Tabăra de creaţie

PARTENERI MEDIA













Parteneri
PARTENERI

USR-Fil.Iaşi



Biblioteca Judeţeană “Gheorghe Asachi” Iaşi


Asociaţia Literară „Păstorel”


Editura PIM



Complexul Muzeal "Moldova" Iaşi








Ultimele subiecte
web trafic

universulprieteniei.org trafic.ro

===========================
Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata


Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...

Pagina 1 din 4 1, 2, 3, 4  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...

Mesaj Scris de Mihai LEONTE la data de Mier Apr 06, 2011 1:40 am





***
Azi 4 aprilie 2011 a fost trimis catre editura volumul MEMORII ACCESIBILE 2001, autor fiind poetul si publicistul Mihai LEONTE din Moldova Noua.
Volumul are incluse cicluri de versuri si proza in proportie de 50%/50%.
Parte din aceste scrieri au fost postate si pe diverse siteuri pe NET.
avatar
Mihai LEONTE

Mesaje : 147
Data de inscriere : 05/04/2011
Varsta : 76
Localizare : Moldova Noua ROMANIA

Sus In jos

MEMORII ACCESIBILE...autor Mihai LEONTE

Mesaj Scris de Mihai LEONTE la data de Mier Apr 06, 2011 1:42 am



Mihai LEONTE

Membrul al Ligii Scriitorilor din Romania
filiala Banat



M E M O R I I A C C E S I B I L E

Volum dedicat cititorilor şi susţinătorilor mei, care mă sprijină permanent moral şi material necondiţionat.
Mulţumesc sponsorilor acestui volum şi familiei mele.



Moldova Noua 2 aprilie 2011
avatar
Mihai LEONTE

Mesaje : 147
Data de inscriere : 05/04/2011
Varsta : 76
Localizare : Moldova Noua ROMANIA

Sus In jos

Re: Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...

Mesaj Scris de Rodica Rodean la data de Mier Apr 06, 2011 2:01 am

Bine ati venit !!!
Ma uitam in biografia dvs si sunteti bucovinean , deoarece sunteti nascut in comuna Bunesti-jud Suceava
Asa ca, intrucat si eu sunt bucovineanca, din Vama, va spun bun venit drag concetatean si va multumesc ca ne faceti onoarea de a scrie si pe acest site.
Va felicit pentru aparitia acestui volum si va doresc multa sanatate

_________________
"Cel care este însotit de gânduri nobile nu este niciodatã singur"(Fletcher)
avatar
Rodica Rodean

Mesaje : 1506
Data de inscriere : 16/03/2011
Varsta : 64
Localizare : Iasi

Sus In jos

Re: Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...

Mesaj Scris de Mihai LEONTE la data de Mier Apr 06, 2011 3:52 am

Multumesc distinsa Rodica Rodean pentru amabila primire.
Cu Bucovina e o poveste mai lunga. Despre satul meu Petia s-a scris o monografie. Iata linkul;
http://bunestisuceava.myforum.ro/monografia-satului-petia-partea-i-vt19.html
avatar
Mihai LEONTE

Mesaje : 147
Data de inscriere : 05/04/2011
Varsta : 76
Localizare : Moldova Noua ROMANIA

Sus In jos

Re: Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...

Mesaj Scris de Marioara Visan la data de Mier Apr 06, 2011 1:09 pm

Bun venit domnule Leonte pe noul site al asociatiei, speram sa fiti multumit de noua fata a site-ului nostru, har si inspiratie va doresc

_________________

avatar
Marioara Visan

Mesaje : 551
Data de inscriere : 17/03/2011
Varsta : 61
Localizare : Iaşi

Sus In jos

Re: Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...

Mesaj Scris de Mihai LEONTE la data de Mier Apr 06, 2011 5:40 pm

Multumesc pentru calda primire Marioara Visan.
Voi incerca sa-mi pastrez statutul de SIMPATIZANT cat mai onorabil.
avatar
Mihai LEONTE

Mesaje : 147
Data de inscriere : 05/04/2011
Varsta : 76
Localizare : Moldova Noua ROMANIA

Sus In jos

Mihai LEONTE om al Clisurii...autor Doctor Inginer Ion CHISĂLIŢĂ, Primarul oraşului Moldova Nouă

Mesaj Scris de Mihai LEONTE la data de Mier Apr 06, 2011 5:45 pm

Mihai LEONTE OM AL CLISURII

Chiar dacă Mihai LEONTE nu a fost dintotdeauna un om al Clisurii Dunării, viaţa l-a adus acolo unde, până la urmă, s-a simţit cel mai bine. Prin natura meseriei lui de bază mineritul, putem spune, chiar, ca viaţa l-a aruncat exact acolo unde îi este locul, adică în această zonă minieră plină de evenimente trecute, prezente şi viitoare, evenimente care l-au inspirat în întreaga lui carieră scriitoricească. Omul Mihai LEONTE s-a format în adâncuri, dar s-a desăvârşit la suprafaţă scriind despre adâncuri. Proza lui Mihai LEONTE poate şi va fi considerată, fără doar şi poate, o mărturie importantă peste veacuri a anilor în care la Moldova Nouă mineritul era ridicat la rang de cinste, prin poezia lui, însa, dându-i acestei meserii demne şi grele rang de virtute. Prin poeziile sale Mihai LEONTE a dat minerului ce e al minerului şi naturii ce e al naturii, apariţiile sale publice încântând de fiecare dată auditoriul. Volumele publicate până în prezent îl recomandă ca unul dintre cei mai de seama cărturari ai Clisurii Dunării, un exponent de seamă al vieţii culturale din Moldova Nouă, care a reuşit de-a lungul anilor să transforme lămpaşul în hârtie şi târnăcopul în peniţă, cu care a zugrăvit în cuvinte măiestre atât trăirile sale interioare, cât şi pe cele ale oamenilor alături de care a muncit şi trăit în acest colţ al Banatului.

Doctor Inginer Ion CHISĂLIŢĂ
Primarul oraşului Moldova Nouă
avatar
Mihai LEONTE

Mesaje : 147
Data de inscriere : 05/04/2011
Varsta : 76
Localizare : Moldova Noua ROMANIA

Sus In jos

Re: Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...

Mesaj Scris de Mihai LEONTE la data de Dum Apr 10, 2011 3:41 am


Mihai LEONTE

Membrul al Ligii Scriitorilor din Romania
Filiala banat



Viaţa îşi are cele mai frumoase aspecte, doar trecând prin ea. Trăieşte până la adânci bătrâneţe şi te vei convinge.
Mihai LEONTE



M E M O R I I A C C E S I B I L E



Moldova Noua 2 aprilie 2011
Editor: Robert Şerban
Coperta: Violeta Sabina Lazar
Paginare: Gheorghe Stanjic
Tipar: BrumaR


Editura BrumaR
300050 Timişoara, str. A. Popovici 6
tel./fax: + 40 256 203 934; 293 441
e-mail: office@brumar.ro
www.brumar.ro



Sponsorii acestui volum:

Primăria oraşului MOLDOVA NOUĂ
– Sponsor principal
S.C. BĂLEANU SERVCOM S.R.L Moldova Nouă
Doctor Ioan GUGA,
Senator de Caraş-Severin 2000 – 2004
Editura BRUMAR Timisoara
Marian COCEAN S.C. Partener Moldova Nouă
Costică Doru ANDRONIC, patron Moldova Nouă


Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
LEONTE, MIHAI
Memorii accesibile / Mihai Leonte - Timisoara:
Brumar, 2011
ISBN 978-973-602-619-5
821.135.1-32

***
avatar
Mihai LEONTE

Mesaje : 147
Data de inscriere : 05/04/2011
Varsta : 76
Localizare : Moldova Noua ROMANIA

Sus In jos

Amintiri despre mine...autor Mihai LEONTE

Mesaj Scris de Mihai LEONTE la data de Dum Apr 10, 2011 3:43 am

Mihai LEONTE

Amintiri despre mine…
( autobiografie )

M-am născut la data de 19 ianuarie 1941, în satul Petia, comuna Buneşti, judeţul Suceava, fiul lui Vasile şi Elena-Jăniţa LEONTE, născută Condurache.
Primele 4 clase elementare le-am urmat în satul natal, clasele 5 şi 6 în centrul de comună Buneşti, iar clasa a 7-a am absolvit-o la cursurile fără frecvenţă în 1961 la Zlatna. Între 1957 şi 1961 am urmat cursurile Şcolii Profesionale de Mineri Zlatna, regiunea Hunedoara.
De la 1 iulie 1961 până la 18 august 1962 am lucrat ca muncitor miner la I.M. Gh. Doja Zlatna. Din noiembrie 1962 am lucrat ca miner la E.M. Baia de Arieş, regiunea Cluj. În perioada 1963-1966 am urmat cursurile Liceului Seral Baia de Arieş, însă semestrul II al clasei a X-a l-am absolvit la Liceul Seral Valea Călugărească. Liceul l-am absolvit cu diploma de bacalaureat în 1972, la Liceul Real Moldova Nouă, secţia Serală. Din noiembrie 1966 am lucrat la I.M. Moldova Nouă ca miner, până în 15 septembrie 1968, când am fost selecţionat pentru şcoala de maiştri, pe care am urmat-o şi am absolvit-o în iunie 1969. De la 1 iulie 1969, am lucrat ca maistru miner subteran până la 1 septembrie 1980, când am fost promovat maistru principal subteran. Toată această perioadă, până la 1 mai 1990 când m-am pensionat, am lucrat numai în cadrul I.M. Moldova Nouă.
În anul 1967 m-am căsătorit cu Ana Martinovici, cu care am doi copii: LEONTE Marius Dan, născut la 2 aprilie 1968, actualmente mecanic miner subteran, căsătorit, un copil; LEONTE Amelia Elena, născută la 11 mai 1969, actualmente cetăţean al S.U.A.; lucrează la Spitalul Municipal Hartford din Connecticut, fiind absolventă a unei facultăţi de management.
Pe tot parcursul activităţii din producţie am fost colaborator al Sindicatului Miner, fiind organizator de grupă permanent şi, sporadic, în conducerea superioară. În permanenţă, am continuat unele activităţi extraprofesionale; în perioada 1963-1965 am frecventat Cenaclul Literar „Pavel Dan” Turda, unde am debutat cu poezia „Artist în minerit” în ziarul „Turda Nouă”.
Din 1976 am devenit membru al Asociaţiei Filateliştilor din România, unde am avut diverse funcţii de conducere, fiind evidenţiat cu Diploma cu rang de Medalie de Argint de către asociaţie. În perioada 1978-1982 am jucat şah prin corespondenţă la diverse turnee interne, printre care şi Cupa României.
După ieşirea la pensie, în 1990, considerând că e necesar ca bătrânii să-şi poată apăra drepturile, am iniţiat înfiinţarea Asociaţiei Pensionarilor „Clisura Dunării” şi apoi la fondarea Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Moldova Nouă. Ambele organizaţii au fuzionat în ianuarie 1993, având o conducere unică, al cărei preşedinte am fost ales, iniţial, şi reales până în prezent. În 1994 cu ambele organizaţii am aderat la Uniunea Generală a Pensionarilor din România, fiind ales în Consiliul Naţional în 1994 şi reales în 1998. La alegerile locale din 1992, am fost ales Consilier Independent al oraşului Moldova Nouă, iar apoi Consilier Judeţean Independent pentru judeţul Caraş-Severin. Actualmente nu fac parte din niciun partid politic. Sunt membru al Alianţei pentru Pace din România, filiala Caraş-Severin. Colaborator al Asociaţiei Pro-Democraţia Club Reşiţa. Mai sunt membru al Asociaţiei Amatorilor de Ştiinţă şi Cultură Bucureşti, unde este preşedinte profesorul Claudiu Vodă, cunoscut autor de lucrări ştiinţifice pentru tineret.
Ca hobby, am fost şi sunt fotograf amator, iniţiind şi organizând din 1998 la Moldova Nouă Expoziţia Fotografică „Bătrânii noştri” care are loc în fiecare an la 1 octombrie cu prilejul Zilei Internaţionale a Persoanelor Vârstnice.
Am reuşit să-mi tipăresc creaţiile începând cu anul 1999 astfel;
- 1999 - a apărut placheta ,,Alb negru’’ (volum de poezii)
- 2000 - a apărut placheta ,,Nostalgii’’ (volum de poezii)
- 2001 - a apărut placheta ,,Reverii adverse’’ (volum de poezii)
- 2001 - a apărut placheta ,,Valenţe medii’’ (volum de poezii)
- 2002 - a apărut volumul ,,Meditaţii admise’’
- 2004 - a apărut volumul ,,Apogeul metaforic’’
- 2006 - a apărut volumul ,,Agate magice’’
- 2006 – a iniţiat apariţia volumului antologic al poeţilor de pe NET; Spiralele vieţii
- 2007 – a iniţiat apariţia volumului antologic al poeţilor de pe NET; Drumurile vieţii
- 2008 – selecţionat în volumul antologic; Freamăt de dor la Editura 3D.
- 2008 - a apărut volumul ,,Mirajele albastre’’ la Editura Promarketing Reşiţa
- 2008 - iniţiază apariţia volumului antologic a 19 poeţi de pe NET; Mirajele vieţii, apărut la Suceava.
- 2009 - iniţiază apariţia volumului antologic a 19 poeţi de pe NET; Izvoarele vietii, apărut la Suceava.
- 2009 - selecţionat în volumul antologic; Universul bucuriei - Suceava.
- 2010 - a iniţiat apariţia volumului antologic al poeţilor de pe NET; Speranţele vieţii, care a apărut la Suceava în anul 2010
- 2010 - a apărut volumul ,,Armonii majore’’ – poezii şi alte scrieri

Începând cu anul 1999 participă la toate ediţiile Zilelor Culturii la Moldova Nouă, prezentându-şi volumele tipărite publicului larg, dar şi invitaţilor acestor manifestări anuale.
În 8 august 2002, Consiliul Local al comunei Buneşti, judeţul Suceava mi-a acordat titlul de „Cetăţean de onoare” al acestei comune.
În februarie 2002 am fost invitat de către regretatul poet Ion CHICHERE, la Cenaclul Semenicul din Reşiţa, unde am susţinut o seară de poezie împreună cu membrii acestui cenaclu.
Am avut diverse colaborări, începând din 1994, la ziarul „TIMPUL” din Reşiţa, în apărarea intereselor şi drepturilor pensionarilor, ca şi a tuturor persoanelor defavorizate. De asemenea colaborez şi la postul de radio Timişoara, cu realizatorii emisiunii „Vârsta a Treia”.
Am colaborat şi la ziarul „Poştaşul”, cât şi la alte publicaţii.
- 2008 colaborări la ziarele Săptămânalul Clisurii Drobeta Turnu Severin şi Vocea Clisurii din Moldova Nouă.
Întrând în rândul NET-iştilor, activitatea mea a fost mult uşurată prin răspândirea cu repeziciune a scrierilor personale, dar şi încurajarea celorlalţi autori tineri, şi mai puţin tineri, căutând să le promovez creaţiile pe diverse site-uri, dar şi prin volumele antologice menţionate.
Am publicat şi public în continuare pe diverse site-uri culturale de pe Internet creaţiile mele mai vechi şi mai noi.
avatar
Mihai LEONTE

Mesaje : 147
Data de inscriere : 05/04/2011
Varsta : 76
Localizare : Moldova Noua ROMANIA

Sus In jos

Sunt multumit...autor Mihai LEONTE

Mesaj Scris de Mihai LEONTE la data de Dum Apr 10, 2011 3:45 am

SUNT MULŢUMIT

Sunt deosebit de mulţumit că sunt locuitor al oraşului Moldova Nouă. Aici am ajuns să-mi îndeplinesc nişte visuri. Mi-ar fi greu să le enumăr acum. Voiam să adun ceva bani, să-mi întemeiez o familie, să am copii. Nu am ajuns să adun bani, dar m-am căsătorit şi soţia mea mi-a dăruit şi copiii pe care îi aşteptam mai mult decât îşi poate dori un părinte, adică un băiat şi o fată. Anii s-au scurs mi-am dorit să ajung maistru, am ajuns, iar după ani de muncă chiar maistru principal miner, funcţie şi titlu cu care am ieşit la pensie în 1990.
Pensionar fiind am luptat să înfiinţez o asociaţie a pensionarilor şi astfel am fost unul dintre iniţiatorii şi fondatorii Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Moldova Nouă, cu care am aderat în 1994 la Uniunea Generală a Pensionarilor din România.
Nu credeam că voi ajunge să-mi tipăresc poeziile scrise în anii tinereţii. Păstram acele caiete cu peste 600 poezii pentru cine ştie când! Am reuşit să tipăresc câteva plachete, iar în anul 2002 am tipărit primul volum cu ISBN, apoi au urmat altele cu noi creaţii recente. Anii au trecut şi când alţii au abandonat lupta, eu parcă acum încep să trăiesc viaţa pe deplin.
În viaţa oraşului Moldova Nouă, unde locuiesc din anul 1969, m-am implicat intens, iar din anul 1981 am devenit administratorul unei asociaţii de locatari până după revoluţie. Din anul 1976 m-am înscris în asociaţia filateliştilor din România cercul filatelic Danubius din Moldova Nouă. În anul 1992 am candidat pentru Consiliul Local devenind consilier local independent, iar după aceea Consilier Judeţean Independent de Caraş-Severin. Datorită muncii cu pensionarii conducerea oraşului a acordat Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor sprijin începând cu regretatul Primar Mihai CĂRĂBAŞ 1992-1996, Inginer Iacob CHIŞĂRĂU 1996-2000; Inginer Matei LUPU 2000-2008 şi de actualul Primar Doctor Inginer Ion CHISĂLIŢĂ.
În plan personal am fost sprijinit de Primăria şi Consiliul Local Moldova Nouă pentru tipărirea volumelor; APOGEUL METAFORIC 2004, MIRAJELE ALBASTRE 2008 , ARMONII MAJORE 2010.
Volumul de faţă MEMORII ACCESIBILE 2011, este de asemenea sponsorizat de Primăria şi Consiliul Local al oraşului Moldova Nouă.
Sunt mulţumit că intrat în anul şaptezeci şi unu al vieţii mele mai am visuri şi planuri de viitor. Cu acea credinţă că trebuie să lupt, voi continua să muncesc pentru pensionari, să scriu pentru a da lumii gândurile mele simple.
Mulţumesc celor care mă susţin; familie, prieteni, autorităţi locale.

Mihai LEONTE un om al planetei PĂMÂNT.
*
avatar
Mihai LEONTE

Mesaje : 147
Data de inscriere : 05/04/2011
Varsta : 76
Localizare : Moldova Noua ROMANIA

Sus In jos

Viata o scoala continua...autor Mihai LEONTE

Mesaj Scris de Mihai LEONTE la data de Vin Apr 15, 2011 8:11 am

VIAŢA O ŞCOALĂ CONTINUĂ

Cuvânt înainte la Cartea de Onoare a Şcolii din satul Petia,
donată de poetul Mihai LEONTE

Fiecare dintre noi, care azi ştim carte am trecut printr-o şcoală. Acei care ne-au îndrumat în buchisirea slovelor au fost învăţătorii. De aici, din şcoală porţile lumii au început să se deschidă pentru fiecare dintre noi. Unii au reuşit datorită valorii individuale, alţii cu sprijin material mai consistent au mers mai departe urcând trepte mai înalte spre perfecţionare. Oriunde au ajuns, cred că în suflet şi-au păstrat emoţiile şi bucuriile primilor ani de şcoală.
Chiar dacă există fel şi fel de păreri despre şcoală, trebuie ca întotdeauna să căutăm a ne instrui, pentru a ne fi nouă de folos în primul rând şi apoi să ne integrăm în societate pentru a fi de folos şi celor din jurul nostru.
Gândurile noastre să fie în jurul celor care ne-au îndrumat primii paşi în şcoală şi viaţă.
La rândul nostru avem obligaţia să ne educăm propriile noastre odrasle (copiii), astfel continuând un ciclu perpetuu al vieţii. Cei sârguincioşi, cei muncitori vor avea doar satisfacţii în drumul vieţii, plin însă şi de greutăţi.
Şcoala începe în clasa I-a şi se termină la sfârşitul vieţii.
Filosoful latin Seneca a lansat ideea că; ,,şi bătrânii trebuie să înveţe”. De aici tragem concluzia că viaţa este o şcoală continuă.

Un elev continuu
LEONTE Vasile Mihai
Născut 19 ianuarie 1941
in satul Petia, comuna Buneşti
Judeţul Suceava
*
avatar
Mihai LEONTE

Mesaje : 147
Data de inscriere : 05/04/2011
Varsta : 76
Localizare : Moldova Noua ROMANIA

Sus In jos

Mihai LEONTE - viaţa ca literatură...autor Al. Florin ŢENE

Mesaj Scris de Mihai LEONTE la data de Sam Apr 16, 2011 11:53 pm

Mihai LEONTE - viaţa ca literatură

Pentru a scrie despre viaţa şi opera poetului Mihai LEONTE ne-ar trebui un top întreg de hârtie, fiindcă cei şaptezeci de ani pe care îi împlineşte sunt încărcaţi de evenimente, fapte şi gânduri, toate constituindu-se în personalitatea unui om dăruit oamenilor.
Născut în Buneştii Sucevei în iarna anului 1941, într-un ianuarie geros la fel ca evenimentele dureroase pentru neamul românesc, ce se anunţau, Mihai LEONTE urmează diferite şcoli, pe măsura posibilităţilor de atunci ale părinţilor Vasile şi Elena Jăniţa LEONTE, obţinând “ Diploma de maiştri” în 1969 şi cea de bacalaureat în 1972.
Pe firul timpului derulat de pe mosorul existenţei sale sunt marcate importante evenimente demne de reţinut: în 1967 se căsătoreşte cu Ana Martinovici, fiindu-i alături şi la bine şi la greu, în 1976 a devenit membru al Asociaţiei Filateliştilor din România, unde a avut diferite funcţii de conducere. În 1992 a fost ales consilier judeţean de Caraş-Severin, ca independent, la fel, în acelaşi an, consilier al oraşului Moldova Nouă. Urmare diversului evantai de preocupări Mihai LEONTE a primit titlul de Cetăţean de Onoare a comunei Buneşti, judeţul Suceava unde s-a născut în anul 2002.
Datorită înclinaţiei sale de aşi exprima sentimentele şi vibraţiile eu-lui în versuri, încă de pe timpul când se afla la Turda, frecventând cenaclul literar ,,Pavel Dan“ şi publicând primele versuri în ziarul ,,Turda Nouă“ poetul îşi adună creaţiile literare în volumul ,,Apogeul metaforic “, publicat la o editură din Reşiţa în anul 2004, iar în 2010 publică volumul”Armonii majore “. An în care, datorită activităţii sale pe tărâmul literar şi publicistic este primit în Liga Scriitorilor din România.
Poetul este conştient că orice frumos are şi valoare morală. Poate nu serveşte eticii sociale, dar creează ethos. Frumosul purifică, descătuşează, chiar şi atunci când este strigăt de disperare. Îl exprimă pe Mihai LEONTE, cel care îşi găseşte corespondenţa în ceea ce spunea filozoful grec Constantin TSATOS ”Omul de cultură este copilul durerii. Tot ce are mai frumos în el s-a născut cu durere, din durere. La rădăcina fiecăreia din ideile sale se găseşte o rană. Fie că şi-a consacrat viaţa ştiinţei, fie artei, şi una şi alta îi amintesc de rana care înseamnă începutul rodniciei “.
Poetul este un romantic, un iubitor al poeziei clasice prin care îşi exprimă sentimentele. Fiind sedus de himera clasicităţii, poetul nu prea este dispus să-şi însuşească achiziţiile liricii contemporane, preferând experienţa înaintaşilor, vizibilă nu atât în substanţa viziunii, cât în prozodia incantatorie, cizelată, aproape narcisiacă:”Nu-mi
Scoate din mine iluzia supremă/ Că tu eşti muritoare, când eu te cred eternă “( Nu vreau ). O voluptate irepresibilă a rostirii şi o dicţie impecabilă împing poezia lui Mihai LEONTE către discursul muzical în care par a se fi strâns cele mai incitante ritmuri. Clasicismul prozodic al versurilor e însă mai degrabă o formă de îmblânzire a convulsiilor lăuntrice, un act de exorcism. Poetul are capacitatea de a da carnaţie obsesiilor, de a le închide în versuri rafinate şi eclatante. Poezia acestuia dă impresia reală de precizie a monturii lirice. Scenariul liric este original şi bine pus la punct. Universul liric întemeiat, uneori, pe simboluri ale purificării şi renaşterii spirituale dar şi pe o recuzită livrească este împrumutată din fondul cultural arhaic.
Opera poetică de până acum publicată în cărţi, antologii şi mai ales în revistele de pe internet ne convinge că eul lui Mihai LEONTE reverberează pe aceeaşi lungime de undă cu emisia lirică.
Păcat că vremea trece şi viaţa, chiar şi a unui poet, se încadrează în ceea ce spunea Monseniorul Vladimir GHIKA:,,Omul este una dintre făpturile care se alcătuiesc cel mai încet şi care trec cel mai repede “.
În acest moment aniversar îi urez poetului Mihai LEONTE mulţi ani cu sănătate şi inspiraţie, pentru a ne bucura în continuare de frumuseţea versurilor sale.

Al. Florin ŢENE
Preşedintele Ligii Scriitorilor din România
avatar
Mihai LEONTE

Mesaje : 147
Data de inscriere : 05/04/2011
Varsta : 76
Localizare : Moldova Noua ROMANIA

Sus In jos

Re: Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...

Mesaj Scris de Ovidiu Raul Vasiliu la data de Dum Apr 17, 2011 12:21 am

Felicitări pentru îndelungata şi bogata dumneavoastră activitate literară şi publicistică! Cu respect şi preţuire, Ovidiu Raul Vasiliu
avatar
Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaje : 956
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 42
Localizare : Iasi

Sus In jos

Re: Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...

Mesaj Scris de Marioara Visan la data de Dum Apr 17, 2011 12:40 am

Ma simt onorata domnule Leonte pentru comentariul postat pe pagina mea, eu scriu doar ce simte sufletul meu, fara a avea pretentia sa numesc poezie ceea ce scriu, sunt doar asa cum am scris in titlu, boabe de roua din sufletul meu, cu respect pentru fabuloasa dumneavoastra activitate literara, Mara.

_________________

avatar
Marioara Visan

Mesaje : 551
Data de inscriere : 17/03/2011
Varsta : 61
Localizare : Iaşi

Sus In jos

Re: Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...

Mesaj Scris de Mihai LEONTE la data de Dum Apr 17, 2011 12:58 am

La randul meu va multumesc pentru cuvintele de prietenie pe care mi le-ati adresat.
Sper intr-o colaborare mei intensa.
avatar
Mihai LEONTE

Mesaje : 147
Data de inscriere : 05/04/2011
Varsta : 76
Localizare : Moldova Noua ROMANIA

Sus In jos

Re: Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...

Mesaj Scris de Marioara Visan la data de Dum Apr 17, 2011 1:10 am

Cu drag

_________________

avatar
Marioara Visan

Mesaje : 551
Data de inscriere : 17/03/2011
Varsta : 61
Localizare : Iaşi

Sus In jos

Interviu cu poetul Mihai LEONTE...Georgeta NEDELCU Craiova

Mesaj Scris de Mihai LEONTE la data de Mier Apr 20, 2011 6:03 am

Interviu cu poetul Mihai LEONTE

Interviu realizat de poeta şi scriitoarea

Georgeta Nedelcu - Craiova, 2010

Exclusiv în Revista Constelaţii Diamantine nr 5

http://www.scribd.com/doc/47233076/Constelatii-diamantine-nr-5-2011

Cred că lipsa de rigurozitate o găsim în toate domeniile, datorită vremurilor în care trăim. E influenţa mare a progresului tehnologiei în detrimentul spiritului. E forţa Internetului în detrimentul bibliotecii. Ce va rămâne, vom vedea.

Geta NEDELCU: Care sunt rădăcinile dumneavoastră poetice?

Mihai LEONTE:

Nu pot să spun că am rădăcini poetice. Cum spune zicala; Tot românul s-a născut poet! Cât adevăr conţine această zicală nu aş putea preciza. De consemnat este că verişoara mea primară Elena ANDRIEŞ, supranumită poeta de la Rădăşeni a scris şi scrie şi acum la 82 ani poezii, fiind născută în anul 1929. Cred că am avut ceva în sânge, căci am început să scriu scrisori încă din clasele primare. În şcoala profesională am fost solicitat să scriu texte pentru brigada artistică a şcolii. Asta a însemnat pentru mine un imbold. Prima poezie consemnată este MAMA, datată 1958. Pe atunci scriam pentru colegi diverse creaţii sub formă de acrostih sau epigrame. Profesorul meu de limba română IACOB Marin zis Gorjanul, avea mare încredere în mine şi odată mi-a spus că s-ar putea să devin poet!
După admiterea mea în liceu am început o activitate literară mai intensă. Multe din creaţiile mele poetice au fost scrise pe maculatoarele din liceu. Eram abonat le revistele literare ale anilor 1960, precum Gazeta literară, Luceafărul din Bucureşti, Tribuna şi Steaua din Cluj. Profesorul de limba română mă aprecia pentru munca mea.

Geta NEDELCU: În ce an aţi debutat şi cu ce anume?

Mihai LEONTE:

Am debutat în anul 1963 cu poezia ARTIST ÎN MINERIT în ziarul Turda nouă din Turda, fiind membru al Cenaclului literar Pavel Dan din Turda. Primul caiet tipărit l-am realizat în anul 1999 cu sprijinul a două persoane; inginerul geolog Mihail IONESCU şi patronul Marian COCEAN. Domnul IONESCU mă ştia că scriu şi discutând cu mine mi-a spus să-i aduc caietele mele cu poezii şi să realizăm un caiet. Astfel a ieşit de sub tiparul domnului Marian COCEAN caietul ALB-NEGRU 1999. De ce acest titlu? Pentru că voiam să arăt că între lumina zilei şi întunericul minei nu sunt diferenţe! Au urmat alte caiete, astfel că în anul 2002 am reuşit să tipăresc volumul cu CIP MEDITAŢII ADMISE, au urmat altevolume; APOGEUL METAFORIC 2004, AGATE MEGICE 2006, MIRAJELE ALBASTRE 2008 ŞI ARMONII MAJORE 2010.

Geta NEDELCU: Care sunt principalele teme pe care le abordaţi?

Mihai LEONTE:

Aşa după cum aţi constatat din citirea creaţiilor mele, am abordat temele vieţii cotidiene, începând de la cele care au legătură cu viaţa de familie care parcurge eşalonat etapele vieţii. Creaţiile mele sunt un fel de enciclopedie cronologică prin care trece fiecare persoană, parcurgând drumurile vieţii. Surprinzătoare pentru mulţi cititori au fost creaţiile mele despre minerit. Unii chiar mi-au spus că sunt nebun, că scriu atât de frumos despre o meserie atât de grea şi pe deasupra hulită în ultima vreme.
PAŞII MINERULUI…autor Mihai LEONTE

Îmi cânt în continuare meseria,
Practicată în lumea fără cer,
Voi păstra în suflet nostalgia,
A întunericului plin de mister!

Geta NEDELCU: Experienţa de viaţă a scriitorului este un concept depăşit?

Mihai LEONTE:

Experienţa de viaţă a unui scriitor este un factor foarte important. Desigur că pot exista scriitori de birou, dar aceştia vor avea un anumit enunţ a ceea ce scriu. Marii scriitori din orice literatură au avut parte de experienţe de viaţă diferite. Aş exemplifica doar pe Jack LONDON, dar desigur sunt mulţi alţii.

Geta NEDELCU: Cum procedaţi pentru a ajunge de la o foaie de hârtie albă la un poem finalizat?

Mihai LEONTE:

Dacă am inspiraţie este simplu, textul curge de la sine. Atunci când urmăresc o anumită temă lucrez mai mult, datorită faptului că doresc să ajung la ceea ce mi-am propus. În general ceea ce am scris la început nu a fost prea elaborat. După ce am început să tipăresc scrierile mele am început să fiu mai exigent ca formă şi ca ideologia scrierilor.

Geta NEDELCU: Ce-a mai rămas durabil ca moralitate, ca mod de a fi al ţăranului român? Satul - un mit condamnat să dispară?

Mihai LEONTE:

Nu vreau să citez pe nimeni în privinţa discuţiei despre satul românesc. În mediul rural s-au produs mari schimbări din multe puncte de vedere. Despre moralitatea ţăranului român pot discuta sociologii care studiază acest subiect. Trăind în mediul muncitoresc din tinereţe, am pierdut marea legătură cu satul. Mi-am păstrat în sufletul meu satul natal aşa cum l-am cunoscut în copilărie. Cineva din satul meu Petia îmi trimite fotografii cu imagini actuale pe care le postez pe oriunde se poate. Satul românesc nu va dispare consider eu, ci dimpotrivă el se va redresa datorită acelor români care văd în viaţa rurală un nou paradis. Căci concluzionând; Satul trebuie să fie un adevărat Paradis. De ce nu ar fi? Tema întrebării este destul de largă, mă limitez la mai puţin!

Geta NEDELCU: Cum reacţionează cititorul la poeziile dumneavoastră?

Mihai LEONTE:

Reacţii la creaţiile mele au fost şi sunt destule. Pro şi contra. Cele contra sunt de natură mai mult tehnică să-i zicem. Pentru faptul că nu respect anumite canoane ale poeziei clasice.
Impactul cititorului cu poeziile mele l-am remarcat ca fiind unul pozitiv. Asta fiindcă de cele mai multe ori cititorul se regăseşte în creaţiile mele. În plus am descoperit pe diferite bloguri, selecţionate poezii ale mele, puse ca moto-uri sau chiar ca reclame. Asta mă face să fiu extrem de mulţumit, fiindcă moto-ul meu este; Voi fi foarte fericit dacă cineva îmi va recita un singur vers. În volumele mele tipărite am selecţionat ce au comentat unii dintre cititori care nu m-au cunoscut decât doar prin scris. La aniversarea mea de 70 ani voi scoate un caiet cu mare parte din aceste mesaje, care sunt deosebit de emoţionante, pentru oricine le citeşte, dar mai ales pentru autor.

Geta NEDELCU: Inima este un profet pentru scriitor?

Mihai LEONTE:

Se prea poate! Oare inima poate citi viitorul? Întrebarea are un substrat enigmatic! Dacă din 1958 de la consemnarea primei mele poezii rămasă şi până în anul 2010 am parcurs diverse etape în creaţiile mele, ce pot spune? Că inima a avut un impact anume? Inima vibrează la diverse evenimente, care nu se ştie ce vor deveni în viitor! Profeţiile, destinul, sunt enigme pe care mulţi astrologi încearcă să le dezlege! Nu pot da un răspuns concret.

Geta NEDELCU: Vă plac scriitorii clasici ai literaturii române? Ce spaţiu aţi rezerva lui Eminescu, Goga, Arghezi, Gala Galaction, ş.a, într-o posibilă Istorie a literaturii româneşti de la început până în zilele de azi?

Mihai LEONTE:

Cine iubeşte literatura desigur că va iubi şi scriitorii români. Clasicii literaturii româneşti au cucerit inimile cititorului român dar şi ale celui universal. A face un clasament şi a desemna pe cineva ca fiind cel mai bun, ar fi o mare eroare a cuiva, indiferent cine este acel personaj. Fiecare cititor îşi păstrează în sufletul său pe scriitorul care a scris acele evenimente specifice fiecărui individ în parte, dar şi fiecărui loc. Oricare cititor îşi va stabili propriul clasament!

Geta NEDELCU: Astăzi, cei care vor să devină scriitori, li se pun numai piedici pentru a nu evolua. Sunt ignoraţi, nu li se întinde nici o mână . Există un egoism cumplit şi devorator al artiştilor. Ce puteţi să spuneţi despre acest lucru? Ce „ efect” produce invidia literară? Cum se manifestă ea astăzi?

Mihai LEONTE:

Pentru a ajunge scriitor îţi trebuie să ai mai mulţi factori de partea ta. Dacă ai talent poţi să ajungi destul de sus. Trebuie însă să ai o susţinere financiară. Fără această susţinere vei rămâne un necunoscut. Internetul a scos pe mulţi din anonimat. Despre invidia colegilor din artă şi literatură se poate vorbi mult. Dar nu eu sunt cel care este indicat să vorbească despre asta. Sunt iniţiatorul acelui ciclu de volume antologice dedicate vieţii; Spiralele vieţii 2006, Drumurile vieţii 2007, Mirajele vieţii 2008, Izvoarele vieţii 2009 şi Speranţele vieţii 2010. În aceste volume au debutat mulţi autori anonimi, care ulterior s-au ridicat mult. Invidia literară o simt prin multe artere pe internet, dar personal nu sunt adeptul invidiei. Pe cât mi-a stat în puterile mele am căutat să sprijin şi să dau sfaturi tinerilor sau diverşilor colegi. Bineînţeles celor care au dorit asta!

Geta NEDELCU: Literatura clasică va rezista secolului XXI? Prin ce?

Mihai LEONTE:

În modul cel mai cert literatura va merge în viitor. Clasicismul va fi punctul de reper pentru orice autor indiferent când va crea o nouă operă.

Geta NEDELCU: Vă place Emil Cioran? Citirea capodoperelor lui, ce sentiment vă creează?

Mihai LEONTE:

Pe Emil CIORAN l-am descoperit destul de târziu şi nu credeam că va avea un impact asupra mea şi totuşi am constatat că pot învăţa multe. Am preluat un citat din opera acestui filosof; Rolul nostru este de a întoarce viaţa pe toate părţile, inspirând o veşnică ispită de a exista.
Asta mi-a dat sentimentul că orice individ este obligat prin conştiinţă să nu abandoneze lupta cu viaţa.

Geta NEDLECU: Scriitorul e conştient de degradarea în care se află lumea contemporană, în pofida spectacolului din ce în ce mai colorat care ne asaltează de la o zi la alta. Care ar trebui să fie condiţia socială a artistului, azi? Care este menirea scriitorului, exprimată atât în ceea ce face cât şi în ceea ce teoretizează?

Mihai LEONTE:

La această primă întrebare ar trebui să evit răspunsul, dar voi încerca să spun că din totdeauna s-au creat spectacole pentru ca mulţimea să aibă o distracţie fie mai bună sau mai puţin bună!
Condiţia socială a artistului a fost şi a rămas una precară în toate epocile istorice. Asta fiindcă din diverse motive artistul adevărat a fost ignorat. Cazuri ca exemplu sunt multiple. Voi preciza doar două; Vincent van GOGH şi Mihai Eminescu.
Menirea scriitorului în general este aceea de trimite în viitor realitatea din vremea în care a trăit. Unii reuşesc să realizeze acest lucru cu mijloace artistice.

Geta NEDELCU: Cel care lucrează artistic înseamnă că face artă cu măiestrie, cu seriozitate şi profesionalism. În zilele noastre, mai există vreo lucrare făcută artistic sau totul a luat locul esteticului?

Mihai LEONTE:

Această temă este destul de dificil de abordat având în vedere că eu sunt un amator, nu sunt nici critic de artă. Ca simplu observator pot discerne că cei care vor să realizeze ceva pentru viitor se luptă să-şi pună în valoare tot potenţialul artistic prin seriozitate şi profesionalism. Desigur că există lucrări care dau dovadă de gust artistic, dar şi rateuri.

Geta NEDELCU: Au existat vreodată momente când aţi fi vrut să abandonaţi?

Mihai LEONTE:

Nu ştiu la ce vreţi să vă referiţi ca abandon? Dacă e vorba despre lupta cu viaţa, nu am avut nici cel mai minor gând de a abandona. Dacă însă e vorba despre scris, problema aceasta a fost acceptată tacit. Nu am scris aproape nimic din 1967 şi până în anul 2000! Prin 1997 chiar am vrut să distrug tocmai caietele mele cu cele peste 800 de poezii. Desigur că nu toate aveau calitatea necesară, însă trebuie să spun că multe au rămas neschimbate şi au plăcut cititorilor.

Geta NEDELECU: Cum vă promovaţi mai eficient cărţile pe care le scoateţi?

Mihai LEONTE:

Modalitatea de promovare cea mai simplă este INTERNETUL.

Geta NEDELCU: Poezia, în general, este respiraţia lui Dumnezeu pe pământ! Scrieţi poezie religioasă cu uşurinţă sau e mai greu de scris decât o poezie obişnuită? Ce capodopere din literatura religioasă îmi puteţi da ca exemplu?

Mihai LEONTE:

Dacă Divinul Creator ne-a înzestrat cu darul de a scrie poezie nu înseamnă că trebuie să scriem numai pe această temă. Creaţiile mele religioase sunt puţine, însă redau ceea ce simte sufletul meu pentru divinitate, pe care o percep ca pe ceva deosebit de intim. Singura capodoperă religioasă care am reţinut-o este; Cântarea cântărilor a lui Solomon, din Biblie.

Geta NEDELCU: Vă place Coşbuc? Prin ce credeţi că este poezia lui George Coşbuc modernă şi de actualitate?

Mihai LEONTE:

În general poeţii clasici români sunt acceptaţi şi citiţi cu deosebită plăcere. Referindu-ne la George COŞBUC nu prea cred că sunt mulţi cei care să nu le placă acest poet care a fost supranumit ,,poetul ţărănimii”.
Nu pot spune că poezia lui COŞBUC este modernă, dar că este de actualitate în viaţa satului românesc sunt de acord.

Geta NEDELCU: Sunteţi fericit? Dacă, da, ce vă face azi fericit?

Mihai LEONTE:
Răspunsul la această întrebare îl am pregătit din 1964 vreau să-l păstrez intact;

SUNT FERICIT…autor Mihai LEONTE

Sunt fericit că n-am reacţii
Că sufletul nu mi-i împărţit
În numere abstracte sau în fracţii
Doresc să fiu mereu tot fericit.

Dar fenomenul fericirii este foarte aleatoriu. Totul depinde de starea fiecărui individ în parte.
„Viaţa e o luptă necurmată: unii sunt fericiţi mai devreme, alţii mai târziu, iar alţii niciodată.”
EURIPIDE; poet grec: 480 – 404 î.e.n.

Geta NEDELCU: În încheiere, vă mulţumesc pentru acest interviu, cât şi pentru sinceritatea dumneavoastră şi vă doresc să publicaţi cât mai multe cărţi, iar dacă aveţi posibilitatea să ajutaţi cât mai mulţi oameni pentru a ajunge scriitori de calitate, să nu precupeţiţi nici un efort în acest scop.
avatar
Mihai LEONTE

Mesaje : 147
Data de inscriere : 05/04/2011
Varsta : 76
Localizare : Moldova Noua ROMANIA

Sus In jos

Re: Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...

Mesaj Scris de Admin la data de Mier Apr 20, 2011 6:57 am



avatar
Admin
Admin

Mesaje : 377
Data de inscriere : 16/03/2011
Localizare : IAŞI

http://www.universulprieteniei.org

Sus In jos

Re: Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...

Mesaj Scris de Marioara Visan la data de Vin Apr 22, 2011 6:53 am




Cu respect va urez de Sfintele Sarbatori Pascale ca Lumina Invierii sa va aduce in suflet si in viata armonie si caldura iubirii divine, cu drag din drag Mara.

_________________

avatar
Marioara Visan

Mesaje : 551
Data de inscriere : 17/03/2011
Varsta : 61
Localizare : Iaşi

Sus In jos

SARBATORI FERICITE!

Mesaj Scris de axinteviorica la data de Vin Apr 22, 2011 7:37 am

avatar
axinteviorica

Mesaje : 41
Data de inscriere : 17/04/2011
Varsta : 67
Localizare : Romania , Transilvania

Sus In jos

MEMORII ACCESIBILE 2011...autor Mihai LEONTE

Mesaj Scris de Mihai LEONTE la data de Dum Mai 08, 2011 2:58 am

Volumul MEMORII ACCESIBILE 2011 care conţine atât poezie dar şi proză este tipărit.
Cei care doresc îl pot solicita autorului Mihai LEONTE printr-un email.
Volumul se mai găseşte în unele librării din Timişoara.
A fost numit MEMORII ACCESIBILE fiindcă volumul are circa 100 pagini versuri, dar şi peste 100 pagini de proză.



avatar
Mihai LEONTE

Mesaje : 147
Data de inscriere : 05/04/2011
Varsta : 76
Localizare : Moldova Noua ROMANIA

Sus In jos

Accident minier subteran!...autor Mihai LEONTE

Mesaj Scris de Mihai LEONTE la data de Dum Mai 08, 2011 3:56 am

ACCIDENT MINIER SUBTERAN CARE PUTEA FI EVITAT!

Ceea ce am să vă povestesc este strict autentic. Ca maistru de revir şi conducător de schimb ca maistru principal în acea zi nu vedeam prilejul de a se întâmpla ceva deosebit. Abatajele îşi avea programele stabilite, iar locurile de muncă auxiliare nu prezentau riscuri. Am verificat locurile de muncă din revirul meu. La un abataj unde se făcea pregătirea pentru coborârea la un nou nivel de producţie am observat că la nivelul superior care trebuia abandonat situaţia devenise incertă. Mi-am continuat controlul şi am avertizat echipa care ataca noul nivel să urmeze întocmai prescripţiile tehnice deoarece roca era instabilă în stratul de steril, constituit din aşa zisele banatite. Am scris indicaţiile tehnice care trebuiau urmate pentru a mă asigura că ele vor fi respectate în caietul abatajului dar şi în carnetul meu de maistru. Minerul şef de schimb era un miner cu experienţă şi un executant bun. Pentru siguranţa altor categorii de muncitori auxiliari m-am întors pe calea de acces pe unde se circula în mod normal. Am luat cu mine un muncitor care să blocheze calea de acces prin clasicul semn CRUCE de lemn instalat pe unde se putea circula. M-am întors la atelierul mecanic subteran pentru a-i avertiza pe meseriaşi să nu se mai deplaseze pe acel traseu. Eram schimbul întâi şi toată acţiunea mea se încheia în jurul orei 11 am. Pentru mine totul decurgea normal ca şi pentru personalul productiv. După ora 12 dimineaţa eram anunţat că se produsese un accident fără să mi se precizeze cu exactitate locul evenimentului. M-am deplasat la un abataj care era posibil să se fi întâmplat un eveniment. Aici aveam să aflu unde se întâmplase accidentul. M-am întors cu mare grabă spre abatajul indicat. Ce se întâmplase? Cu toată interdicţia şi dispoziţia scrisă un lăcătuş s-a aventurat pe traseul INTERZIS. Astfel că fără să ţină cont de noile condiţii s-a deplasat pe acel traseu. Având trusa cu scule din dotare cu el, nu şi-a calculat bine că din mers poate atinge un stâlp care avea să fie cauza accidentului. Astfel că s-a produs o surpare a sistemului de susţinere de stâlpi şi grinzi din lemn atrăgându-l şi pe respectivul meseriaş în surpare. Nu ar fi fost ceva grav, însă după surpare meseriaşul a fost imobilizat de un bandaj de lemn care i-a fixat piciorul lângă alt stâlp de lemn. Ajuns la faţa locului mi-am dat seama de situaţia creată. Între timp venise la faţa locului şeful de raion inginerul miner Vasile CĂPRAR, care cunoştea topografia obiectivului şi ordinele date au fost benefice. Personal m-am implicat în salvarea captivului lăcătuş împreuna cu şeful de brigadă. Am reuşit să ne apărăm de căderile de roci care continuau să cadă aruncând nişte table de burlane deasupra surpării pentru a ne proteja noi şi cel surprins. La nivelul inferior minerul şef de schimb extrăgea o mare parte din roca surpată creând astfel dislocarea rocii care îl ţinea captiv pe meseriaş. După circa una oră de muncă am reuşit să-l scoatem pe meseriaş din zona periculoasă trimiţându-l spre suprafaţă pentru îngrijiri medicale. A scăpat totuşi cu viaţă datorită mai multor oameni care şi-au riscat propria viaţă. Acest accident putea fi evitat dacă respectivul meseriaş nu IGNORA mai multe reguli tehnice. Respectivul a ieşit la pensie. dar asupra sănătăţii personale acel accident a avut o influenţă nefastă. Pentru mine ca maistru avea să fie una dintre experienţele nedorite. La rândul meu şi eu am ieşit la pensie fără alte incidente sau accidente care să mă fi marcat sau care să fi marcat sau prejudiciat pe alţii.
Episodul acesta trebuia să fie povestit cititorilor mei pentru a şti ca a fi pensionar din funcţia de maistru nu este chiar simplu şi uşor. Divinul Creator care mi-a apărat drumul vieţii, m-a apărat şi de această dată pe mine şi pe cei care la rândul meu trebuia să-i apăr.
avatar
Mihai LEONTE

Mesaje : 147
Data de inscriere : 05/04/2011
Varsta : 76
Localizare : Moldova Noua ROMANIA

Sus In jos

Adoptatii...autor Mihai LEONTE

Mesaj Scris de Mihai LEONTE la data de Joi Mai 12, 2011 7:02 am

ADOPTAŢII

Nimeni nu s-a născut în locul dorit. Destinul l-a propulsat pe Planeta Albastră. Totul a venit neanunţat. Destinul nostru, al fiecăruia a fost sau nu definit. Ajunşi la o anumită vârstă putem spune că am avut noroc, sau cum spun filosofii din cele mai vechi timpuri; ACESTA A FOST DESTINUL NOSTRU! Unii au rămas acolo unde s-au născut, dacă acea localitate îi asigura o viaţă normală şi decentă. Alţii au plecat în lume să-şi caute norocul, urmând ceva şcoli de meserii sau chiar mai înalte. În timp ne-am ataşat de o zonă oarecare. Din motive economice sau familiare ne-am stabilit undeva. Unii dintre noi ne-am stabilit în zona Clisura Dunării, fiind aduşi aici de meseria noastră; mineritul!
DA! MINERITUL! Căci zona Clisura Dunării a devenit pe atunci un El Dorado al României prin anii 1960. Auzisem de Leşul Ursului din anii când eram elev la şcoala profesională, aşa cum auzisem şi de Moldova Nouă. Încă de pe băncile şcolii profesionale vorbind cu colegii am zis că voi veni la Moldova Nouă. Dar trebuia să respect un contract de şcolarizare cu întreprinderea minieră care mă şcolarizase. Astfel că o perioadă am lucrat la minele din bazinul Zlatnei; Almaşul Mare şi Haneş. În anul 1962 m-am angajat la mina Baia de Arieş datorită unor condiţii de muncă mult mai bune, dar cu o salarizare destul de inconsistentă pentru minerit. Mina Baia de Arieş era aproape în localitate, căci de la cămin la mină făceam doar vreo 10 minute, ceea ce era destul de puţin în comparaţie cu minele din bazinul Zlatnei unde mergeam cu autobuzul peste 2 ore jumătate, mai trebuia să mergem 3 kilometri prin altă mină. Pe atunci încă lucram alături de deţinuţi şi eram controlaţi la orice gură de mină să nu introducem în special ziare sau reviste din exterior. Fiind tineri căutam să ne pregătim şi să ne realizăm cât de cât. La un an de la instalarea mea în Baia de Arieş am dat examen pentru admiterea la liceul seral. Am intrat în rândul seraliştilor. Nu era chiar uşor să lucrezi în subteran şi să stai seară de seară încă patru ore la cursuri. Problemele erau mult mai grele pentru cei care locuiam la cămin, fiindcă în acei ani nu se găsea pâine la liber, ci numai pe cartelă. Dacă nu erai abonat la cantină, rămâneai fără hrana de seară. Şcoala se făcea şi sâmbăta, aşa că timp liber nu prea aveam. Mai era o problemă a frecventării cursurilor când eram în schimbul doi. Unii şefi de sectoare înţelegeau asta, alţii nu! La Baia de Arieş am avut totuşi parte de şefi buni. Seraliştii eram repartizaţi fie la lucrări care se executau în schimbul întâi, fie la fronturi unde munceam schimbul trei. Am lucrat multă vreme la abatajele frontale de la Stocul Unu. Am fost îndrumat să-mi formez o echipă de armare care acţiona mai mult în schimbul de noapte, astfel că puteam frecventa cursurile liceului seral. Direcţiunea liceului a încercat chiar să ţină cursuri funcţie de schimburile noastre, dar era greu pentru cadrele didactice şi nu a funcţionat.
avatar
Mihai LEONTE

Mesaje : 147
Data de inscriere : 05/04/2011
Varsta : 76
Localizare : Moldova Noua ROMANIA

Sus In jos

ALEGEREA MESERIEI!...autor Mihai LEONTE

Mesaj Scris de Mihai LEONTE la data de Mier Mai 18, 2011 6:20 am

ALEGEREA MESERIEI!...autor Mihai LEONTE

La intrarea în viaţă considerăm că vrem o anumită meserie! Această opţiune fie o alegem singuri, fie ne este sugerată. În cazul meu pot spune că părinţii mei mă voiau agricultor. Din acest motiv când am terminat 4 clase elementare, nu am fost lăsat să merg mai departe la şcoală. După un an de stat acasă la insistenţele directorului şcolii din satul nostru Petia, domnul Agape CASANDRA, am intrat la ciclul 2 cum era pe atunci, adică în clasa a 5 a. La începutul clasei a 7 a din nou am fost oprit să mai merg la şcoală. Atunci am plecat în lume ajungând la Ploieşti. Iniţial am vrut să merg la o mătuşă la Râmnicu Sărat, dar cum m-am urcat intr-o garnitură de cisterne, am adormit şi m-am trezit dimineaţa în rafinăria VEGA din Ploieşti, în toamna anului 1955. Am fost oprit în rafinărie ca ucenic la atelierul AMC, unde aveam posibilitatea să devin ceasornicar sau orice meserie mi-aş fi dorit. Cu toate acestea după un de muncă în rafinărie, aveam să revin acasă la insistenţele tatălui meu. Dar, acum situaţia se schimbase. Nu voiam să mai fiu ţăran, ci îmi doream ceva mai mult. Am plecat din nou către oraşul visurilor mele; Ploieşti. Am început un lung şir de încercări şi experienţe. Şantierul uzinei DERO, ucenic la tinichigerie, adică noi executam tubulatura pentru instalaţiile de aerisire din viitoarele secţii ale uzinei. Dar se pare că nu eram făcut să fiu tinichigiu! Am mai lucrat la şantierul poştei mari din Ploieşti ca muncitor necalificat. Astfel că prin martie am plecat la gostatul din Valea Călugărească unde am muncit toată vara anului 1957. Toamna am intrat la secţia Vinalcool pentru campania de toamnă a vinificaţiei. Câştigam destul de bine însă doar sezonier. Astfel că am plecat la unchiul meu la Turda cu speranţa că îmi voi găsi un loc de muncă pe acolo. Întâmplarea a fost că nu am mai ajuns la Turda ci la şcoala profesională de mineri Zlatna. Şi astfel din ceasornicar, aveam să ajung miner, şi ce a mai urmat după aceea, adică peste 30 ani de minerit!
avatar
Mihai LEONTE

Mesaje : 147
Data de inscriere : 05/04/2011
Varsta : 76
Localizare : Moldova Noua ROMANIA

Sus In jos

Re: Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...

Mesaj Scris de Rodica Rodean la data de Joi Mai 19, 2011 6:36 am

În 18 mai 2011 poetul Mihai LEONTE din Moldova Noua şi-a prezentat volumul MEMORII ACCESIBILE 2011 în faţa Consiliului Local Moldova Nouă în deschiderea şedinţei ordinare de consiliu.

FELICITARI DOMNULE MIHAI LEONTE !!!

Suntem onorati ca sunteti prietenul nostru

_________________
"Cel care este însotit de gânduri nobile nu este niciodatã singur"(Fletcher)
avatar
Rodica Rodean

Mesaje : 1506
Data de inscriere : 16/03/2011
Varsta : 64
Localizare : Iasi

Sus In jos

Re: Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...

Mesaj Scris de Mihai LEONTE la data de Joi Mai 19, 2011 6:39 am

Va multumesc si eu pentru gazduirea pe site-ul dvs.
avatar
Mihai LEONTE

Mesaje : 147
Data de inscriere : 05/04/2011
Varsta : 76
Localizare : Moldova Noua ROMANIA

Sus In jos

Alesii orasului Moldova Noua 2008 - 2012

Mesaj Scris de Mihai LEONTE la data de Joi Mai 19, 2011 6:41 am

ALEŞII ORAŞULUI MOLDOVA NOUĂ 2008 - 2012

Citind un volum scris de un autor care a trăit o întreagă viaţă în acest oraş minier cum este Moldova Nouă, am considerat că este absolut necesar să se cunoască cei pe care cetăţenii au decis să le conducă destinele timp de patru ani. Am solicitat sprijinul domnului consilier local medicul veterinar Ion MARIŞESCU, persoană care o cunosc de peste 30 ani fiind un vechi filatelist şi mare iubitor de flori. Astfel că am hotărât împreună să includ în acest volum scurte prezentări despre aleşii oraşului nostru.
- Actualul primar al oraşului domnul Doctor Inginer Ion CHISĂLIŢĂ este inginer silvic, conducând ani buni Ocolul Silvic Moldova Nouă, dar şi contribuind la împădurirea iazurilor de steril care poluau zona alături de inginerul minier Maria FÎCI, născută TISMĂNARU. Era normal ca locuitorii în marea lor majoritate să opteze pentru a fi primarul oraşului Moldova Nouă. Din dorinţa de autodepăşire şi-a luat doctoratul în silvicultură.
- Viceprimarul oraşului domnul SPOREA GHIŢĂ tehnician mecanic, student în ultimul an la Universitatea Eftimie MURGU din Reşiţa, Facultatea de Drept Administrativ.

Consilierii aleşi ai oraşului Moldova Nouă 2008 – 2012

- BĂLEANU EUGEN Managerul General al Societăţii TV BĂLEANU care asigură transmiterea programelor TV în Moldova Nouă şi Clisura Dunării, dar şi în multe alte localităţi din judeţul Caraş-Severin.
- BÂCLEŞAN CĂTĂLIN economist. Director la Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin.
- BENCZE LADISLAU inginer minier. In prezent este Şeful Agenţiei Romane pentru Dezvoltarea Durabilă a Zonelor Miniere - Moldova Nouă.
- GRECU DAN inginer miner ca formare, dar specializat după 1990 în ingineria economică.
- GUBANDRU NICOLAE patron local, maistru principal miner.
- MĂRCULESCU CLAUDIA profesor de religie. Facultatea de Teologie
- MARIŞESCU ION medic veterinar promoţia 1967 Timişoara. A absolvit ,,Cincinnati Bible College&Seminary" obţinând titlul de Master of Arts in Practical Ministries - Viena 2002.
- NOVICICI MLADEN economist, administratorul SC Dunărea Moldova Noua.
Este cel mai longeviv consilier local, fiind ales în toate legislaturile.
- POPA DRAGA inginer electromecanic, profesor la Grupul Şcolar Moldova Nouă
- STANCIU ŞERBAN maistru principal minier & lider sindical.
- STOICOVICI ION maistru mecanic auto. Decanul de vârstă al consilierilor locali.
- TIUGAN VICTOR GRIG inginer prepararea minereurilor
- TURCIN ILIE Economist
- VASILAŞI IRINEL tehnician mecanic
- VIZITIU VIOREL Universitatea de Medicină şi Farmacie Timişoara. Medic primar, medic de familie în Moldova Nouă, specializat şi în medicina muncii.
- ZABERCA MARIANA, Universitatea de Vest Timişoara, facultatea de fizică. Are studii postuniversitare de informatică.
Am considerat că nu este necesară precizarea coloraturii politice pentru aleşii oraşului.
avatar
Mihai LEONTE

Mesaje : 147
Data de inscriere : 05/04/2011
Varsta : 76
Localizare : Moldova Noua ROMANIA

Sus In jos

Antilopa...autor Mihai LEONTE

Mesaj Scris de Mihai LEONTE la data de Lun Mai 23, 2011 1:53 am

1 ANTILOPA

Matei o cunoscuse pe Antilopa în trenul care mergea de la Cluj spre Câmpia Turzii. O văzuse în gara din Cluj, care la acea oră a după amiezii de toamnă, era destul de pustie. Antilopa era cu echipa de popice care avusese meci la Dej. Fetele din grup erau tinere şi gălăgioase, cum de fapt sunt în general sportivele, adică pline de viaţă. Matei a remarcat-o pe Antilopa dintre cele din echipă, fiind cu părul blond. Da, îi plăceau blondele! La sosirea trenului dinspre Oradea lumea se înghesuise să se urce în vagoane fără să mai fie atenţi la alte amănunte.
Matei îşi găsise repede un loc într-un compartiment, dar lângă el rămăsese un loc liber. În uşa apare Antilopa căutând un loc. Cei de lângă Matei s-au grăbit să-l ofere pe cel liber. Antilopa arăta destul de zveltă ca sportivă, şi foarte atrăgătoare ca persoană feminină. Şi-a scos paltonul din acel material de piele de antilopă, făcându-se lejeră lăsând să i se vadă pieptul bine proporţionat. Desigur că orice tânăr şi-ar fi dorit să o cunoască! Antilopa a scos o carte, un volum albastru din BPT. Din care a început să citească în linişte. Doar o doamnă din compartiment a îndrăznit să o întrebe numele volumului. Imediat s-a început o discuţie pe teme literare. Matei a tăcut o vreme, dar atunci când a considerat că este în temă s-a infiltrat în discuţie. Nu era străin de cărţi şi a putut să rezolve o controversă iscată. Apoi a ieşit să-şi aprindă o ţigară pe coridorul vagonului de clasa a doua. Trenul parcă nu se grăbea târându-şi vagoanele spre tunelele de la Cojocna. La scurt timp a ieşit şi Antilopa, căci colegele ei erau în alt compartiment vecin. I-a cerut lui Matei ca din întâmplare un foc, apoi le-a trimis mici bezele colegelor de echipă. Una dintre ele a ieşit legând o discuţie despre meciul disputat la Dej. Colega Antilopei l-a întrebat pe Matei până unde merge, aşa ca din întâmplare! Când acesta a răspuns că va coborî la Câmpia Turzii, fetele au rămas surprinse oarecum! Şi echipa lor cobora acolo. Tot ca din întâmplare una dintre colegele de echipa a întrebat-o pe Antilopa pe ce strada locuieşte fiindcă vrea să o viziteze acasă. Antilopa i-a spus strada şi numărul casei. Matei a reţinut acest amănunt! Discuţia cu Antilopa nu avea nici o relevanţă deosebită şi nu se conturau bazele unei prietenii viitoare! La coborâre fetele s-au despărţit repede pentru că un autobuz de oraş le aştepta la ieşirea din gară. Matei a rămas pe peronul gării şi urmărea cum Antilopa traversa liniile căii ferate, căci locuia în acel cartier din faţa gării. La un moment dat Antilopa s-a oprit şi a trimis lui Matei o bezea, sărutându-şi două degete şi s-a pierdut în noapte.
La câteva zile de la ajungerea în mica localitate minieră Matei şi-a adus aminte de Antilopa. I-a scris o ilustrată pe adresa auzită de la fete, specificând doar; pentru Antilopa. A rămas foarte surprins când după ceva timp a primit o scrisoare destul de nostima în care se găseau mai multe întrebări referitoare la persoana lui Matei. Astfel a început un schimb de scrisori care s-a terminat brusc prin februarie. Se părea că legătura dintre cei doi nu se vor mai relua vreodată! Şi totuşi pauza avea să dureze câteva luni bune. Cum a fost reluată corespondenţa cu Antilopa, într-un episod viitor.
avatar
Mihai LEONTE

Mesaje : 147
Data de inscriere : 05/04/2011
Varsta : 76
Localizare : Moldova Noua ROMANIA

Sus In jos

Antilopa; Reintalnirea...autor Mihai LEONTE

Mesaj Scris de Mihai LEONTE la data de Lun Mai 30, 2011 6:08 am

2 ANTILOPA; REÎNTÂLNIREA

Revenind dintr-o călătorie cu trenul, Matei a coborât în gara din Câmpia Turzii şi a mers pe aliniamentul căii ferate spre staţia de autobuz care mergea spre Turda. Nu avea nici un fel de bagaj. Putea foarte bine să se urce în autobuzul din spatele gării dar ceva instinctiv l-a dus în cu totul altă parte. Mergând fără să se grăbească, Matei nu era atent şi era gata să dea peste o fată care mergea spre gară. Fata s-a uitat lung la el şi l-a admonestat că nu este atent! Dar s-a oprit din mers şi l-a întrebat dacă nu este el cel cu care a corespondat Antilopa. Matei a rămas oarecum încurcat dar până la urmă a răspuns afirmativ. S-a recomandat ca fiind colegă de laborator cu Antilopa şi căpitanul echipei de popice. Matei a recunoscut-o fiind îmbrăcată cam tot astfel ca o sportivă!
I-a spus lui Matei doar atât; am să-i spun Antilopei că te-am întâlnit şi a plecat grăbită. Ajuns în staţia de autobuz avea să aibă o nouă surpriză, căci ca din pământ a dat nas în nas cu Antilopa. Nu ştia ce hotărâre să ia? Antilopa l-a abordat cu îndrăzneală salutându-l de parcă se cunoşteau de când lumea. Mergea şi ea la Turda, astfel că au mers împreună. Au mers până în centru cu toate că Matei trebuia să coboare în altă staţie. Au decis să meargă la un restaurant cu autoservire căci Matei era flămând fiindcă venise de pe drum! Au găsit o masă mai izolată şi liberă unde au putut să stea mai mult de vorbă. Au mers la standul autoservirii să-şi aducă meniul pe tava de autoservire. După ce au servit masa Matei s-a grăbit să ajungă la trenul Mocăniţă care făcea legătura între Turda şi Abrud pe o distanţă de 100 kilometri pe care o parcurgea în peste 6 ore. Antilopa l-a însoţit şi la gară. Sincer Matei se simţea stingherit
de prezenţa Antilopei fără să-şi dea seama care ar fi motivul acestei reţineri! După ce şi-a cumpărat biletul s-au urcat amândoi într-un vagon al celebrului tren Mocăniţa care urca în inima Munţilor Apuseni însoţit pe aproape întreg traseul de bătrânul Arieş. Cei doi nu găseau subiectul pentru o discuţie amicală. Timpul plecării trenului se apropia şi atunci Antilopa l-a luat de mână pe Matei şi s-a apropiat mai mult de el. S-au îmbrăţişat cu un fel de răceală sărutându-se prima dată. Matei era contrariat totuşi de sărutul neaşteptat al Antilopei. Parcă o voia, parcă nu! Avea aşa un fel de nelămurire în sinea sa! Trenul nu era aglomerat fiind o zi obişnuită de lucru. Avea să se aglomereze când se apropia de Baia de Arieş localitate minieră care capta ca un magnet suflarea de pe valea Arieşului mijlociu de la Sălciua la Abrud.
Matei ajuns la destinaţie şi-a început activitatea de la mină şi la liceu. A treia zi a primit un plic dar şi un aviz telefonic de la Antilopa. Era invitat cât se poate de repede la Turda pentru o întâlnire. Matei i-a spus Antilopei că nu poate veni fiindcă nu are nici concediu şi nici alte recuperări de la mină. Era doar joi şi nu au luat nici o hotărâre comună. Sâmbătă seara Matei era la cursurile liceului seral, când un coleg l-a anunţat că cineva îl caută. Nu i s-a spus cine anume. Mai avea încă o oră de curs. A mers să-l anunţe pe profesorul de istorie să-l învoiască pentru acea oră, după care a mers cu cel care îl anunţase de vizită. A rămas surprins şi mirat să o vadă pe cea care îl căuta; era Antilopa! S-au salutat destul de rece, după care a întrebat-o cu ce ocazie? Antilopa i-a răspuns simplu că a venit să-l vadă. Matei a rămas fără nici un răspuns! Unde să se ducă şi ce să facă cu o fată în miez de noapte? Au rămas discutând în stradă în apropierea ieşirii din liceu. Deja ora se terminase şi colegii l-au înconjurat pe Matei şi pe Antilopa. Norocul era că Matei era liber până luni seara. Un coleg care avea o cameră închiriată în localitate l-a scos din încurcătură şi i-a oferit camera sa până luni, unde putea să-şi ducă oaspetele venit pe neaşteptate. Au mers împreună până la cameră şi colegul a plecat acasă într-un sat vecin unde locuia cu familia sa. Le-a pus la dispoziţie strictul necesar pentru o seară improvizată rămânând ca cei doi să se descurce. Matei a luat-o pe Antilopa şi au mers la restaurantul din localitate mai mult să mănânce ceva şi să-şi facă programul pentru acea noapte pe care nu ştia cum o va petrece!
avatar
Mihai LEONTE

Mesaje : 147
Data de inscriere : 05/04/2011
Varsta : 76
Localizare : Moldova Noua ROMANIA

Sus In jos

Antilopa: Noaptea lunga...autor Mihai LEONTE

Mesaj Scris de Mihai LEONTE la data de Lun Mai 30, 2011 5:31 pm

3 ANTILOPA; NOAPTEA LUNGĂ

Restaurantul localităţii nu era aglomerat, aşa că au găsit o masă liberă unde s-au instalat comod împreună cu colegul care se grăbea să meargă la trenul de noapte. Acesta nu a dorit să servească nimic şi i-a lăsat pe cei doi să poată discuta în linişte. Ospătarul a venit cu promptitudine şi a luat comanda. Matei nu voia să fie nici galant dar nici needucat, astfel că a plătit consumaţia din acea seară. Între timp discuţiile s-au purtat pe tema venirii Antilopei la 80 kilometri după Matei pentru această întâlnire. Antilopa a atacat subiectul foarte deschis. I-a spus lui Matei că din vechile scrisori a dedus că ar fi dispus să se căsătorească. Antilopa fiind cu câţiva ani mai în vârstă decât Matei. Acesta a încercat să-şi amintească din ce îi scrisese Antilopei, amintindu-şi de o discuţie pe această temă, dar la care nu se ajunsese la vreun rezultat atunci. Restaurantul se închidea la ora 1 noaptea sâmbăta, aşa se face că nici nu şi-au dat seama că a sosit ora închiderii. Au plecat spre gazda provizorie căci nu era departe de restaurant la unul din blocurile din localitate. Nu au luat nimic de băut de la restaurant. Ajunşi la gazdă Matei nu ştia cum să procedeze? Să rămână cu Antilopa sau să plece? Foarte dezinvoltă Antilopa a început să se facă comodă şi s-a apropiat de Matei fără reţinere. Ce nu ştia Matei era faptul că fata cu care se întâlnise în gara din Câmpia Turzii, era căpitanul echipei de popice, îl recomandase cu deosebită căldură pe Matei ca fiind un băiat de perspectivă! Au început discuţiile pe diverse teme. Antilopa a început să-şi desfacă geanta de voiaj unde avea ceva gustări pentru drum dar şi o sticlă cu vin. Antilopa era hotărâtă să aibă o relaţie cu Matei. Planurile ei erau cam în felul următor; să se cunoască mai bine, prin iarnă să se logodească şi în vara viitoare să se căsătorească. Erau planurile unei femei mature pe care însă Matei o cunoştea prea puţin şi nu voia să promită nimic pentru început. Antilopa a scos sandviciurile şi a desfăcut sticla cu vin. Matei se lăsa îmbiat mai ales la vin, căci voia să fie cu mintea limpede la tot ce se întâmpla. Asta a făcut-o pe Antilopa să insiste. Matei a întrebat-o despre evenimentele din viaţa ei. Astfel avea să afle că trăise şi Antilopa o poveste de dragoste cu un inginer din marea uzină Industria Sârmei care s-a dovedit a fi căsătorit. Această poveste o dezamăgise, dar nu mai voia să audă de titluri. Discuţiile au continuat pe diverse teme. Apropierea dintre cei doi devenise inevitabilă, căci fiecare avea dorinţa de apropiere unul de celalalt! Pe măsură ce timpul trecea era evident că se va întâmpla ceva foarte normal dintre un tânăr bărbat şi o tânără femeie. Patul din cameră era un pat dublu astfel că aveau loc unde să se desfăşoare în voie. Matei însă avea reticenţe căci se putea aştepta la multe surprize. A fost un moment când a vrut să plece la cămin şi să o lase singură pe Antilopa. În momentul când a vrut să plece Antilopa i-a sărit de gât şi i-a spus ferm că nu pleacă din localitate dacă nu se culcă Matei cu ea. Acum Matei chiar că era şi mai încurcat. A fost de acord să doarmă împreună în acea dimineaţă de toamnă. Antilopa ştia să se poarte ca o adevărată femeie. Nu voia să afle nimic despre Matei. O interesa doar bărbatul din el. Au adormit într-un târziu obosiţi după ceea ce se întâmplase între ei şi s-au trezit aproape de ora 12 a zilei de duminică. Ziua de toamnă era frumoasă şi era păcat să rămână închişi în acea cameră astfel că s-au îmbrăcat în grabă şi au ieşit pentru a merge la cantina unde Matei era abonat. A solicitat un meniu şi pentru Antilopa fiind serviţi imediat. Mâncarea de duminică la cantină era întotdeauna ca de sărbătoare. Astfel că Antilopa a fost foarte mulţumită, dar totuşi nu a mâncat toată porţia. Au mers apoi la căminul unde locuia Matei pentru a vedea condiţiile şi locul de unde primea scrisorile de la Matei. Au plecat prin localitate şi au mers chiar până la gura de intrare în mină, celebra Transversală a Păcii. Matei a întrebat-o când va pleca pentru şti cum să programeze timpul. După ce Antilopa i-a spus că vrea să plece dimineaţa cu trenul pentru a putea vedea Valea Arieşului până la Turda. Astfel că au hotărât să meargă la cinematograf unde rula un film francez.
avatar
Mihai LEONTE

Mesaje : 147
Data de inscriere : 05/04/2011
Varsta : 76
Localizare : Moldova Noua ROMANIA

Sus In jos

Antilopa; Cum se vedea viitorul?...autor Mihai LEONTE

Mesaj Scris de Mihai LEONTE la data de Joi Iun 09, 2011 12:40 am

4 ANTILOPA; CUM SE VEDEA VIITORUL?

La cinematograf Matei avea să se vadă cu mulţi din colegii să-i de muncă, de clasă şi bineînţeles cu multe cunoştinţe din localitate. După ce au cumpărat biletele au căutat un loc în ultimul rând al sălii, loc preferat de obicei de tinerii îndrăgostiţi. Pe tot timpul celor circa două ore de film se instalase între cei doi un fel de legătură mult mai intimă. La ieşire câţiva colegi l-au întimpinat pe Matei parcă invidiindu-l pentru frumoasa lui parteneră. Adevărul era că Antilopa prin corpul său de sportivă, era atrăgătoare, iar îmbrăcămintea ei aleasă cu gust o făcea şi mai plăcută. Timpul era destul de înaintat şi au hotărât să meargă spre gazdă împinşi de acel impuls al tinereţii. Au trecut pe la restaurant dar nu au zăbovit mult pentru că timpul li se părea preţios! Antilopa a comandat o sticlă de şampanie pentru la domiciliul lor provizoriu. Impulsul lui Matei a fost să nu cumpere şampania, însă Antilopa a insistat ca ea să plătească. Ajunşi la gazdă s-au făcut destul de repede comozi. Difuzorul din cameră mergea nonstop aşa că de muzică nu duceau lipsă. Până dimineaţa la ora de plecare erau încă ore bune şi cei doi nu voiau să le piardă fără folos. Noaptea li s-a părut extrem de scurtă şi nici somnul nu se prindea de ei astfel că sosind ora plecării nici nu au sesizat că era dimineaţă. Matei a condus-o la tren pe Antilopa stabilind că se vor întâlni la Câmpia Turzii când Matei va fi liber. De data asta cei doi s-au despărţit ca doi vechi prieteni. La două săptămâni de la întâlnirea cu Antilopa, Matei a plecat la Turda. La gara mică din Turda îl aştepta unul din fraţii Antilopei cu motocicleta. Ajunşi acasă Antilopa îl aştepta cu mult fast. Cu această ocazie a cunoscut pe părinţii Antilopei, nişte bătrâni ardeleni foarte cumsecade şi bine primitori de oaspeţi. Seara tinerii au fost în vizită la sora Antilopei care locuia cu soţul său inginer metalurg la Industria Sârmei desigur. Sora Antilopei ca şi soţul ei au fost încântaţi să-l cunoască pe Matei. La întoarcere au trecut pe la alt frate al Antilopei dar nu au zăbovit acolo. Ajunşi aproape de casă au intrat la restaurantul din spatele gării din Câmpia Turzii unde era muzică dar nu au întârziat prea mult fiind aşteptaţi acasă. Prima duminică petrecută de cei doi acasă la Antilopa a fost una plină de surprize, căci a venit echipa de popice să o vadă pe coechipiera lor în noua ipostază. Căpitanul echipei de popice dar şi şefa de la serviciu a Antilopei, Pamfilia l-a luat deoparte pe Matei şi i-a spus că Antilopa chiar e îndrăgostită de el. Matei era şi nu era încrezut în spusele Pamfiliei. Matei vorbind cu părinţii Antilopei le-a spus acestora că intenţionează să aibă o relaţie de viitor cu aceasta, lucru care i-a bucurat nespus, iar viitorul socru i-a arătat chiar locul unde le va construi casa pentru ei, dumnealui fiind un dulgher renumit în zonă. Astfel că cei doi se puteau căsători liniştiţi. Revelionul se apropia şi cei doi au stabilit ca noul an să-l întâmpine împreună la Câmpia Turzii. Au petrecut revelionul la sora Antilopei şi cu această ocazie au stabilit şi data logodnei pentru data de 30 ianuarie. Vizitele lui Matei la domiciliul Antilopei au început să fie mai dese, adică ori de câte ori avea liber. A început să-şi aducă cărţi din biblioteca personală şi alte haine. În scurt timp a cumpărat şi verighetele pentru logodnă. Logodna a avut loc cu invitaţi şi de o parte şi de alta, căci Matei avea un unchi în Turda iar unii colegi au insista să fie prezenţi la acest eveniment. Naşii erau ceva rude mai apropiate ale Antilopei, o familie destul de tânără astfel că programul celor doi de a se căsători în vară se desfăşura normal. Matei avea să cunoască pe alţi membri ai familiei care erau angajaţi la Industria Sârmei. Cei doi tineri logodiţi acum îşi făceau planuri comune mai ales că viitorul socru avea în plan construirea casei pentru cei doi. Matei amator de fotbal venea la Câmpia Turzii să vadă meciurile echipei de fotbal când aceasta avea meci acasă.
avatar
Mihai LEONTE

Mesaje : 147
Data de inscriere : 05/04/2011
Varsta : 76
Localizare : Moldova Noua ROMANIA

Sus In jos

Antilopa; Ruperea logodnei...autor Mihai LEONTE

Mesaj Scris de Mihai LEONTE la data de Vin Iun 10, 2011 12:53 am

5 ANTILOPA; RUPEREA LOGODNEI

Ziua nunţii se apropia inevitabil şi pregătirile se desfăşurau după dorinţele celor doi. După sărbătorile de Paşte logodnicii îşi programaseră să meargă la Cluj să-şi comande costumele de miri, data nunţii urmând să fie stabilită pentru luna iulie. Fiindcă la 1 Mai erau câteva zile libere Antilopa a dorit să vină la Baia de Arieş. Aşa s-a şi întâmplat. Pe lângă alte vizite prin localitatea minieră, tinerii logodnici au fost invitaţi la colegul care le dăduse camera la întâlnirea din toamnă. Totul a decurs normal până într-un moment când Matei a observat că Antilopa a dispărut de ceva timp. Ştia că nu are unde să se rătăcească şi s-a dus în casă pentru aşi lua pachetul cu ţigări. Cum uşile erau deschise a văzut-o pe Antilopa cum se săruta cu colegul la care erau invitaţi. A ieşit în tăcere fără să comenteze renunţând la ţigări dar a strigat din locul unde era toată lumea la Antilopa să-i aducă pachetul de ţigări. La scurt timp şi-a făcut apariţia logodnica având pachetul de ţigări. Matei nu a comentat incidentul trecând totul sub tăcere. Petrecerea a continuat în acea zi, însă în sufletul lui Matei s-a instalat acea lipsă de încredere. Nu a spus logodnicei ce a văzut, dar în suflet i s-a instalat o mare îndoială. După plecarea Antilopei, Matei a cerut şi părerea colegului său de cameră şi de bancă de la liceu despre acea întâmplare. Toţi ştiam că acel coleg era afemeiat având chiar probleme cu soţia sa. Asta însemna că el încerca să acapareze orice femeie. Că Antilopa a căzut în plasa lui era altă problemă. Matei a început să invoce diverse motive pentru a nu se mai întâlni cu Antilopa. Luna mai a însemnat mai mult decât o luptă sufletească din interiorul său pentru Matei. A invocat chiar un accident la care Antilopa nu a ezitat să vină de urgenţă la Baia de Arieş. Aici avea să constate răceala lui Matei şi nu ştia ce s-a întâmplat. Matei l-a rugat pe colegul său de cameră să-i spună adevărul despre acea întâmplare care îl marcase pe Matei. Matei şi-a făcut drum până la un prieten din altă cameră de cămin, lăsându-l pe colegul său singur cu Antilopa pentru a-i spună realitatea. La scurt timp s-a întors şi Matei i-a comunicat Antilopei că relaţia lor nu putea continua. Antilopa a început să invoce diverse motive despre viitoarea lor căsătorie, dar Matei era cum nu se poate mai hotărât să se despartă de ea. Despărţirea era inevitabilă. Antilopa nu a plâns cum s-ar fi aşteptat Matei ci doar la despărţire înainte de a se urca în autobuz i-a spus că face o mare greşeală. Antilopa avea dreptate, căci nu avea să mai primească nici un lucru din cele duse la Câmpia Turzii. Pentru Matei a fost o perioadă destul de grea şi nu voia nici în ruptul capului să reia legătura cu Antilopa, cu toate că primise mai multe scrisori şi avize telefonice la care nu se prezentase niciodată. Astfel că vizitele la Turda au încetat şi nu şi-a mai vizitat nici unchiul. Odată relaţia întreruptă cu Antilopa nu a mai fost reluată vreodată, fiecare urmându-şi independent drumul în viaţă.
avatar
Mihai LEONTE

Mesaje : 147
Data de inscriere : 05/04/2011
Varsta : 76
Localizare : Moldova Noua ROMANIA

Sus In jos

Clanul Vrabioiului Negru...autor Mihai LEONTE

Mesaj Scris de Mihai LEONTE la data de Vin Iun 10, 2011 7:51 am

CLANUL VRĂBIOIULUI NEGRU

Cine nu ştie ce este o vrabie? Le întâlnim peste tot. Chiar dacă mai vezi câte una solitară de obicei trăiesc în mici colectivităţi care au câte un fel de conducător. Am sesizat acest lucru în această iarnă. La prima zăpadă căzută în zona noastră am început să le pun pe pervazul ferestrei pâine muiată în apă călduţă. Şi apoi am cumpărat grâu de la un magazin agricol. Ceva mi se părea suspect! Chiar dacă vrăbiile îşi au cuiburile chiar în bloc, şi stau pe crengile copacilor de lângă fereastra mea nu veneau la mâncarea pusă decât la anumite semnale ale unor lideri. Am început să supraveghez mişcările lor. Astfel am observat un vrăbioi mai negru decât ceilalţi. Acest venea primul după ce emitea anumite ciripituri înţelese de cei din stolul său, eu l-am numit ,,clanul” Vrăbioiului Negru intra primul iar după el venea clanul său. Clanul advers căruia nu am putut să-i identific liderul stătea în aşteptare în crengile cireşului de lângă fereastra mea. Dar nu puteau aştepta prea mult căci rămâneau flămânde. La un semnal se repezeau spre pervaz, şi atunci clanul negru îşi lua zborul aşezându-se pe crengile unui prun de lângă bloc. Reprizele de servire a mesei se succedau la intervale aproape egale, până se epuizau rezervele de pe pervaz. Astfel am remarcat că Vrăbioiul Negru este conducătorul unui clan puternic. Cred că era destinat să fie lider, datorită faptului că era mereu un învingător.
avatar
Mihai LEONTE

Mesaje : 147
Data de inscriere : 05/04/2011
Varsta : 76
Localizare : Moldova Noua ROMANIA

Sus In jos

Colonelul...autor Mihai LEONTE

Mesaj Scris de Mihai LEONTE la data de Sam Iun 11, 2011 9:18 pm

COLONELUL

Când auzi cuvântul colonel desigur te duce gândul la armată! Dar când îl auzi în adâncul minei printre deţinuţi, departe de multe lucruri obişnuite, ţi se pare ceva anormal. Începusem lucrul imediat după ce terminasem şcoala profesională de mineri la cea mai îndepărtată mină a Întreprinderii Miniere Gheorghe Doja din Zlatna, Muncăceasca Vest. Am fost repartizat la un abataj pe filonul 25, miner fiindu-mi baci Ion Pipa. Un miner vârstnic, vechi aurar pe care cei de la miliţie îl cunoşteau ca traficant de aur. După ce ne terminam de evacuat minereul din frontul de lucru, noi cei mai tineri eram trimişi să facem rost de vagonete pentru a încărca minereul în ele. Baci Pipa mi-a spus; mergi la domnul Colonel şi îi spui că ai nevoie de vagonete! Am rămas oarecum surprins! Care Colonel? Apoi mi-a explicat că cel care se ocupa cu împărţirea vagonetelor era un deţinut pe care toată lumea îl ştia de Colonelul. Am mers la locul indicat de minerul meu şi m-am învârtit printre deţinuţii care erau la transport în subteranul minei. Nu am îndrăznit să întreb pe nimeni cine e Colonelul? Până la urmă m-am hotărât şi m-am adresat unui deţinut cu o statură impunătoare şi cu o cămaşă albă, am întrebat timid; dvs. sunteţi domnul Colonel? Tipul s-a uitat atent la mine şi m-a întrebat la rândul său; trebuie să fii de la abatajul lui moş Pipa, la care eu am dat doar din cap. Colonelul intuise că eram de la acel abataj fiindcă pe ceilalţi muncitori îi cunoştea. Colonelul era dirijorul echipei de transport a deţinuţilor din subteran şi toată lumea asculta cu smerenie de comenzile date. I-am spus câte vagonete vrem să încărcăm după care am dat să plec. Colonelul m-a oprit şi m-a întrebat de unde sunt şi cum de m-am angajat la mină. La instruirea făcută civililor ni s-a spus că nu avem voie să vorbim cu deţinuţii doar strictul necesar. Totuşi i-am răspuns Colonelului, iar acesta m-a întrebat despre regimentul din Fălticeni unde activase între cele 2 războaie mondiale. Am plecat şi cum frontul de lucru nu era departe m-am prezentat la moş Pipa să raportez ce am obţinut. Moş Pipa a râs şi atât! Asta mi-a declanşat un fel de curiozitate de a şti mai multe despre Colonel. Sincer nu ştiam pe cine să întreb! Când am fost anunţaţi să mergem după vagonete am făcut cunoştinţă cu alt deţinut care m-a întrebat dacă m-am speriat de Colonel. Asta m-a făcut şi mai curios. Deţinutul era un băiat brunet, care se declara a fi ţigan din Giuleşti. Cum Rapidul jucase finala Cupei României în acel an 1961 am început să discutăm de fotbal, eu fiind un vajnic susţinător al echipei Petrolul din Ploieşti. Am început să prind curaj, dar cum timpul nu ne permitea să lungim discuţia ne-am despărţit. Rapid-istul meu mi-a spus că în viitor el ne va asigura vagonetele necesare cu condiţia să-i dăm în fiecare zi 2 ţigări. I-am spus asta lui baci Pipa, la care dumnealui a râs din nou!
Spre sfârşitul schimbului mai aveam timp de poveşti înainte de ieşirea din schimb, astfel că am ajuns şi la povestea Colonelului. Era cu adevărat Colonel dar având origini burgheze şi fiind participant la războiul antisovietic era condamnat la mulţi ani de detenţie. Atât la locul de muncă cât şi în colonia de muncă era respectat şi i se repartizau sarcini de educare şi supraveghere a colegilor deţinuţi. În echipa Colonelului nimeni nu contesta ordinele sale. Deţinuţii între ei se adresau doar cu apelativul; domnule!
avatar
Mihai LEONTE

Mesaje : 147
Data de inscriere : 05/04/2011
Varsta : 76
Localizare : Moldova Noua ROMANIA

Sus In jos

Re: Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...

Mesaj Scris de Ovidiu Raul Vasiliu la data de Dum Iun 12, 2011 12:30 am

După cum începe această proză scurtă, "Colonelul", până la jumătatea ei, are aerul unei nuvele de câteva zeci de pagini. E plăcută la citit şi cucereşte cititorul şi prin tema abordată. Păcat că aţi făcut-o atât de scurtă. Poate că acest "colonel" şi-ar dori să relataţi mai multe despre el.
avatar
Ovidiu Raul Vasiliu

Mesaje : 956
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 42
Localizare : Iasi

Sus In jos

Re: Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...

Mesaj Scris de Mihai LEONTE la data de Dum Iun 12, 2011 1:44 am

Poate ai dreptate Ovidiu Raul Vasiliu, insa ,,colonelul" a fost o trecere foarte scurta prin viata mea. Dvs. si cititorii se vor reintalni scurt cu el in alta povestire ceva mai dezvoltata!
Iti multumesc pentru citire sicomentariu.
avatar
Mihai LEONTE

Mesaje : 147
Data de inscriere : 05/04/2011
Varsta : 76
Localizare : Moldova Noua ROMANIA

Sus In jos

Decaderea unui securist...autor Mihai LEONTE

Mesaj Scris de Mihai LEONTE la data de Dum Iun 12, 2011 2:13 am

DECĂDEREA UNUI SECURIST

Lucram de câţiva ani buni la mina din Baia de Arieş ca miner. Eram unul dintre acei mineri care nefiind localnic nu-mi permiteam compromisuri nici cu şefii, şi nici cu subalternii. Astfel că într-o zi mi-a fost repartizat un personaj deosebit; un fost securist, cu grad destul de bun; maior! În echipa mea el era muncitor necalificat. Îl cunoşteam fiindcă cu ceva timp în urma fusese gestionar la magazinul SAM de unde îşi luau alimentele muncitorii care lucrau la exploatările forestiere din zonă. Ştiam că mulţi muncitori mineri luau pe datorie de la acest magazin diverse alimente. De aici gestionarul la un inventar inopinat i s-a găsit un minus destul de consistent şi astfel a fost destituit. Noi lucram în echipă formată din 4 muncitori; miner, ajutor miner şi doi vagonetari necalificaţi. Noul angajat era maghiar ca naţionalitate şi se numea Istvan. Numele nu este cel real. Lucram la un abataj productiv din Filonul 6. Aici eram sub pază permanentă specifică minelor de aur. În prima zi de muncă pe Istvan l-am repartizat cu ajutorul miner, la operaţiunile specifice abatajului. Aparent nu era nimic deosebit, însă la ieşirea din schimb am fost aşteptat de Istvan care mi-a spus cum procedează ajutorul miner cu el, care îl cunoştea bine fiind un localnic din zonă, adică îl persecuta! Nu ştiam cum să procedez? Ştiindu-l pe colegul nostru de cameră, magazionerul, un cunoscător al oamenilor, i-am solicitat sfatul. Magazionerul mi-a spus mai pe larg biografia lui Istvan, chiar şi motivul eliberării lui din securitate. Datorită faptului că îmi spusese mie ce făcea ajutorul miner cu el, am fost sfătuit să nu-l mai repartizez cu ajutorul miner. Aşa am şi procedat în următoarele zile. Istvan cu toate că era mai în vârstă ca mine îmi spunea; nene. Am încheiat luna cu bine, dar în luna viitoare Istvan nu a mai venit la sectorul nostru. Fusese transferat la sectorul transport ca supraveghetor. Era o funcţie destul de importantă în angrenajul minei, care însă nu necesita efort fizic, ci mai mult depindea de organizare. Nu mai lucra pe schimbul nostru, dar ne întâlneam deseori prin localitate. De fiecare dată mă saluta şi îmi spunea doar cuvinte frumoase. Aveam să aflu de la magaziner de ce fusese dat afară din securitate.
avatar
Mihai LEONTE

Mesaje : 147
Data de inscriere : 05/04/2011
Varsta : 76
Localizare : Moldova Noua ROMANIA

Sus In jos

Metoda Suveica...autor Mihai LEONTE

Mesaj Scris de Mihai LEONTE la data de Dum Iun 12, 2011 5:00 pm

METODA SUVEICĂ

Muncind împreună cu deţinuţii aflam de la ei tot felul de povestiri cu întâmplările care îi aduseseră la statutul de condamnaţi. O astfel de povestire fiind ,,metoda suveica”! Prin această metodă se organiza un grup care vindea un obiect de ocazie. Datorită acestui sistem ajunsese la ,,mititica” şi Sturzu cu o parte din grupul său. Locul lor de acţiune era Gara de Nord din Bucureşti. Vânzătorul din grup ieşea la rampă de obicei cu un ceas de marcă gravat cu un nume pe capac, lucru ce nu era greu de realizat. Se trecea la căutarea clientului printre călătorii din sala de aşteptare. Racolatorul intra în vorbă cu unii dintre călători, iar după ce aflau cam cu cine avea de a face pleca îşi anunţa grupul cu informaţiile culese. Vânzătorul era trimis spre viitoarea victimă cu o poveste bine ticluită, cum că a pierdut bagajele şi trebuia să plece urgent cu trenul următor, întotdeauna se indica direcţia unde mergea şi cel racolat. Preţul solicitat era destul de minor, aşa că de cele mai multe ori se găsea o victimă. După ce vânzătorul scăpa de obiect dispărea sub pretextul că merge să-şi cumpere bilet, dar pleca din zona unde se încheiase tranzacţia. Cumpărătorul îşi admira achiziţia, dar spre surprinderea sa auzea în difuzoarele gării că s-a furat un ceas cu semnalmentele ceasului pe care îl avea în mână tocmai el, cumpărătorul. Imediat reclamantul însoţit de un miliţian intra în sala de aşteptare pentru o aşa zisă percheziţie. Se începea un control al bagajelor mai departe de cel cu ceasul, asta pentru a nu se strica farmecul descoperirii. Dacă cumpărătorul era mai slab de înger sau un om cinstit se prezenta la echipa încropită şi arăta ceasul. Rolul miliţianului ,,cumpărat” deci inclus în grup, era acela de a media între cumpărător şi aşa zisul păgubaş! Dacă realul cumpărător renunţa la obiect, în speţă ceasul, cazul era rezolvat! În cazul că nu renunţa era chemat să dea nişte declaraţii şi era ţinut până se apropia ora plecării trenului său, când se înţelege renunţa la obiectul cumpărat. În acest timp aşa zisul păgubaş îl acuza de furt şi câte altele. Dar aceste fapte nu puteau merge la infinit şi s-a găsit unul ,,tare de cap” şi a mers mai departe reclamând cazul mai sus! Atunci s-au început cercetări mai atente şi grupul a fost dat în vileag, ajungând la închisoare doar o parte din grup. Sturzu picase odată cu grupul şi avea de executat o pedeapsă de 10 ani muncă la mină, unde se ceruse de fapt pentru că se câştiga condiţionalul bun, adică pedeapsa era redusă funcţie de munca depusă în subteran. Aceasta este una din povestirile auzite.
avatar
Mihai LEONTE

Mesaje : 147
Data de inscriere : 05/04/2011
Varsta : 76
Localizare : Moldova Noua ROMANIA

Sus In jos

Re: Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...

Mesaj Scris de Rodica Rodean la data de Lun Iun 13, 2011 2:32 am

Frumoase scrieri !!!

_________________
"Cel care este însotit de gânduri nobile nu este niciodatã singur"(Fletcher)
avatar
Rodica Rodean

Mesaje : 1506
Data de inscriere : 16/03/2011
Varsta : 64
Localizare : Iasi

Sus In jos

Re: Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...

Mesaj Scris de Mihai LEONTE la data de Lun Iun 13, 2011 3:33 am

Multumesc pentru citire si apreciere.
avatar
Mihai LEONTE

Mesaje : 147
Data de inscriere : 05/04/2011
Varsta : 76
Localizare : Moldova Noua ROMANIA

Sus In jos

Mouse liver SF...autor Mihai LEONTE

Mesaj Scris de Mihai LEONTE la data de Lun Iun 13, 2011 3:38 am

MOUSE LIVE SF
Cazurile de ciroză au îngrozit lumea. Un anonim a luat spre cercetare aceste cazuri. Tipul se numeşte Fell Sool care s-a gândit cum ar putea regenera ficatul bolnav. Astfel a ajuns la concluzia că doar implantând un nou ficat s-ar ajunge la un rezultat real. Dar problema se punea de unde găseşti ficatul? A luat în calcul mai multe variante şi a concluzionat că se poate introduce în organism un ficat minuscul cum ar fi cel de şoarece! A trecut la treabă şi a căutat pe cineva dispus pentru experienţele sale. A întrebat cine suferă de ciroză pentru găsi primul client. Cum dintre prietenii cunoscuţi a găsit pe câţiva consumatori de băuturi tari care sufereau cu adevărat de ciroză. Primul, un oarecare John a acceptat să fie cobaiul său, pe deasupra a mai căutat şi alţi clienţi.
REŢETA DE TRATAMENT.
Ce trebuiau să facă viitorii cobai? Fiecare trebuia să aducă un şoarece viu, acesta urmând sa fie sacrificat pe altarul medicinii. Fell Sool sacrifica şoricelul, îi scotea ficatul după care îl introducea într-o mică linguriţă de ceai pe care o îngheţa. Pacientul bolnav trebuia să înghită acea bucăţică de gheaţă cu ficatul inclus fără prea multe mofturi. Datorită faptului că se ştia ce înghite unii clienţi aveau greţuri. Desigur că neobişnuiţii pacienţi continuau consumul de produse alcoolice tari. Astfel că nu se putea urmări efectul tratamentului. După o perioadă destul de lungă au început să se ivească primele rezultate încurajatoare. Fell Sool îşi notase multe observaţii ale cercetării sale. A solicitat sprijinul unui specialist cu care colabora fără să se ştie în lumea medicală. Au început să publice diverse articole în presă despre metoda şi rezultatele obţinute. A început un adevărat scandal! Lumea medicală era scandalizată pentru faptul că fusese ignorată, dar se ridicase şi protestul iubitorilor de animale care nu acceptau sacrificarea nevinovaţilor şoricei.
Fell Sool a solicitat un REFERENDUM UNIVERSAL în legătură cu acest tratament.
Vă rugăm să vă spuneţi părerea despre această acţiune a lui Fell Sool.
avatar
Mihai LEONTE

Mesaje : 147
Data de inscriere : 05/04/2011
Varsta : 76
Localizare : Moldova Noua ROMANIA

Sus In jos

Re: Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...

Mesaj Scris de Dorina Ciocan Neculce la data de Lun Iun 13, 2011 4:00 pm

Să știți că vă citesc mereu cu mare bucurie și acum descopăr și proza dumneavoastră scrisă cu aceeasi cursivitate si cu un stil bine cizelat...
M/am oprit mai mult astăzi, aici, e pagina dumneavoastră, pentru că povestirea mi/a amintit de tatăl meu care în tinerețe a fost miner și îmi pvestea despre accidentele teribile și chiar despre o supraviețuire, după ce galeria în care lucra și el s/a prăbușit.
cu respect, dorina
avatar
Dorina Ciocan Neculce

Mesaje : 558
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 53
Localizare : Iaşi

Sus In jos

Re: Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...

Mesaj Scris de Mihai LEONTE la data de Lun Iun 13, 2011 6:07 pm

Multumesc Dorina, pentru citire, comentariu si aprecieri.
avatar
Mihai LEONTE

Mesaje : 147
Data de inscriere : 05/04/2011
Varsta : 76
Localizare : Moldova Noua ROMANIA

Sus In jos

Mouse insurgense SF...autor Mihai LEONTE

Mesaj Scris de Mihai LEONTE la data de Lun Iun 13, 2011 6:08 pm

MOUSE INSURGENSE sf

După dispariţia a cât mai mulţi confraţi de ai lor, s-a dat alarma printre şoricei. Şoarecii de câmp se păzeau de duşmanii lor obişnuiţi ulii şi alţi vânători ocazionali. Se păzeau de otrăvuri dar nu se aşteptau ca oamenii să-i vâneze pentru alte scopuri necunoscute de ei până atunci. Şoarecii de casă se păzeau de pisici în mod special ca fiind duşmanii declaraţi dintotdeauna. Acum pisicile erau obligate să mănânce trupuri neînsufleţite de şoricei, ceea ce nu le prea convenea. Normal, una e să prinzi individul şi să te joci cu el, şi alta este să primeşti ceva ce nu mişcă. După apariţia primelor victime printre şoricei s-a dat alarma. Prin cele mai rapide mijloace specifice neamului şoricesc s-a întrunit o mare conferinţă la care au luat parte acest neam răspândit peste tot în Univers. S-a hotărât atacarea hainelor umane, adică tot ce era obiect de îmbrăcăminte. La birouri se ataca hârtia albă care era roasă pe la colţuri şi capetele mici. Dacă dintr-un birou dispărea un şoricel imediat se trecea la atacul topurilor de hârtie albă. Vestiarele erau atacate primordial. Taioarele şi vestoanele erau roase la mâneci şi găurite chiar la cel mai vizibil loc pieptul. Vă daţi seama ce catastrofă era pentru o persoană feminină să-şi găsească haina cu o frumuseţe de gaură în asemenea loc? Ceea ce nu reuşeau iubitorii de animale, au început să realizeze însuşi victimele, adică neamul şoricesc. S-a dat alarma şi printre oameni, şi pentru că nu cunoşteau încă destul despre acţiunea lor mouse lever, au început să-şi pună probleme! Presa nu înceta să prezinte cazurile de revoltă a şoriceilor, astfel că cea mai mica rozătura de şoarece era prezentată în toată media cu lux de amănunte. Cazurile deveniseră tot mai dese. Utilizarea otrăvurilor specifice nu mai dădeau rezultate.
Astfel că presa de peste tot a numit fenomenul ca fiind mouse insurgense!
avatar
Mihai LEONTE

Mesaje : 147
Data de inscriere : 05/04/2011
Varsta : 76
Localizare : Moldova Noua ROMANIA

Sus In jos

Multiple lectii de istorie...autor Mihai LEONTE

Mesaj Scris de Mihai LEONTE la data de Mar Iun 14, 2011 5:35 pm

MULTIPLE LECŢII DE ISTORIE

Zilele Culturii la Moldova Nouă din 3 noiembrie 2010, s-au desfăşurat într-o zi de toamnă deosebit de frumoasă, când numai să stai într-o sală câteva ore nu-ţi venea. Invitaţia primită anunţa o prezentare tentantă. Eram invitat să-mi prezint volumul apărut în 2010, adică ARMONII MAJORE, autor Mihai LEONTE.
Cuvântul de deschidere l-a rostit domnul Primar al oraşului Moldova Nouă, doctor inginer Ion CHISĂLIŢĂ. Totul era pregătit ca pentru o adevărată sărbătoare a culturii. Dar aveam să asistăm la adevărate lecţii de istorie a zonei Clisura Dunării. La prezidiul adunării erau prezenţi patru profesori doctori dintre care trei în istorie.
Tema propusă de Lucreţia Loredana BOJIN ,,Plastică neo-eneolitică din Clisura Dunării” a fost deosebit de interesantă prin prezentarea noilor descoperiri arheologice din perimetrul Liubcova – Sicheviţa – Gornea.
A continuat profesorul Desideriu GECSE, proaspăt doctor în istorie, cu o tematică despre etnicii cehi din această parte a României intitulată; ,,Izvoare şi surse istorice privind comunităţile cehe din Banatul de Sud”, aducând informaţii culese din mai multe surse, destul de diverse, după o muncă titanică care s-a desfăşurat în timp, dar a meritat efortul.
Profesorul Ionel FOLEA aduce în atenţia publică; ,,Dovezi arheologice privind continuitatea de viaţă şi locuire neîntrerupte prin minerit şi alte îndeletniciri în Clisura de Sus a Dunării”. Ceea ce a scos în evidenţă tema domnului profesor Ionel FOLEA, a fost munca desfăşurată în perioade diferite alături de ingineri mineri, care l-au sprijinit în anii precedenţi să adune materialul despre minerit, nominalizând pe inginerii Ioan TALPEŞ (decedat) şi Petru VLAD. Domnul profesor Ionel FOLEA, cât şi ceilalţi vorbitori şi-au exprimat regretul pentru pierderea unor obiective miniere ce trebuiau cercetate şi care au fost distruse prin noile lucrări miniere executate în această zonă, extrem de bogată în resurse arheologice miniere.
Un adevărat omagiu avea să aducă colaboratorilor şi elevilor săi, profesorul Andrei NISTORAN prin tema; ,,Contribuţia cadrelor didactice şi a elevilor la cercetările arheologice din Clisura Dunării de sus”. Dumnealui a dat exemple cum elevii se ofereau voluntar pentru a participa la diverse acţiuni, unde nu lipsea efortul fizic, în mod special săpături.
O amplă prelegere istorică aveam să ascultăm din alocuţiunea profesorului doctor în istorie Doina BENEA, născută pe aceste meleaguri, adică chiar în Moldova Nouă. Tema abordată de dumneaei este destul de vastă şi voi încerca să revin asupra acestui subiect interesant.
Încheierea acestor prezentări avea să aparţină poetului Mihai LEONTE, care printr-o alocuţiune referitoare la; ,,Necesitatea localizării scrierilor” şi-a prezentat volumele tipărite până la cel mai recent ARMONII MAJORE 2010. Mihai LEONTE a prezentat auditoriului şi iniţiativa personală referitoare la tipărirea volumelor antologice ale poeţilor de pe NET, astfel că până în prezent au fost tipărite 5 ediţii, ceea ce a adus în prim-planul literaturii, mulţi autori necunoscuţi care neavând mijloace financiare adecvate nu şi-ar fi văzut creaţiile tipărite.
Evenimentul s-a încheiat cu un frumos şi variat program artistic susţinut de tineri elevi de şcolile şi liceul din oraşul Moldova Nouă. Au impresionat publicul, micuţii elevi de la Şcoala I-VIII, care sub conducerea profesoarei Alena GECSE au prezentat un program foarte divers.
Acestei ediţii 2010, a XXXIV, Consiliul Local Moldova Nouă i-a acordat o sumă mult mai mică decât în alţi ani, însă evenimentul a fost reuşit, în aceste vremuri de criză.
Articol realizat de participantul direct la eveniment; Mihai LEONTE
---
http://literaturadart.blogspot.com/2011/02/multiple-lectii-de-istorie.html
---
avatar
Mihai LEONTE

Mesaje : 147
Data de inscriere : 05/04/2011
Varsta : 76
Localizare : Moldova Noua ROMANIA

Sus In jos

Necesitatea localizarii scrierilor...autor Mihai LEONTE

Mesaj Scris de Mihai LEONTE la data de Mier Iun 15, 2011 5:11 am

NECESITATEA LOCALIZARII SCRIERILOR

Desigur că fiecare autor doreşte să-şi personalizeze scrierile local, naţional sau internaţional. A scrie despre localitatea unde te-ai născut, unde ai locuit sau unde ai muncit, devine un fel de mândrie, în cele mai multe cazuri conştientă. Exemple pot fi multiple; Ion CREANGĂ, Mihail SADOVEANU, Zaharia STANCU, Marin PREDA, referindu-ne doar la unii scriitori români foarte cunoscuţi.
Personal am încercat şi voi încerca să nominalizez real locurile unde m-am născut, am muncit sau am trăit de a lungul anilor. Citeam un roman scris despre zona noastră, prin care autorul ne sugerează doar că ar fi vorba despre această zonă din Clisura Dunării.
Fiind la ora când o parte din scrierile mele au fost tipărite, mi-am asumat răspunderea de a nominaliza localităţile pe unde am trecut. Astfel că Moldova Nouă este adusă în prim planul scrierilor mele ori de câte ori am ocazia. Nu-mi este teamă că voi fi acuzat de cineva că am scris altceva decât realitatea din oraş sau din istoria acestei zone. Readucerea în memoria cititorilor de evenimente petrecute, înseamnă că vrei să consemnezi pentru viitor fapte care uneori nu sunt consemnate niciunde. Militez în continuare pentru scrierea monografiilor pentru localităţi. Apariţia internetului are multiple beneficii pentru istoria multor localităţi dar şi a multor personalităţi.
Prezentându-vă azi volumele mele; Apogeul metaforic 2004, Mirajele albastre 2008 şi Armonii majore 2010 încerc să vă prezint că ceea ce am reuşit să tipăresc este un merit personal, dar şi o contribuţie primită de la autorităţile locale care mi-au înlesnit tipărirea acestor volume. Prin simplele mele mijloace financiare poate nu aş fi reuşit. Din acest motiv doresc sincer să mulţumesc celor implicaţi, pentru acest sprijin. Reacţiile localnicilor, dar şi ale celor care mă citesc pe Internet sunt dintre cele mai favorabile, lucru care mă bucură personal, dar trebuie să fie şi o mândrie pentru cei care conduc destinele acestei localităţi care este; Moldova Nouă.
Iniţiind un ciclu de volume intitulat ,, Din tainele vieţii” încă din anul 2006 având titluri pline de semnificaţii ca; Spiralele vieţii 2006, Drumurile vieţii 2007, Mirajele vieţii 2008, Izvoarele vieţii 2009 şi Speranţele vieţii 2010 am demonstrat că prin muncă şi colaborare se pot realiza proiecte care singulare nu ar fi putut fi realizate. Astfel că mulţi autori anonimi au putut să-şi vadă visul realizat, adică să apară într-un volum tipărit. Ulterior mulţi s-au făcut cunoscuţi în viaţa literară a societăţii româneşti dar şi prin ducerea numelui României peste graniţe şi implicit al localităţilor de provenienţă ale autorilor.
Din acest motiv îmi voi continua nominalizarea localităţilor pe unde mi-am purtat paşii. Voi nominaliza persoanele cu care am muncit în mină sau am colaborat în alte domenii. Aşa cum am precizat în prezentările mele biografice, ceea ce scriu, este parte din sufletul meu.
Nu îmi este ruşine cu ce am făcut în viaţa mea şi din acest motiv caut să dau cititorului cât mai mult posibil. Dacă cineva mă va critica pentru asta, este liber să o facă.
Acest text este parte a cuvântului meu la Zilele Culturii la Moldova Nouă din 3 noiembrie 2010.
avatar
Mihai LEONTE

Mesaje : 147
Data de inscriere : 05/04/2011
Varsta : 76
Localizare : Moldova Noua ROMANIA

Sus In jos

Portretul unui prieten...autor Mihai LEONTE

Mesaj Scris de Mihai LEONTE la data de Mier Iun 15, 2011 5:54 pm

PORTRETUL UNUI PRIETEN

Cuvinte şi articole despre prietenie s-au scris multe in toate timpurile. Nu îţi dai seama că timpul trece şi nu tu eşti cel care te desparţi de un prieten, ci numai Divinul Creator îl cheamă la sine pe prietenul tău. De ce îi alege tocmai pe cei care tu i-ai iubit sau apreciat? Desigur că vei găsi răspunsuri care nu te vor mulţumi, dar nu ai ce să faci. Îţi spui doar; acesta e Destinul.
Recent unul dintre cei mai vechi prieteni şi coleg Ştefan RUSU a plecat. Acest articol nu îmi va fi suficient să-l prezint pe cel care a mers să se odihnească în veşnicie. Când m-am angajat la mina Suvarov din Moldova Nouă era maistru miner şi toată lumea îl ştia ca vine la serviciu pe bicicletă. Nu pentru că nu era cu ce să vină la mină, ci pentru faptul că voia să-şi menţină forma sportivă. Astfel că din anul 1965 şi până prin 1970 a parcurs cei circa 10 kilometri tot cu bicicleta.

ÎNMORMÂNTAREA LUI NEA FĂNICĂ RUSU
28 decembrie 1933 – 12 mai 2010

15 mai 2010. Încă de dimineaţă totul era înnegurat. Cerul plin de nori, vântul cu o ploaie măruntă îmi biciuia faţa mergând către sediul organizaţiei CARP, unde mai bine de 15 ani am lucrat împreună cu nea Fănică RUSU, cel pe care azi îl vor duce în cimitirul de pe deal. Parcă natura se revolta că acest om pleca dintre noi. El cel care a străbătut multe cărări din Munţii Apuseni. Din Roşia Montană la Abrud, din Bucium la Izvorul Ampoiului şi multe altele, căci prin anii 1960 nu se mergea decât cu piciorul. Am plecat de acasă pentru a asista la slujba religioasă de pomenire a celui care a fost colegul si prietenul meu apropiat. De la capela unde era depus sicriul şi până la biserica în construcţie o ploaie măruntă nu ne-a slăbit. Slujba din lăcaşul de cult a fost parcă una obişnuită. Foşti colegi şi colaboratori au venit să asiste la plecarea din această lume a lui nea Fănică RUSU. Mai toată lumea era mirată cum de acest om a dat viaţa în primire cum se zice, căci cu câteva zile în urmă se plimba printre noi. Mulţi nu ştiau că suferă de o boală de inimă care s-a agravat când a auzit noile măsuri de reducere a pensiilor. Desigur că nu-i convenea ca după mulţi ani de muncă în subteranele minelor Roşia Montană, Băiţa Bihor şi Moldova Nouă, nu avea o pensie prea consistentă. Asta mai ales că fusese ani mulţi şeful Staţiei de salvare minieră din Moldova Nouă şi luase parte la multe acţiuni dificile de salvare la minele din România, unde au fost solicitaţi salvatorii şi unde se descurcaseră cu rezultate dintre cele mai bune. Omul puternic din tinereţe care mai juca tenis de câmp şi pe la 65 ani se odihnea acum într-un sicriu lucios ce-i drept, dar sicriu totuşi! Dacă nu l-aş fi cunoscut îndeaproape nu aş fi îndrăznit să scriu aceste rânduri.
După terminarea slujbei, la ieşirea din biserică soarele ne-a întâmpinat cu razele sale, raze care pe nea Fănică aveau să-l atingă pentru ultima oară, chiar acum nu le mai vedea. Coşava vântul pe care l-a înfruntat în anii cât a locuit aici în Moldova Nouă, adică peste 45 la număr, a mers cu întreg alaiul funerar până la cimitirul din deal, unde un fost primar al oraşului îmi spunea că acolo e viitorul pensionarilor. Asta ştiam de multă vreme, însă vreau ca acest viitor să fie cât mai îndepărtat. Se pare însă că acei care ne conduc ne grăbesc să ajungem cât mai repede în cimitir.
avatar
Mihai LEONTE

Mesaje : 147
Data de inscriere : 05/04/2011
Varsta : 76
Localizare : Moldova Noua ROMANIA

Sus In jos

Profesoara Vrabiuta...autor Mihai LEONTE

Mesaj Scris de Mihai LEONTE la data de Vin Iun 17, 2011 6:02 pm

PROFESOARA VRĂBIUŢĂ

De mulţi ani de când stau la acest bloc am văzut ca vrăbiile îşi au amenajate cuiburi în ferestrele uscătoriilor. Nici un locatar nu le-a deranjat aceste locuinţe ale lor. Pe timpul iernii chiar le ajutăm să treacă prin greutăţi, aducându-le alimentaţie specifică, adică grâu şi alte boabe mici. Uneori când frigul este prea mare le aruncăm miez de pâine înmuiat în apă caldă. Cum vine primăvara însă aceşti vecini ai noştri devin mai gălăgioşi şi nu mai stau să le dăm noi de mâncare. Dar când a început sezonul reproducerii am sesizat că anumite vrăbiuţe au sarcini noi. Astfel în perioada când puii încearcă să zboare, mai multe vrăbiuţe sunt atente căci micuţii nu prea ştiu ce vor şi se aruncă în gol fără măsuri de precauţie, iar jos vecinele din bloc, pisicile îi aşteaptă gata să-i înhaţe pentru o masă delicioasă. Atunci apar paznicii care nu pregetă să se arunce asupra duşmanului pisică! Se întâmplă ca tocmai din aceşti paznici să cadă răpuşi pe câmpul de luptă în ghearele pisicii şi atunci să vezi gălăgie şi ciripituri de tot felul. Ceva însă m-a frapat de mai multe zile. Auzeam mereu tonalităţi ale unei vrăbiuţe şi nu înţelegeam ce se întâmplă!? M-am înarmat cu un săculeţ de răbdare şi am început să privesc din diverse poziţii ce e cu acest ciripit? Cu atenţie am început să descifrez lecţiile pentru noii pui, dar valabile şi pentru ceilalţi membrii ai coloniei de vrăbii. Sigur nu veţi crede ce vă spun. Am reuşit să înţeleg că profesoara Vrăbiuţă le spune celor mici reguli de comportament general. Iar atunci când zvăpăiaţii nu ascultau era anunţat un fel de gardă a cuiburilor şi aceştia erau imediat admonestaţi în fel şi chip. Am putut să descifrez cum li se spunea tinerilor pui să nu încerce să-şi schimbe piuitul fiindcă vor fi atraşi de către duşmani prin false apeluri. Pentru cei mai avansaţi lecţiile aveau alte tematici; despre stoluri şi necesitatea lor. Interesantă mi s-a părut lecţia de geografie unde se vorbea de ţinuturi noi necunoscute de toate vrăbiile. Desigur că erau invitaţi profesori din alte stoluri cu mai multă experienţă şi se pleca deseori în zboruri de recunoaştere şi punere în practică a lecţiilor predate. Întotdeauna stolul format din tinerii elevi era format şi din cei vârstnici pentru înţelegerea lecţiei predate în acea zi. Dar a doua zi lecţiile se reluau, pentru că viaţa vrăbiilor, ca şi pentru alte specii este o şcoală continuă care nu trebuia neglijată
avatar
Mihai LEONTE

Mesaje : 147
Data de inscriere : 05/04/2011
Varsta : 76
Localizare : Moldova Noua ROMANIA

Sus In jos

Remember 4 martie 2009...autor Mihai LEONTE

Mesaj Scris de Mihai LEONTE la data de Sam Iun 18, 2011 10:07 pm

REMEMBER 4 martie 2009

Desigur că un cutremur este un fenomen care nu poate fi uitat uşor, mai ales dacă are acele efecte distrugătoare ca cel din 4 martie 1977. La ora cutremurului eram schimbul 2 în subteran la Mina Centrala Suvarov şi activitatea era spre finalul schimbului.. Echipele de transportat vagonetele aduceau ultimele garnituri spre a fi golite în rostogolul colector de la orizontul - 100. Minerii din fronturi încă îşi mai pregăteau fronturile pentru schimbul următor. Am mers la nişa de serviciu din subteran să-mi iau geanta cam în jurul orei 21 si un sfert. În timp ce mâncam ce îmi rămăsese în servieta mea, am auzit două bufnituri din străfundurile pământului. Iniţial mi-am zis că vreun abataj de la un alt sector din subteran explodase nişte găuri lungi în care se folosea foarte multă dinamită. Fiindcă unele echipe de mineri mergeau să aducă lemnul de la puţul principal, m-am deplasat şi eu către puţ. Aici aveam să aflu că avusese loc cutremurul, căci pentru scurt timp se întrerupsese energia electrică. Echipa de la întreţinerea puţului făcea obişnuita revizie de sfârşit de schimb, înaintea începerii transportului de personal. La ieşirea din subteran aveam să auzim că în Bucureşti situaţia era dezastruoasă. Ajungând acasă în cartierul Oraşul Nou am găsit lumea ieşită din blocuri agitată şi neliniştită. Oamenii nu mai intrau în blocuri fiindcă la radio se anunţa că sunt posibile alte replici. În zona noastră Moldova Nouă nu s-au produs pagube materiale deosebite. Pe atunci jucam şah prin corespondenţă cu cineva din Bucureşti, i-am dat telefon şi cu toate ca locuia la etajul 7 pe strada Liviu REBREANU, nu avut de suferit prea mult, fiindu-i spart doar un pahar dintr-o vitrină. În acelaşi timp şefului meu i s-au spart 4 pahare de cristal locuind la etajul 2. Repercusiunile asupra psihicului uman aveam să le aflu prin iunie, când mă aflam în Sinaia la odihnă şi existau mulţi oameni la tratament psihologic într-o clinică. Prea multe nu se ştia de la faţa locului decât ceea ce se prezenta la televiziunea română. Însă un coleg care îşi vizitase fiica studentă în Bucureşti chiar în acele zile, ne povestea despre adevărata faţă a dezastrului.
avatar
Mihai LEONTE

Mesaje : 147
Data de inscriere : 05/04/2011
Varsta : 76
Localizare : Moldova Noua ROMANIA

Sus In jos

Tunsu si Perju...autor Mihai LEONTE

Mesaj Scris de Mihai LEONTE la data de Mier Iun 22, 2011 6:47 am

TUNSU ŞI PERJU

În viaţa de zi cu zi ai ocazia să cunoşti diverse personaje, care aparent sunt fără importanţă desigur. Doar aparent! Ceea ce vă voi povesti sunt lecţii de viaţă ce ar trebui să ne dea mai mult de gândit. Când i-am cunoscut pe cei doi, adică pe Tunsu şi Perju, nu credeam că vor însemna ceva pentru mine. Şi totuşi am avut ocazia să îi am în subordine de mai multe ori de a lungul anilor mei de maistru. Tunsu şi Perju erau amândoi vagonetari, adică muncitori necalificaţi, şi aşa au ieşit la pensie. De ce nu au vrut să avanseze în ierarhia minieră? Fiindcă nu aveau prea multă carte şi nici nu se străduiau să-şi completeze cel puţin clasele elementare. Erau căsătoriţi amândoi şi avea fiecare câte doi copii. Tunsu era ţigan şi se mândrea cu asta oriunde ar fi fost. Perju era român sadea şi nu dădea importanţă acestui fapt. Tunsu locuia în marginea oraşului şi avea mai mult o cocioabă decât o casă. Dar în câţiva ani avea să-şi ridice o casă cum nu prea aveau nici românii. Perju locuia la barăcile tot din marginea oraşului, unde erau cazaţi noii angajaţi, dar a primit şi el un apartament în cartierul de blocuri. Până aici desigur nu pare nimic spectaculos! Lui Tunsu i se spunea aşa fiindcă se tundea întotdeauna zero. Aşa se obişnuise şi spunea el că era mai ieftin. Perju venise de la minele de uraniu şi avea frizerul lui personal. De obicei sâmbăta venea la el un coleg să-l tundă şi să-l bărbierească. Nu mergea la frizerie niciodată. Prietenul lui frizerul când apărea la domiciliul său era întâmpinat ca un oaspete. Se desfăcea o sticlă de coniac de jumătate de litru şi începeau să se cinstească. De multe ori se termina coniacul şi Perju încă nu era tuns şi nici bărbierit! Când se dădeau salariile Tunsu mergea direct acasă cu bănuţii săi legaţi strâns într-o batista şi nu se oprea la nici un birt sau bufet cu toate că trecea pe lângă multe. În schimb Perju se oprea chiar la primul restaurant, denumit desigur Minerul şi se cinstea cu toată lumea. Atunci apărea şi soţia sa căruia îi încredinţa o parte din salariu, oprindu-şi pentru sine cel puţin încă o sută de lei.
avatar
Mihai LEONTE

Mesaje : 147
Data de inscriere : 05/04/2011
Varsta : 76
Localizare : Moldova Noua ROMANIA

Sus In jos

Re: Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 1 din 4 1, 2, 3, 4  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum