!cu drag, Ramiel
avatar
Ramiel(Paul Negruț)

Mesaje : 11
Data de inscriere : 29/06/2011
Varsta : 34
Localizare : Oradea

Sus In jos

colaj( Dorina Neculce&Ramiel)

Mesaj Scris de Ramiel(Paul Negruț) la data de Mier Iun 29, 2011 1:29 am

Palid Chip Selena (Dialog III, Dorina Neculce - Ramiel)

Treapta I


eram unul dintre copiii albi de dincoace
de ferestre
vedeam totul prin vitraliile aprinse în flacăra lumânărilor
sprijinite pe umerii goi ai îngerilor cu pene adevărate
cusute între aripi
tu mă-ndemnai să vin cu praf de lună
în lumina de afară sufla un polen de aur
peste zare
am rătăcit o veșnicie
lumânările s-au stins
corul a amuțit
bătrânele își ghiceau în bobi în mijocul bisericii se cântau balade triste care ne petreceau pașii
în mijlocul luminii
erai tu
cu un nimb apărut instantaneu pe fruntea îmbătrânită privirile ni s-au ajuns și cred că
au mers o vreme împreună
piciorul stâng a început să-mi șchioapăteze cadențat
ca într-o muzică de paradă
îți dictam cum să respiri
să nu te observe cei din jur
pe când îți treci mâna prin coastele mele
și-mi răscolești în suflet cu jumătăți de gând
culese în genunchii de dincoace de timp
(Dorina Neculce)


Îmi aduc aminte
De sfărâmatele zăvoare
Ale porţilor durerii
De fericitul ceas al razelor de lumină pură
Căzânde pe creştete de ceară
Şi frumuseţea formelor de lut

Dar şirul priveliştilor
Goneşte timpul în clipe fine
Şi riduri grele peste frunţi
Cu recitale care-arată
Puterea neştiinţei
Şi-nţelepciunea neputinţei
(Ramiel)


Treapta a II-a

cortina s-a îndepărtat
lăsând iluzii peste pleoapele de plumb
răcoarea sacră invada
capela se arăta și se pierdea
în licărit de raze
citeam psalmii lui David
și mă credeam nebună
peste pașii de naidă

cine mai toarnă astăzi
ortava în pocale
împodobite în imagini legendare
îmi văd argintul viu
cum mi-se-aprinde
pe sub pielea îngălbenită
și-am devenit o torță
luminândă zădărniciilor deșarte
(Dorina Neculce)

Vino dar
Sub palid chip
Vino să-i vezi
Cerescul zâmbet

Îi vom auzi cântul
Privighetorile serii târzii
Glăsuit de poeţii

Să-i cerem
Mângâierea sărutul
În adierile reci şi sublime
Către dimineţi

Singură este

În noapte
Suverana inimilor sfărâmate
Selena

Aici se zdrobesc
Obezile suspinelor
Lanţurile plânse
Ale îngrozirii


Puls al vieţii
(Ramiel)

Treapta a III-a


e sărbătoarea noastră
auzi
alăutele plâng
ne cheamă zeii păgâni să ne
stoarcă iar inimile în pocale de argint
se scurg trupurile noastre
prin crăpăturile pământului
mai pot zări
nemărginitul
când mă aşezi în cele patru ramuri
mă-nveşmântez
cu frunze autiste
mă înfrupt şi luna îşi deschide gura
până la capătul viselor neterminate
putem privi
crucea din cruce mimează un respiro
şi ne atinge degetele umezite
....................................................
cortina cade
în aplauze de trupuri măcinate
(Dorina Neculce)


Dureros se face târziu
Târziu şi devreme

Beţia profunzimilor îşi află capăt
Sub ultimul cuvânt
Al Luceafărului Zorilor
Făptura-şi prinde
Din nou chip


Clopote de sărbătoare
Crapă-n orizontul nou
Înalt adâncul
Ne cheamă şi ne îmbie
La Chipul cel din veci

Iar e târziu

Sau poate e devreme

avatar
Ramiel(Paul Negruț)

Mesaje : 11
Data de inscriere : 29/06/2011
Varsta : 34
Localizare : Oradea

Sus In jos

Re: Dorina Ciocan-Neculce

Mesaj Scris de Dorina Ciocan Neculce la data de Mier Iun 29, 2011 1:59 am

Ce frumos că ai postat si aici colajul. chiar nu îl aveam!
cu mare drag
avatar
Dorina Ciocan Neculce

Mesaje : 558
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 53
Localizare : Iaşi

Sus In jos

timp sculptat în stâncă

Mesaj Scris de Dorina Ciocan Neculce la data de Mier Iun 29, 2011 2:52 am

bătrânul orb din gândurile mele
îți culege fluturi
imaculați
cu trandafiri
crescuți în aripi,
dragul meu,
poți lăsa poarta deschisă,
în noaptea asta
din sânul meu vor curge râuri
pieptul îmi va respira a însetare.

strivesc pietre în pumnii stafdiți,
împărățesc pulbere de viață adormită
peste cele patru piscuri șlefuite
mă vei găsi
doar învăță-mi
pasul nemuriririi.

o muzică sihastă
se apleacă înspre
măinile mele
ce-au înflorit în așteptarea
cu clipe atârnânde
la gâtul timpului
plesnesc
(chip tainic fără de culoare).

adu-mi de dincolo,
malul strivit
în care gândul meu
culege resemnarea
timpului sculptat în stâncă .


Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan Neculce in Mier Iun 29, 2011 4:25 am, editata de 1 ori
avatar
Dorina Ciocan Neculce

Mesaje : 558
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 53
Localizare : Iaşi

Sus In jos

Re: Dorina Ciocan-Neculce

Mesaj Scris de Marioara Visan la data de Mier Iun 29, 2011 2:55 am

Sunt fericita Dorina, ai schimbat registrul si iubesc acest registru emotional ce iti anima sufletul acum.

_________________

avatar
Marioara Visan

Mesaje : 551
Data de inscriere : 17/03/2011
Varsta : 61
Localizare : Iaşi

Sus In jos

Re: Dorina Ciocan-Neculce

Mesaj Scris de Dorina Ciocan Neculce la data de Mier Iun 29, 2011 2:58 am

Ei, doar am urcat aproape 2000 de metri, pe vârful Toaca, am fost mai aproape de cer.
multumesc , Mara...cred că o să plec iar, într-0 tabără tematică de duminică(stau 7 zile) la Muscel.mai vb.
har divin!
avatar
Dorina Ciocan Neculce

Mesaje : 558
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 53
Localizare : Iaşi

Sus In jos

în ochii tăi

Mesaj Scris de Dorina Ciocan Neculce la data de Mier Iun 29, 2011 3:11 am

când m-ai strecurat
în ochii tăi
am văzut necuprinsul
câteva boabe de taină
o brumă argintie
și marea adâncă lângă un catarg
de care m-ai legat cerând mateloților
câte un ochi
drept
răscumpărare

ochii aceia îi porți
în hainele tale
peste tot scoți câte unul
doar când apune soarele
ca să mă poți privi
în fiecare

încerc de veacuri
să ies fără de urmă
să îți smulg zâmbetul încrustat
în muntele spatelui meu
cu stâncile tocite
de zbaterea de pleoape


Ultima editare efectuata de catre Dorina Ciocan Neculce in Vin Iul 01, 2011 12:14 am, editata de 1 ori
avatar
Dorina Ciocan Neculce

Mesaje : 558
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 53
Localizare : Iaşi

Sus In jos

Re: Dorina Ciocan-Neculce

Mesaj Scris de Marioara Visan la data de Mier Iun 29, 2011 3:13 am

Cu cat urci mai sus pe muntele creatiei cu atat mai draga-mi devine slova ta. Fie sa cuprinzi infinitul iubirii

_________________

avatar
Marioara Visan

Mesaje : 551
Data de inscriere : 17/03/2011
Varsta : 61
Localizare : Iaşi

Sus In jos

Re: Dorina Ciocan-Neculce

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 3 din 11 Înapoi  1, 2, 3, 4 ... 9, 10, 11  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum